Este o zi în care îmi e cu neputință să spun …

0
195

Este o zi în care îmi e cu neputință să spun altceva decât am spus în urmă cu 5 zile:

Precum pasărea Phoenix, ascunsă în neagra cenușă,
La capăt de noapte de smoală, în prag de negru abis,
Din propria iluzie coboară, prin tainica Timpului ușă,
Cei adormiți cu pleoapa deschisă, treziți din visul în vis.

Născuți din cernoziomul cuminte, din deasa umbră a stejarului des,
Legați cu absurde lanțuri din aur, din inima propriului munte cules,
Verzi fii ai brazilor, fiicele dealurilor,
Ai Soarelui zării, ale șoaptelor Mării,
Voi, cei turnați fără rost printr-o spartă clepsidră:
„VĂ ÎMPREUNAȚI SAU LUPTAȚI CU TRUPUL DE HIDRĂ?”

Posted by | View Post | View Group
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentEu nu am nicio problemă cu cei care îmi …
Articolul următorDECLARAȚIE DE INTENȚIE …
mm
"Îmi plac oamenii, îmi plac istoriile şi istorisirile lor. Aş vrea, de s-ar putea, să le aflu pe toate. Le-aş prefera şi le prefer oricărui roman. Pentru că asta sunt oamenii - romane vii. Romane care păşesc apăsat pe tocuri, romane care aleargă în tenişi. Poveşti care respiră şi clipesc. Taine care umblă..."