Mesaj-manifest pentru toți oamenii LIBERI care cred în drumul pe care îl propun
Când am protestat singur la început de 2017, în Parlament, în timpul discursului urii scrâșnite a lui Iohannis, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, chiar dacă eram SINGUR!
Când am protestat cu portocale la Cotroceni, în 2018, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși am fost aproape SINGUR!
Când am protestat în fața sediului central DNA împotriva Zeiței Anticorupție (care nu se prezenta la comisia de anchetă pentru că se temea că o voi întreba ce a căutat acasă la Oprea în seara alegerilor prezidențiale din 2009, ca Procuror General al României, alături de Maior, de Coldea și de politicieni din ograda lui Băsescu), când am protestat deci în fața marelui Templu Anticorupție, două zile la rând, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși am fost aproape SINGUR!
Când am demonstrat cu lux de amănunte cum domnul premier Tăriceanu a schimbat în 2007, prin SECRETIZARE, contractul de împărțire a producției de petrol și gaze de la Marea Neagră în contract de concesiune cu redevențe minuscule, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, chiar dacă aproape NIMENI nu a fost interesat!
Când făcea distinsul domn Fifor (îl știți, e domnul acela care îi cară umbrela doamnei Dăncilă) eforturi disperate să mă oprească atunci când, în cadrul comisiei de anchetă, îi adresam întrebări incomode marelui George Maior, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși eram conștient că nu foarte multă lume înțelege efortul meu de a scoate adevărul la lumină!
Când l-am înfruntat pe marele Werner chiar la Cotroceni, pe dinăuntru, în fața Comisiei de la Veneția, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși nu multă lume a înțeles importanța episodului!
Când proiectele mele de lege care prevăd limitarea la patru ani a mandatului șefilor din servicii au fost blocate la Senat, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși propriii mei colegi din PSD au dat avize negative pe bandă rulantă în comisii!
Când am observat că au trecut doi ani și jumătate de când am depus proiectul de lege privitor la transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși mi-e tot mai clar că acest proiect nu va trece niciodată!
Când toată Camera Deputaților (cu excepția mea și a încă unui coleg) a votat RESPINGEREA proiectului meu de lege care prevedea posibilitatea dizolvării, în instanță, a unui ONG care e declarat în acte continuator al unor organizații naziste, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși mi-era clar blatul stabilit de foarte sus!
Când toată Camera Deputaților (cu excepția mea și a încă unui coleg) a votat RESPINGEREA proiectului meu de lege care prevedea posibilitatea dizolvării, în instanță, a unui ONG care acţionează sau militează în sensul schimbării prin violenţă a regimului constituţional, ocupării prin violenţă a sediilor instituţiilor statului, subminării integrităţii teritoriale a României, propagandei in favoarea războiului, violenţei, terorismului, promovării discursului instigator la ură impotriva unei categorii de persoane, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși mi se pare pur și simplu strigător la cer ca propriii mei colegi să voteze așa!
Când am observat blocarea proiectului meu de lege (deși are până și aviz pozitiv de la CSM) care vizează excluderea din magistratură și introducerea de pedepse grele pentru magistrații (procurori sau judecători) care colaborează în echipe mixte cu ofițeri din servicii în baza unor protocoale SECRETE, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși, iarăși, mi-e clar blatul!
Când am observat blocarea proiectului meu de lege care vizează interzicerea accesului la funcția de judecător al Curții Constituționale sau pierderea funcției deja deținute de către orice membru al CCR care a semnat protocoale secrete cu serviciile, a lucrat în echipe mixte în baza acestor protocoale, a generat conflicte de natură constituțională, ori a dus la condamnarea României la CEDO prin acțiuni și decizii anterioare (ca procuror sau judecător), NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși e INADMISIBIL ca o astfel de persoană (care nu îndeplinește criteriile introduse prin proiectul meu de lege) să ia bani cu nemiluita din buzunarul cetățenilor!
