Partea a III-a

0
212

Partea a III-a: NU ai cum să eliberezi cu adevărat țara asta decât dacă îi ții aproape pe cei care îți cer să o eliberezi!

Dacă PSD a obținut la alegerile din decembrie 2016 un scor colosal, e în foarte mare măsură pentru că românii au investit în acest partid speranța că va scoate România din tentaculele lungi cât țara ale Noii Securități. Însă acest lucru nu poate fi făcut decât dacă două elemente esențiale sunt avute în vedere: să nu pornești acest demers cu persoane care au mai cedat teritoriu democratic sau care chiar au pactizat cu Sistemul și să nu uiți niciodată că FORȚA TA E ÎN OAMENII CARE TE-AU VOTAT!

NU ai cum să eliberezi cu adevărat țara asta decât dacă îi ții aproape pe cei care îți cer să o eliberezi. Am spus-o și în partid și o repet acum – consider că a fost o greșeală IMENSĂ aceea de a nu le oferi o platformă publică de exprimare celor care vor încetarea abuzurilor instituțiilor de forță. Acela a fost un moment-cheie pierdut, nu atât de PSD, cât de țară. Fiindcă astfel – pentru a câta oară? – toată presa internațională și toate instituțiile europene au recepționat dinspre stradă un singur tip de mesaj. Iar când câteva zeci de mii de oameni protestează, impactul media e mult mai puternic decât cel al unui scor colosal obținut de un partid. De asemenea, credeți că va vorbi vreo clipă presa internațională sau vreo instituție europeană despre faptul că toate sondajele de ultimă oră dau PSD la aproape același scor față de cel cu care a câștigat alegerile? Evident că nu! Nu e o știre la fel de tare precum o relatare despre un steag uman compus noaptea în fața Guvernului… Acesta este un lucru lesne de înțeles… E vorba despre percepții…

Acum, dacă străpungem cotidianul epidermic și senzaționalismul, dacă ne propunem perspective ceva mai profunde, e limpede că dacă un partid obține singur aproape jumătate din totalul voturilor, acest fapt trebuie considerat la rândul său un PROTEST. PSD a fost votat ZDROBITOR în foarte mare măsură tocmai pentru a da un semnal puternic: „NU mai vrem să trăim într-o țară controlată de cei pe care noi nu îi votăm!”. PSD a obținut procente pe care foarte rar le obține vreun alt partid din Europa, în pofida și chiar împotriva amplei campanii cu „penalii” derulate de PNL, de USR, de Iohannis, de Hans Klemm, de Livia Stanciu (după alegerile locale), de Laura Codruța Kovesi, de propaganda Noii Securități…

Din păcate, însă, după ce am câștigat alegerile en fanfare, ne aflăm în situația în care știm bine că avem în continuare susținere populară masivă, dar am făcut și continuăm să facem marea eroare strategică de a lăsa toată planeta să creadă contrariul… De aici a și plecat totul, acum câteva luni. Am tot respectul pentru cei care au protestat la Cotroceni, de unii singuri, pentru că așa au simțit! Am vrut să fiu acolo, dar nu am mers tocmai pentru că am respectat decizia președintelui PSD Liviu Dragnea de a nu organiza o întâlnire cu cei care ne susțin în lupta cu Hidra. Deși am insistat cât am putut de mult în sensul organizării unei întâlniri cu oamenii care ne-au votat (nu ca o contra-manifestație, ci ca o manifestare LIBERĂ a unui ALT PUNCT DE VEDERE!), decizia finală a fost alta. …Așa că am protestat în felul meu. La Parlament, când am decis să rămân în sală și să îi transmit mesaje lui Iohannis… La Cotroceni, când le-am vorbit celor din Comisia de la Veneția despre gestul lui Iohannis (unic în istoria omenirii) de a ieși în stradă – din poziția de… Președinte al țării – pentru a ațâța niște proteste antiguvernamentale… În platoul TV al Antenei 3, atunci când Somitatea Sa, domnul Tudorel Toader, a decis că e absolut NEOPORTUN să ceară revocarea din funcții a celor care, conform Curții Constituționale, încălcaseră GRAV Constituția României și separația puterilor în stat…

Nu sunt un carierist politic și nici n-am de gând să devin (nu în sensul că nu am de gând să merg oricât de departe, ci în sensul că îmi văd de drumul meu și nu las pe nimeni să ma abată, să mă tragă spre o anumită grupare sau agendă). Am suferit, mi-am înghițit dar și strigat frustrările timp de 12 ani, la fel ca cei mai mulți dintre români, văzând cât de IRESPIRABIL devine aerul în această țară, cum ne transformăm tot mai mult într-un stat subjugat de o Nouă Securitate, mai perfidă și mai sofisticată tehnologic și manipulatoriu decât Vechea Securitate. Apoi, începând cu noiembrie 2016, am decis să mă implic, să încerc să schimb ceva, atât cât pot. Acesta este motivul pentru care voi continua să spun TOT ce aș fi spus și dacă aș fi decis să rămân analist sau, pur și simplu, cetățean. Nimeni și nimic nu mă poate determina să procedez altfel. Dacă simt că greșim, O VOI SPUNE! La fel cum, de fiecare dată când reduta era în pericol, am apărat-o fără rezerve, de câte ori voi sesiza ezitări sau proceduri cu ocolire prin Tibet, VOI VORBI! Indiferent pe cine voi deranja… Nu mă interesează decât să terminăm o dată cu modul ăsta ocolit și netransparent de a face politică. Inclusiv când faci un bine, trebuie să-l faci TRANSPARENT. Altminteri, devine un BINE CORUPT, un bine pentru care ești dispus la concesii care, pe termen lung, compromit iarăși totul…

