CARTE: Adevărata mare RESETARE

Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine,
ci să crezi că ea mai poate continua aşa cum este acum…

Liviu Pleșoianu

500 de pași către vârful Piramidei Puterii

 

1

Această carte nu este doar o reacţie faţă de „noua ordine mondială” anunţată la Forumul Economic de la DAVOS şi intitulată „Marea Resetare”. Această carte este un semnal de alarmă, un semnal de trezire şi un semnal de adunare. Este structurată pe 500 de puncte care converg către concluzia cu care începe şi se termină: „Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua aşa cum este acum…”. Cei 500 de paşi vor purta cititorul pe treptele Piramidei Decizionale, ca într-un tur virtual, oferind o perspectivă complet diferită despre cum este condusă de fapt lumea şi de către cine. Vârful piramidei nu este vârf, este doar mijloc… Lumina raţiunii contemporane nu e lumină, e doar întuneric vândut ca „lumină”… Ceea ce pare a fi nu este, iar ceea ce este e făcut să pară a nu fi… Totul este inversat, iar miliarde de oameni sunt abil plasaţi într-o bulă socială artificială care îi împiedică să vadă realitatea propriei fiinţe şi realitatea propriei lumi. Omul profund, care trăieşte şi acţionează în centrul fiinţei sale, este determinat, fără să realizeze, să trăiască şi să acţioneze la extrema sa periferie. Apoi, în loc să li se prezinte realitatea conform căreia problemele umanităţii apar tocmai pentru că oamenii sunt determinaţi să trăiască la periferia propriei fiinţe, aceştia sunt ţinuţi ocupaţi cu tot soiul de “proiecte” şi “programe”, de “sesiuni electorale” şi “soluţii” care sunt concepute tot la periferie, fără nicio legătură cu omul profund şi cu absolut necesara societate profundă a omului profund.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

2

Adevărata RESETARE are două componente esenţiale. Prima o determină pe cea de a doua. Reaşezarea întregii societăţi în jurul omului profund determină dezvoltarea fraternităţii umane reale. Aceştia sunt singurii piloni trainici pe care se poate ridica o construcţie socială cu adevărat nouă, cu adevărat bună pentru fiinţa omenească. Orice altă aşa-zisă “soluţie”, orice altă aşa-zisă RESETARE, orice altă aşa-zisă reaşezare nu reprezintă decât vorbe în vânt şi cântece de sirenă.

 

3

“Marea Resetare”, despre care se vorbeşte la nivelul conducătorilor lumii, al şefilor de state, de guverne, de instituţii internaţionale, este o nouă clădire somptuoasă aşezată pe nisipuri mişcătoare. Se doreşte ridicarea unui nou edificiu mondial care se va prăbuşi la prima mişcare tectonică mai serioasă. Iar motivul este acela că, din nou, se aşază totul pe o fundaţie şubredă, complet incapabilă să susţină orice fel de construcţie, chiar şi una banală, nesomptuoasă.

 

4

De sute de ani deja, locuitorii acestei Planete nu mai sunt beneficiari, ci victime ale unor experimente politice, sociale şi economice care, printr-un efect cumulativ, au atins punctul critic al distrugerii omenescului, a esenţei umane, a fibrei celei tari a speciei. Toate aceste experimente sunt elaborate şi puse în practică printr-un circuit decizional de tip piramidal. La nivelul bazal, sunt pionii, cei care pun în aplicare planurile, cei care asigură fără să știe și fără să vrea derularea efectivă a experimentelor. La mijloc, sunt cei care conduc lumea la vedere – preşedinţi, premieri, guverne, parlamente, servicii, instituţii influente naţionale şi internaţionale, puternici bancheri şi oameni de afaceri. Sus, ei bine, sus… avem deja de a face cu adevăraţii conducători şi iniţiatori ai tuturor acestor experimente – fiinţe al căror scop nu este doar controlul, ci dirijarea umanităţii către un sens evolutiv opus celui cerut de destinul şi menirea regnului uman.

 

5

Tot ceea ce se întâmplă este foarte bine gândit, pe etape, apoi minuţios implementat. Cei despre care ne-am obişnuit să spunem că sunt „conducătorii lumii” nu sunt, în realitate, decât conducători de mâna a doua, chiar dacă nu sunt conştienţi de acest lucru. În realitate, fiinţele şi forţele care stau în spatele scenei, dincolo de cortina evenimentelor cotidiene, sunt cele care decid cu adevărat ce se întâmplă pe Pământ.

