Calea cerului albastru… …

0
171

Calea cerului albastru…

Am un coleg, de partid și de Comisie de Anchetă, care e adeptul „căii cerului verde”. „Eficient”, spune el (și poate chiar crede), este să spui pentru o vreme că „cerul e verde”. Pentru altă vreme, că e „verde cu puțin albastru”. Apoi, abia când e „oportun”, că „cerul e chiar albastru”. …DAR, dacă o astfel de cale ar fi fost „eficientă”, cum se face că am ajuns, ca țară, acolo unde am ajuns? Cum se face că, de cel puțin 12 ani, mergem pe „calea cerului verde”? Cât o să mai tot așteptăm „momentul oportun” pentru a spune, în sfârșit, că „cerul e albastru”!?

…Nu e nicio nevoie de nesfărșitul mers șerpuit, tiptil, târându-ne. Drumul drept este mereu cel corect. Iar linia dreaptă rămâne distanța cea mai scurtă dintre două puncte. …CERUL CHIAR E ALBASTRU! Așa a fost mereu. Nu trebuia, dintru bun început, decât să-l privim cu ochii larg deschiși și, cu mințile libere și sufletele vii, să spunem doar atât: „CERUL E ALBASTRU!”…

…Nu știu câți dintre colegii mei de partid vor fi înțeles până acum că singura mea cale e „calea cerului albastru”. Nu știu, dintre cei care au înțeles, câți vor fi fiind de acord. Ce e foarte clar, însă, este că foarte mulți români merg pe CALEA CERULUI ALBASTRU. Și, foarte curând, va trebui să luăm cu toții o decizie. Noi în noi – va trebui să ne hotărâm. Cum vrem să fie viețile noastre de aici înainte. Cum vrem să arate țara noastră de aici înainte. Cum vrem să fim noi, ca oameni ai acestui pământ, de aici înainte.

Eu mi-am ales de multă vreme calea mea. …Fie să FIM!

Posted by | View Post | View Group
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentNu îmi cer scuze pentru că îi blochez pe toți …
Articolul următorNu mai pot cu ăsta
mm
"Îmi plac oamenii, îmi plac istoriile şi istorisirile lor. Aş vrea, de s-ar putea, să le aflu pe toate. Le-aş prefera şi le prefer oricărui roman. Pentru că asta sunt oamenii - romane vii. Romane care păşesc apăsat pe tocuri, romane care aleargă în tenişi. Poveşti care respiră şi clipesc. Taine care umblă..."