Politica, așa cum o văd eu, e una deschisă, la vedere, neascunsă-n sufragerii sau în vii. Politica, așa cum ar trebui să fie, este liberă de înțelegeri private, de agende ascunse. Cum am putea vorbi despre o democrație reală dacă, ulterior votului liber exprimat, cei aleși, cei mandatați negociază dincolo de cortină și iau decizii închizându-se în beci? Aceasta nu este, cu adevărat, democrație… Discuțiile, negocierile trebuie purtate afară, la lumină. Asta e SCHIMBAREA REALĂ, dacă vrem cu adevărat schimbare reală! Adevărul trebuie spus până la capăt, fără rezerve. Abia asta ne face, cu adevărat oameni. Altfel, oricât de bine ne-ar fi din punct de vedere financiar, vom duce o viață goală de conținut real!

Am ferma convingere că informațiile pe care le cunosc cel puțin 50 dintre actualii parlamentari, de ar fi făcute publice, în respect față de cetățean și față de adevăr, ar scoate acest popor din tenebrele în care a fost vârât fără voia sa. Nimic nu e mai presus de adevăr! Nimic nu merită să-l lași deoparte, la păstrare, „pentru vremuri mai bune” ce niciodată n-or să vină!
În ce mă privește, mă număr printre cei mai neinformați „pe surse” din acest Parlament. Și nu pentru că n-aș putea deveni cât se poate de informat. Ci pentru că EXACT de genul ăsta de politică M-AM SĂTURAT! Nu vreau să-mi șoptească la ureche nicio sursă (lucru de care observ că s-au prins repede deținătorii de informații). Dacă cineva are ceva de spus – să spună deschis. …În presă, e altceva. În politică, e un obicei cât se poate de TOXIC!

Cine mă înțelege cu adevărat, va vedea că am două obiective MAJORE: să demonstrez că SE POATE să activezi în politică și fără a spune lucruri în care nu crezi (sau fără a ascunde realitățile pe care le vezi) și să dezvolt o serie de proiecte menite să ne vindece de cea mai gravă maladie care ne-a fost indusă – DEZBINAREA. De-asta am făcut eu pasul către politică acum o jumătate de an și acesta este motivul pentru care NU o să tac și o să VORBESC, liber, de câte ori voi considera că e necesar să o fac! Nefiind un ins care a mai făcut politică până acum, sunt cumva un călător cu casa între două lumi – lumea celor care aleg și lumea celor care sunt aleși. Și cred că e bine că mă simt așa, pentru că lumile astea două trebuie unite, trebuie aduse laolaltă. Nu mai putem continua să ne întâlnim masiv doar la vot…

De asemenea, trebuie să mărturisesc și faptul că nu sunt și nu voi fi niciodată un „comunicator” de profesie. Sunt în așa fel construit încât NU pot comunica decât ceea ce gândesc și ceea ce simt, indiferent dacă am dreptate sau greșesc. Nu pot recita un mesaj, nu-l pot nici măcar încadra în alte cuvinte. Nu pot să fac altfel decât să-mi exprim liber convingerile. În sensul clasicei comunicări de partid, o fi rău. În sens uman, o fi totuși bine…

Fie să FIM!

…Dar n-o să FIM decât în măsura în care scoatem adevărul din groapa în care e ținut captiv și îl punem în lumina reflectoarelor. …N-o să FIM decât în măsura în care facem POLITICĂ LA VEDERE. …N-o să FIM decât în măsura în care vom înțelege că orice pas greșit pe care ni-l asumăm în ideea că „așa avem mai multe șanse să ajungem la destinație” este de fapt doar o accentuare a unei entorse morale care ne va face până la urmă incapabili să mai ajungem oriunde…

Posted by | View Post | View Group
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSă fie PACE în lume
Articolul următorDe la 20
mm
"Îmi plac oamenii, îmi plac istoriile şi istorisirile lor. Aş vrea, de s-ar putea, să le aflu pe toate. Le-aş prefera şi le prefer oricărui roman. Pentru că asta sunt oamenii - romane vii. Romane care păşesc apăsat pe tocuri, romane care aleargă în tenişi. Poveşti care respiră şi clipesc. Taine care umblă..."