 

6

Dacă oamenii ar cunoaşte adevărul despre ce stă în spatele marilor decizii la nivel mondial, dacă oamenii ar putea, măcar pentru o clipă, participa la întâlnirile celor care conduc de fapt lumea, ar fi pur şi simplu şocaţi. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, TOT ceea ce vi se ascunde, toate realităţile profunde despre care – printr-un sistem foarte bine pus la punct – vi se spune că sunt “bazaconii”, “misticisme”, “invenţii”, “aberaţii”, “fantezii” – toate acestea sunt pur şi simplu ELEMENTUL CENTRAL al întâlnirilor celor care conduc de facto lumea! Pe dumneavoastră vă ţin închişi în nişte bule sociale proiectate cu măiestrie, în vreme ce ei dirijează aceste bule din afara lor, din sfera REALITĂŢII! Cine crede că în vârful piramidei decizionale se află fiinţe materialiste, pentru care spiritul şi lumea spirituală sunt doar iluzii sau fantezii, acela se înşală grav! De fapt, în vârful piramidei decizionale se află fiinţe care se ocupă EXACT cu toate lucrurile despre care dumneavoastră vă spun că nu există, ori în legătură cu care vă influenţează să credeţi că nu există. De aceea spun că aţi avea pur şi simplu un şoc dacă aţi putea să participaţi, chiar şi pentru câteva minute, la întâlnirile acestor fiinţe… Pentru că TOT ce v-a învăţat că nu există societatea construită de ei se găseşte din belşug în toate întâlnirile lor! Aceste fiinţe nu propagă pe Pământ materialismul, dogma inexistenței spiritului pentru că ele însele ar avea această credinţă. NU, nicidecum! Aceste fiinţe sunt cât se poate de convinse şi de conştiente de existența propriului spirit, precum şi de realitatea lumii spirituale în care ne aflăm în fiecare clipă a vieţii noastre. Doar că fac tot ceea ce le stă în putere – şi MULT le stă în putere! – pentru ca cei mai mulţi oameni de pe Pământ să nu ajungă niciodată la adevărurile profunde despre propria fiinţă şi despre lumea în care trăiesc.

 

7

…Putem apela la o imagine cotidiană, riscând uşor derizoriul, pentru a face ceea ce afirm mai uşor de vizualizat. Este ca şi când într-o cameră s-ar strânge un grup mic de oameni, de conducători, de lideri importanţi şi ar consuma în secret îngheţată într-un scenariu fictiv în care îngheţata nu s-ar mai consuma de secole iar oamenii, în marea lor majoritate, ar fi convinşi că îngheţata nici măcar nu a existat vreodată. …E un exemplu frivol, prin care sunt conştient că risc derizoriul, dar care creionează totuşi destul de bine situaţia actuală. În grupurile lor mici, în întrunirile lor restrânse, adevăraţii conducători ai Planetei nu doar discută, dar folosesc adevărurile lumii spirituale pentru a-şi urmări scopurile. Iar faptul că i-au convins pe cei mai mulţi că astfel de lucruri nu există le conferă o putere extraordinară. Nimic nu le poate oferi acestora mai multă putere decât convingerea celor mulţi ca “îngheţata” nu există…

 

8

Desigur, ceea ce întreprind dinspre spirit spre materie cei care conduc de fapt lumea nu este deloc de partea bună şi frumoasă a lucrurilor. Însă, deşi poate părea ciudat, nu aceasta este cea mai mare problemă a celor mulţi, a celor manipulaţi. Cea mai mare problemă a oamenilor nu este aceea că cei care conduc de facto lumea lucrează dinspre spirit spre materie într-o manieră necurată. Cea mai mare problemă a oamenilor este că nu au nici cel mai mic habar despre asta şi, mai mult, că nu cred că aşa ceva se întâmplă. Acesta este cel mai mare, mai puternic şi mai trainic scut în spatele căruia se ascund la vedere conducătorii de facto ai lumii – IGNORANŢA oamenilor pe care îi manipulează!

