Pentru că mesajul este foarte lung, îl voi …

0
212

Pentru că mesajul este foarte lung, îl voi publica în trei părți. În această dimineață – Partea I:

1. Peștii sunt cei mai buni prieteni ai omului. Ei TAC mereu…

Dacă peștii au bunul obicei că TAC mereu, ei nu pot fi decât cei mai buni prieteni ai omului! Ei nu vorbesc niciodată, nici măcar în baie… Oriunde i-ai pune, peștii vor continua să TACĂ, iar universul psiho-acvatic pe care ți-l vei crea va fi unul ideal – ființe care nu te contrazic, ființe care au ochii mereu deschiși și care par nedisimulat interesate să-ți asculte și să-ți aprobe oricând vorbele care prin apă se propagă.

…Cum naiba să nu-ți placă mai mult peștii decât oamenii!? Oamenii nu te privesc mereu fără să clipească. Oamenii se mai întâmplă uneori și SĂ NU TACĂ. …Și atunci? Nu e absolut firesc, din punct de vedere psiho-acvatic, să le spui oamenilor că AU VOIE „SĂ AIBĂ PĂRERI PERSONALE DOAR ÎN BAIE”!?

…Sigur, au sărit niște neaveniți și au spus că nu-i tocmai în regulă să dezvolți o asemenea atitudine. Că cică n-ar fi nici democratic, nici corect din punct de vedere uman. …Dar tu știi că nu e deloc rău că ai spus asta. În fond, oamenii sunt de vină, nu tu! …De ce sunt de vină? Păi cum „de ce”!? …Sunt de vină că, deși s-au născut oameni, nu fac repede ceva să se transforme-n pești! Să tacă și să nu clipească…

(„Păreri personale putem avea fiecare dintre noi în baie”: https://www.antena3.ro/politica/mesajul-lui-liviu-dragnea-pentru-colegii-de-partid-pareri-personale-putem-avea-fiecare-dintre-noi-411684.html)

2. Statul sunt eu! DNA-ul sunt eu! Partidul sunt eu!

Grea boala asta! E o adevărată epidemie printre oamenii aflați în poziții importante, printre factorii de decizie. Iar dacă mă deranjează când observ manifestările simptomatice ale acestei maladii în cazul „Șefei” DNA, ori în cazul „Șefului” statului, nu are cum să mă deranjeze mai puțin atunci când le văd la lucru și în cazul unui „Șef” de partid. Să spui că, dacă cineva te critică pe tine, înseamnă că automat „critică partidul” e a fredona de o manieră ridicolă celebrul „Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine…”. Nu, președintele unui partid nu e PARTIDUL! Procurorul-șef DNA nu este DNA-ul! Președintele României nu este România! Sunteți oameni ÎN SLUJBA acestui popor. Atât! Iar dacă cineva găsește necesar să vă critice, nu e cazul să vă identificați cu organizațiile pe care le conduceți. E cazul să vă păstrați modestia și echilibrul. Altminteri, indiferent cine va ajunge în următorii ani să dețină poziții foarte importante în această țară, nu vom face decât să schimbăm la infinit un tip de dictatură cu un alt tip de dictatură. …Pentru că nimic altceva decât aplecare interioară către dictatură e atunci când începi să ai impresia că nimeni nu știe mai bine ca tine, că nimeni nu face mai bine ca tine!

Perpetuarea acestei maniere de a conduce, indiferent că vorbim despre toată țara, despre un partid sau despre o instituție, e un fapt extrem de toxic pentru România. România nu are nevoie de „dictatori luminați”. Are nevoie de oameni care să priceapă că rolul lor nu e acela de a fi STĂPÂNI! Singurul lucru bun care i se poate întâmpla acestei țări este să ajungă să fie gestionată, administrată de persoane care să fie în stare să-și facă zilnic autocritica. E singurul antidot împotriva învârtoșării propriului eu, împotriva maladiei „statul sunt eu”!

3. Ultimul pas – suspendarea propriului electorat

În timpul campaniei electorale, o serie de susținători cu VOCE pe Facebook erau inclusiv citați în emisiuni. Acum, că au ajuns să lanseze diverse critici, nu mai sunt buni, nu-i mai cităm. Doar îi citim. Bun și așa…

Cel mai greu lucru nu e acela de a cuceri o redută. Cel mai greu lucru este să reușești să păstrezi ce ai câștigat, să te pricepi să fructifici. Este pur și simplu DIZGRAȚIOS să nu accepți NICIO critică în ce te privește și să replici de fiecare dată: „Am condus armata către o răsunătoare victorie!”. Cât de bun general ai fi, fără dăruirea, curajul și lupta fiecărui membru al oastei, NU ai fi ajuns acolo! Orice victorie e rodul unui efort comun. Iar VIZIUNEA se vede la lucru mai ales după ce ai câștigat o bătălie. …Ce faci mai departe? Cum gestionezi situația? Cum reușești să lucrezi cu tine însuți astfel încât să ajungi să accepți că faptul de a fi repurtat o victorie nu înseamnă că ești INFAILIBIL și NECRITICABIL?

Sigur, pe cei care îndrăznesc să ne critice e foarte la îndemână să îi sancționăm sau chiar să îi excludem. Dar ce ne facem în situația în care cei care ne critică nu se numără printre cei cu agende ascunse, printre cei care răspund la anumite comenzi? Ce ne facem atunci când lucrurile pe care le spun cei care ne critică reprezintă de fapt chiar VOCEA votanților noștri? Ne enervăm în fața blasfemiei de a ni se fi spus că nu avem dreptate și, la o adică, ne suspendăm și propriul electorat?…

Posted by | View Post | View Group
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCând nu îți convin anumite critici, una dintre …
Articolul următorPartea a II-a
mm
"Îmi plac oamenii, îmi plac istoriile şi istorisirile lor. Aş vrea, de s-ar putea, să le aflu pe toate. Le-aş prefera şi le prefer oricărui roman. Pentru că asta sunt oamenii - romane vii. Romane care păşesc apăsat pe tocuri, romane care aleargă în tenişi. Poveşti care respiră şi clipesc. Taine care umblă..."