Când am văzut cum unii se lasă păcăliți de drona Mircea Diaconu, fără să țină cont că e sprijinit de Ponta (cel căruia eu îi spun „Finul Sistemului”, fiind finul lui Oprea și lui Maior, cel pentru care a contat mai mult telefonul lui Barroso de la Comisia Europeană decât votul în arșită dat de 7,4 MILIOANE de români, cel care e consiliat de fostul prim-adjunct SIE Silviu Predoiu), NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși mă frapează superficialitatea unora! Când am văzut cum se lasă unii păcăliți de drona Mircea Diaconu, deși tocmai a declarat, la Digi24, că dacă ar fi Președinte ar fi foarte fericit să fie KOVESI procuror-șef european, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși faptul că mulți români nu urmăresc declarațiile politicienilor pe care îi votează e… dezarmant!
Când am constatat cu maximă stupoare cum oameni pe care îi consideram sufletește apropiați se fac brusc că nu exist și chiar că nu am existat niciodată, când am observat cum, din senin, se instituie o blocadă media EXACT unde nu m-aș fi gândit niciodată că e cu putință, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși e foarte trist că așa ceva a fost posibil și că așa ceva a fost acceptat!
Când am fost făcut ba „omul rușilor”, ba „securist”, ba „anticrist”, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, pentru că am considerat și consider în continuare că merită să LUPT pentru PRINCIPIILE mele și pentru toți oamenii LIBERI ai acestui popor care cred în aceleași PRINCIPII!
Când am văzut cum își bate joc actuala conducere PSD de acel „dreptate până la capăt” pentru care au votat atâția oameni în 2012 și 2016, am candidat pentru președinția partidului și pentru desemnarea prezidențiabilului PSD. Deși 4.000 de oameni au aplaudat întregul discurs, cele mai multe voturi au mers către distinsa Dăncilă#2… NU m-am întrebat nici atunci dacă mai are rost să continui, pentru că pe mine mă interesează CETĂȚENII care cred în PRINCIPII!
…Aș putea continua vreo două zile tot așa. Cert e că au fost sute de momente în care NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui, deși poate cei mai mulți ar fi făcut-o! În concluzie, dacă oamenii LIBERI din România chiar VOR ca numele meu să se afle pe lista pentru alegerile prezidențiale, pot oferi semnătura lor sau pot strânge și de la alții, acolo unde se află – la sat, la oraș, în nord, în sud, în est sau în vest… Vă rog să înțelegeți că NU am nici resursele financiare ale partidelor sau ale „independentului” Mircea Diaconu, nici „logistica” aferentă pentru a merge prin toată țara. Fac tot ce poate face un om, dorm din ce în ce mai puțin, le răspund cam zece ore pe zi oamenilor la telefoane și mesaje, fac tot ce e omenește posibil…
Cât despre forțele naționale, suveraniste, despre care am tot vorbit… ei bine, dacă ei consideră că avem aceleași principii, atunci își pot exprima public susținerea. E dreptul lor să o facă sau nu. Însă eu chiar nu consider că am ceva de dovedit! În general, nu încerc să dovedesc nimic. Fac DOAR ce SIMT, ce GÂNDESC, ce CRED! Cine e de acord cu ce spun și ce fac poate exprima PUBLIC asta. Cine nu, nu… E simplu.
ÎN CONCLUZIE, pentru mine, aceste puține zile care au mai rămas până se termină perioada de strângere a semnăturilor sunt determinante. Vom vedea câți sunt dispuși să lupte DOUĂ SĂPTĂMÂNI pentru PRINCIPIILE pe care le împărtășim, câți vor semna sau vor strânge semnături înțelegând că eu NU pot omenește să fac mai mult decât fac deja, câți vor considera că NU a fost în van toată lupta mea din acești ani, când am fost aproape SINGUR… Peste două săptămâni și jumătate, va fi momentul adevărului. Fie să FIM, oameni LIBERI! Până acum, NU m-am întrebat dacă mai are rost să continui…