 

9

Nu există ascunzătoare mai bună decât ascunzătoarea la vedere. Însă pentru ca o astfel de ascunzătoare să fie eficientă, trebuie să te asiguri mai întâi că niciun ochi nu are antrenamentul necesar pentru a sesiza, pentru a identifica ascunzătoarea. Acesta este motivul pentru care oamenii sunt ţinuţi, voit, în întuneric, de secole. Cei mulţi – aşa au hotărât cei puţini… – nu au dreptul să afle, să cunoască, să ştie adevărul despre dimensiunea profundă a lumii şi a propriilor lor fiinţe. Cei mulţi trebuie – consideră cei puţini… – să fie ţinuţi în beznă cu privire la realitatea propriului lor spirit şi a lumii spirituale în care trăiesc şi se mişcă în fiecare minut al existenţei lor fără a avea nicio idee despre asta.

 

10

Voi oferi, din nou, o imagine sugestivă, pentru a înţelege mai uşor şi mai bine situaţia în care se află imensa majoritate a oamenilor. Este ca şi când, de la venirea în această lume şi până la plecarea din această lume, te-ai afla într-o încăpere plină cu comori, plină cu nestemate, plină cu lucruri de o valoare inestimabilă. Însă, tot de la venirea în această lume şi până la plecarea din această lume, trăieşti în beznă, fără să ai habar că există posibilitatea luminii şi că în jurul tău, pretutindeni, sunt comori fără seamăn care îţi aparţin. Toată viaţa, eşti învăţat să trăieşti şi să te mişti în întuneric, iar în legătură cu puţinii care îţi spun câte ceva despre lumină şi despre comori auzi atât de multe scorneli şi râsete batjocoritoare, încât ajungi şi tu să crezi în inexistența luminii şi a comorilor din jurul tău. Cei care te manipulează inoculându-ţi ideea că a crede în lumină şi comorile din jurul tău e doar o iluzie, o copilărie, o precară atitudine medievală nu îţi spun, de fapt, ca “a crede” e greşit. Ei nu vor ca tu să nu crezi. Vor doar ca tu să crezi în ceea ce vor ei să crezi! Căci a nega posibilitatea luminii e tot a crede – a crede doar în întuneric. Vi se tot spune că “nimeni nu poate dovedi” existenţa Luminii. Dar cei care vă spun asta pot demonstra inexistența ei!? Nu, şi ei ştiu foarte bine acest lucru! Ştiu foarte bine tocmai pentru că ei NU trăiesc în întuneric. Trăiesc în lumină, deşi servesc întunericul. Ei sunt perfect conştienţi atât de existenţa luminii, cât şi de comorile din încăpere. Aprind lumina şi folosesc acele comori pentru ei şi pentru a vă influenţa pe dumneavoastră. În ceea ce vă priveşte, au grijă să închidă lumina încă de când vă naşteţi şi depun toate eforturile necesare pentru a vă menţine în acest întuneric din prima şi până în ultima clipă a vieţii pe acest Pământ.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

11

…Avem astfel de a face cu miliarde de oameni care trăiesc în întuneric toată viaţa lor, pentru că AŞA AU FOST ÎNVĂŢAŢI încă din primii ani de viaţă. Când cineva realizează întreaga mascaradă şi aprinde lumina propriei încăperi, este numaidecât ridiculizat şi anatemizat în cazul în care încearcă să le comunice şi celorlalţi ce a descoperit. Pentru că despre aceasta este vorba – despre descoperire. Toate aceste lucruri existau deja, au existat de când lumea şi Pământul. Însă sunt, în mod voit, acoperite.

 

12

De ce sunt acoperite, de ce sunt ascunse comorile, de ce sunt ţinuţi toată viaţa în beznă cei mai mulţi dintre oameni? Pentru că cei care se erijează în conducători ai umanităţii – cei aflaţi în vârful piramidei decizionale – vor ca regnul uman să îşi rateze Destinul, vor ca oamenii să îşi trăiască vieţile în ignoranţă şi întuneric, astfel încât să nu ajungă niciodată să cunoască adevărul, realitatea. Dacă oamenii ar aprinde lumina şi ar deveni conştienţi de comorile ce le aparţin, atunci ei nu ar mai putea fi manipulaţi şi ar deveni parte integrantă, prin propria lor voinţă, din marele Destin al regnului omenesc.

