Periculosul joc al clișeelor și singurul țărm …

0
168

Periculosul joc al clișeelor și singurul țărm pe care-l văd

Se face vorbire la nesfârșit despre „valorile europene”. Dar oare cei care nu se mai plictisesc să se audă pe sine vorbind sunt conștienți și de cât de diferite ne sunt percepțiile în privința acestor valori? Turnăm oare cu toții același conținut în conceptele comune? Ce înțelege un francez prin „democrație” sau „suveranitate” e oare exact ce înțelege un britanic, un român, un italian sau un finlandez? Cât de diferit se aude, de fapt, același cuvânt în diversele peșteri în care stăm închiși? Asistând la diverse discuții între oameni veniți din tot felul de țări, am tot mai mult impresia că toate uneltele tehnologiei moderne nu fac decât să ne vândă iluzia unei mari comunități umane. În realitate, strigăm cu toții din interiorul unor peșteri goale…

În tot acest context, diplomații de carieră care câștigă câte ceva (nu neapărat pentru țările lor – asta pare a fi devenit ceva demodat, primează acum interesele transfrontaliere…) sunt cei care cunosc exact ce înțelege francezul prin „democrație”, prin „justiție”… Ei știu, de asemenea, ce reprezintă aceste concepte pentru danez, pentru finlandez, pentru italian, pentru spaniol, pentru olandez ș.a.m.d.. Cu alte cuvinte, sunt unii care știu exact care este situația (faptul că înțelegem cu totul altceva din același concept, în funcție de țara unde trăim) și care nu semnalează această stare de fapt, ci dimpotrivă – tac mâlc și caută să PROFITE! Când au nevoie de francez, adaptează discursul la ce știu că înțelege francezul când îi zici, de pildă, „justiție” sau „democrație” sau „libertate”. Când au nevoie de italian, vorbesc pe limba lui. Și tot așa… Dintr-un context și dintr-un interes în altul…

Întâlnirea semnificațiilor conceptelor a fost anulată. I-a luat locul un periculos joc al clișeelor, pe care câțiva știu să-l joace foarte bine, iar cei mai mulți nu-l înțeleg absolut deloc. Iar finalitatea, din păcate, este una singură – ne vom îneca într-o mare a clișeelor exact în timp ce suntem convinși că suntem cei care salvează lumea…

Singura scăpare de aici e întoarcerea cu fața către OM. …Și nu, nu e tot un clișeu. E țărmul pe care îl văd dintotdeauna, chiar dacă abia întrezărindu-se peste creasta semeață a câte unui val…

Posted by | View Post | View Group