Visez la o Românie mânată de vise imposibile, …

0
151

Visez la o Românie mânată de vise imposibile, remorcată chiar și la o utopie, riscând improbabilul, forţându-şi destinul. O Românie făcută din români care nu se tem. Care, după ce se dezbracă de imperturbabil, refuză dezabuzarea orizontală şi optează pentru curajul vertical. Visez la o Românie cum nu a mai fost. Şi cred că nu visez degeaba…

De prea multă vreme, suntem aidoma unui foc ce nu reuşeşte să îşi înalţe flacăra. Mocnim, uneori. Dar mocnim şi atât! Iar cele câteva focuri care mai ard stau mărturie doar pentru excepţia de la trista regulă. Avem şansa extraordinară de a ne remarca printr-un PREZENT, în faţa tuturor celor care îşi sorb seva din secunda căruntă. Avem șansa Răsăritului viu, în fața tuturor celor care se abandonează lascivității istorice a Amurgului. Iar tot ce trebuie să facem este să ne dezlipim genele și să ne întâlnim privirile. …Fie să FIM!

P.S. Fragmentul de mai sus s-a născut chiar acum și va fi cuprins în cartea “România – Țara unui VIS posibil!”. …Noapte liniștită! Mă întorc la scris…

Posted by | View Post | View Group