 

13

În fapt, întreaga societate este construită în aşa fel încât să facă aproape imposibilă aflarea adevărului, înţelegerea adevăratei realităţi, descoperirea lucrurilor voit acoperite. Ceea ce numim, generic, “SISTEM” reprezintă doar un nume pentru o întreagă încrengătură de reţele a căror menire este tocmai aceea de a ţine oamenii departe de ei înşişi. Pentru că cei din spatele acestui Sistem ştiu foarte bine că TOT ce e necesar pentru ca regnul uman să se reaşeze pe şinele propriului Destin este ca suficient de mulţi oameni să aprindă Lumina şi să VADĂ! În clipa în care suficient de mulţi oameni au aprins Lumina şi au VĂZUT, Sistemul se prăbuşeşte de la sine…

 

14

Cei care controlează Sistemul ştiu foarte bine acest lucru şi, tocmai de aceea, principala lor temere nu este şi nu va fi niciodată aceea că mulţi oameni de pe Pământ vor să lupte împotriva Sistemului. Principala lor temere este ca nu cumva să înceapă să ÎNŢELEAGĂ foarte mulţi oameni ce este, de fapt, Sistemul şi cum funcţionează!

 

15

Astfel, tocmai pentru a menţine Sistemul, cei care l-au conceput şi care îl controlează, menţin şi dezvoltă vor încuraja, chiar, revoltele anti-Sistem. Pentru că ei ştiu că, atâta vreme cât aceste revolte anti-Sistem se desfăşoară în acelaşi întuneric, Sistemul lor nu va păţi niciodată nimic, în mod real. Cum spuneam, marea lor temere este ca nu cumva oamenii să înceapă să aprindă Lumina. Ca atare, se vor asigura că îi ţin ocupaţi, chiar şi pe cei mai bine-intentionați dintre oameni, cu eterna “luptă anti-Sistem”. În acest mod, printr-un efect pervers, oamenii îşi pierd timpul, anii, vieţile bâjbâind în întuneric şi luptându-se, în întuneric, cu absolut nimic… Este cea mai mare mascaradă, una cinică, oribilă, dar cât se poate de reală. Şi este pusă în scenă la nivel planetar, nu doar pe alocuri!

 

16

Cei mai mulţi dintre oameni sunt ţinuţi în întuneric întreaga lor viaţă. Nu au habar nici despre existenţa luminii, ori măcar despre posibilitatea ei, nici despre propriul chip real (pentru că şi profundele oglinzi tot în beznă stau ascunse), nici despre chipul real al celorlalţi, nici despre minunatele comori de care se tot împiedică prin beznă crezând că sunt piedici şi obstacole… Apoi, când încep să apară primele semne că ceva se întâmplă, că sunt câţiva care dau a se trezi, cei din spatele Sistemului apasă pe butoane şi stârnesc, CONTROLAT, “revolte anti-Sistem”. Care este motivul şi obiectivul? – Vor să se asigure că oamenii rămân în beznă, chiar în timp ce au impresia că “văd”, că au “învins” întunericul. Vor să se asigure că oamenii rămân, de fapt, în beznă, chiar în timp ce sunt convinşi că, “în sfârşit, Sistemul a fost învins”. …Cred că puteţi lesne observa acest lucru dacă rememoraţi toate momentele din, să zicem, ultimii 30 de ani în care aţi crezut sau vi s-a spus că “Sistemul a fost învins”. De bine ce a fost învins, el este mai puternic şi mai bine pus la punct ca oricând… Pentru că, din păcate, orice “revoltă anti-Sistem” nu va face, în realitate, decât să întărească şi mai mult Sistemul. Se vor descoperi astfel zonele slabe, posibilele breşe, iar apoi se va lucra asiduu la întărirea şi închiderea lor.

 

17

Iată, de pildă, situaţia pandemiei. Nu discutăm aici despre realitatea sau irealitatea ei, despre „mască” sau „fără-mască”, nu este locul pentru aceste polemici. Ceea ce interesează în context este ce-se-face cu ce-este. Cu alte cuvinte, important este, înainte de toate, să înţelegem care sunt marele pericol şi marea oportunitate legate de această situaţie. Marea oportunitate este aceea ca un număr semnificativ de mare dintre locuitorii acestei Planete să înceapă să aprindă Lumina. Nu pentru că această pandemie, acest virus ar exista sau nu ar exista. Ci pentru că o situaţie de criză la nivel planetar, indiferent dacă este reală sau indusă, este întotdeauna anticamera unei mari schimbări. Aşadar, marea oportunitate ar fi chiar aprinderea Luminii. Marele pericol, în schimb, este acela ca sforarii planetari să înăbuşe, cum o fac mereu, tocmai această mare oportunitate, să o indisponibilizeze pentru larga majoritate a oamenilor.

