Marea e o lacrimă ce se plânge pe ea însăşi. …

0
174

Marea e o lacrimă ce se plânge pe ea însăşi. Ce poate fi mai trist şi mai dătător de
speranţe simultan? Ce poate fi mai Tot şi mai Nimic?

Şi când vuietul ei şi al tău sunt consonante, ce-ţi mai rămâne oare de făcut, doar de-a te lepăda de lacrima-ţi, în valurile sale. Să îţi condensezi iluziile şi să te eliberezi de tine atingând stadiul de lacrimă. Şi-apoi să te plângi în mare…, în marea plânsă în ea însăşi…

Posted by | View Post | View Group