Oarecare …

0
551

Oarecare

Păstrasem pietricica aceea galbenă
Pe care mi-o dăruisei când ploua
Într-un parc oarecare,
Într-o seară oarecare,
Fără doar şi poate târziu
De la prima şi până la ultima
Dezinhibare a viscolului
Cu tâmpla lipită de nori, auzeai
Bătaia de inimă de lup a Lunii
Mirându-se, parcă, degetele mele
Râdeau în părul tău
Ca într-o poveste, de iarnă
Din nou, iarnă, din nou, iarnă
Oameni sfărmându-şi ceasurile
Treziţi dimineaţa de scârţâiala
Timpului amorţit de frig
Zidindu-şi, de vii, secundele-n piept
Într-o apocalipsă a anotimpurilor
Şi a stelelor muritoare, care cădeau,
Îţi mai aminteşti, cum cădeau
Îmbrăţişându-se cu fulgii, molcomi acum
Ca nişte şerpi buni, discontinui
Buzele tale mușcate, sângerii,
Formă fină a sărutului,
Străbătându-şi otrava
Murisem în seara aceea, oarecare
Fără să ştiu, fără nimeni a şti
Mi s-au umezit palmele,
Pietricica aceea galbenă
Pe care mi-o dăruisei
Atunci când ploua
Într-un parc oarecare
Susura un izvor…

Posted by | View Post | View Group