 

18

…Cum pot face asta? Foarte simplu – aşa cum au făcut-o de fiecare dată! Folosindu-se de avântul noilor tehnologii, având la dispoziţie mijloace de manipulare în masă la care nici nu visau nu mai departe de acum 30 de ani, vor genera din nou, CONTROLAT, “revolte anti-sistem”. După ce se vor fi revoltat împotriva măştilor şi a restricţiilor, oamenii vor crede, din nou, că au “învins”. După ce vor începe să se împotrivească “noii ordini mondiale”, “marii RESETĂRI” prezentat la DAVOS, foarte mulţi vor nutri din nou iluzia că “luptă împotriva Sistemului”. În realitate, ei vor continua să fie stimulaţi chiar de către Sistem, fără să realizeze acest lucru. Vor rămâne în întuneric pe mai departe… Şi, astfel, vor face tocmai jocul celor din spatele Sistemului, aşa cum se întâmplă absolut de fiecare dată. Pentru că ceea ce diferă, în timp, nu ţine de esenţa cinicului joc, ci doar de mijloace şi metode…

 

19

Cum spuneam, indiferent ce se află în spatele actualei crize, marea oportunitatea este aceea a trezirii multor oameni. De asemenea, marele pericol este acela de a rata această oportunitate invitaţi fiind să luăm parte la un nou experiment sau să i ne împotrivim. Da, în economia cinicului joc desfăşurat de către cei din spatele Sistemului, a participa la noul experiment mondial sau a i te opune e acelaşi lucru! Atâta vreme cât oamenii sunt ţinuţi ocupaţi… Atâta vreme cât oamenii sunt ţinuţi ocupaţi cu noul experiment mondial (prin acceptare pasivă sau respingere activă), Sistemul nu are a se teme de nimic, iar fereastra marii oportunităţi, deschisă de către actuala criză, se va închide.

 

20

Ca răspuns la actuala criză, ca “soluţie” principială pentru problemele pe care le-a generat şi le generează, cei care controlează Sistemul au propus, recent, aşa-numita “Mare RESETARE”. Iniţiativa a fost conceptualizată de către Klaus Schwab (şi prezentată în cartea sa “COVID-19 Marea Resetare”), iar Forumul Economic Mondial (al cărui fondator este) a dezbătut pe larg şi a popularizat noul experiment în cadrul reuniunii anuale de la DAVOS, din ianuarie 2021 (desfăşurată în premieră în format preponderent digital).

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

21

Experimentul “Marii RESETĂRI” face exact ceea ce au făcut toate celelalte experimente înaintea sa: abate, distrage atenţia de la esenţă, de la marea oportunitate a unei adevărate transformări. Problemele pe care le identifică sunt, în mare măsură, corecte. Obiectivele pe care le propune sunt, în mare măsură, dezirabile. Însă, vedeţi dumneavoastră, la fel de bine sunau şi întemeierile conceptuale şi năzuinţele “pragmatice” ale experimentelor mondiale precedente! Cât priveşte rezultatele concrete ale acelor experimente, cred că nu e necesar să dezvoltăm foarte mult… Nu cred să fie vreun om măcar parţial informat şi conştient de cum arată lumea cea mare care să nu înţeleagă rapid că experimentele mondiale precedente au reprezentat tot atâtea eşecuri lamentabile.

 

22

Cât despre actualul experiment mondial, propus – desigur! – ca soluţie salvatoare pe marginea prăpastiei căscate de actuala criză, este suficient să îi urmăreşti premisele, baza conceptuală, pentru a fi apoi absolut sigur că va reprezenta, după un anumit timp, un nou eşec răsunător…

 

23

Sigur, o întrebare absolut corectă ar fi aceasta: dar sunt oare conducătorii lumii atât de naivi sau de slab pregătiţi încât să nu înţeleagă că toate aceste experimente mondiale sunt concepute greşit, că ele nu pot sfârşi decât în groapa comună a eşecurilor grandioase!? – Întrebarea este justă, iar răspunsul este cât se poate de simplu şi se bazează pe rândurile anterioare: adevăraţii conducători ai lumii sunt ferm convinşi, ei ŞTIU că aceste experimente nu au cum să aducă efecte benefice trainice. Însă aceasta le este pe plac, pentru că intenţia lor nici nu era, dintru bun început, aceea  de a genera BINE social, BINE mondial. Intenţia lor a fost, este şi va fi mereu aceea de a genera ILUZIA BINELUI social, ILUZIA BINELUI mondial! Ei cunosc foarte bine ce anume ar trebui întreprins dacă s-ar dori cu adevărat schimbarea în bine a lumii oamenilor. Ei ştiu cât se poate de bine că acest lucru nu este sub nicio formă posibil decât cu condiţia reaşezării umanităţii în interiorul propriului Destin. Or, fiinţele din vârful piramidei decizionale vor orice altceva, mai puţin evoluţia, dezvoltarea omului şi a omenirii în acord cu necesităţile şi libertăţile propriului Destin!

 

24

Pentru a preîntâmpina o ADEVĂRATĂ RESETARE, maeştrii păpuşari propun propria lor variantă de “RESETARE”. În fapt, doar un alt experiment sortit eşecului, la fel ca toate celelalte dinaintea lui. Ei ştiu bine că, dacă nimic nou nu apare, atunci lucrurile îşi vor urma cursul conform noului “firesc” pe care şi-l doresc. O mare parte din omenire va achiesa la “Marea RESETARE”, iar o mică parte din omenire va lupta împotriva “Marii RESETĂRI”… Astfel, se va întâmpla, din nou, a nesfârşita oară, acelaşi lucru – oamenii VOR FI ŢINUŢI OCUPAŢI şi vor rata oportunitatea unei reale schimbări!

 

25

…Iar aici ajungem la rostul şi scopul acestei cărţi. “Adevărata Mare RESETARE” este o carte-manifest, o carte prin care autorul îşi doreşte să îi îndemne pe cititori să încerce, măcar, să aprindă lumina din încăperile propriilor minţi, inimi şi spirite. Dacă suficient de mulţi oameni, cu modestul ajutor al acestei cărţi, vor încerca măcar marea cu degetul, vor căuta să VADĂ cum este lumea lor atunci când nu mai este întuneric pretutindeni, atunci avem o şansă, individuală şi colectivă, să stopăm rotirea ameţitoare a caruselului global. Odată ieşiţi suficient de mulţi oameni de sub hipnoza Sistemului, vom putea începe să schimbăm efectiv lumea noastră, aflând şi implementând rapid soluţii pentru problemele care trenează deja de secole!

 

26

A spune că problemele lumii celei mari nu au soluţie, că e utopic să cauţi rezolvări este complet fals! Soluţii există şi pot fi rapid puse în practică. Singura mare problemă a umanităţii este că nu realizează că e ţinută VOIT în beznă, astfel încât atât problemele, cât şi soluţiile nu sunt cu adevărat VĂZUTE. Cauzele profunde al problemelor umanităţii, ca şi soluţiile reale pentru aceste probleme NU au cum să fie observate, identificate şi asumate prin înţelegere dacă oamenii sunt îndemnaţi să bâjbâie în continuare prin aparent eterna beznă. A vedea adevăratele probleme şi adevăratele soluţii este pur şi simplu IMPOSIBIL în paradigma socială, mondială actuală. Pe întuneric, nu avem cum să vedem… Este inutil şi ineficient, este contraproductiv să bâjbâim savant prin bezna lumii! Mult mai simplu ar fi să aprindem lumina. Am vedea atunci cu claritate exact care sunt problemele, dar şi soluţiile lumii noastre. Şi încă ceva… Am deveni conştienți atunci şi de comorile minunate de care suntem înconjurați, care ne aparţin, care sunt parte din noi, dar despre care nu ştim nimic pentru că SE VREA SĂ NU ȘTIM NIMIC!

 

27

Aşadar, principalul rol al acestei cărţi este acela de a atrage atenţia asupra întrerupătorului, asupra butonului pe care orice om îl poate folosi oricând pentru a face lumină în propria sa viaţă şi pentru a ajunge, apoi, să lumineze şi în jurul său, în vecinătatea sa. Cu cât mai mulţi oameni vor aprinde lumina citind această carte, cu atât mai mari vor deveni şansele unei schimbări reale, care va include şi stoparea actualei rotiri fără sens şi fără rost în eternul sens giratoriu conceput de păpuşarii din spatele Sistemului.

 

28

“Marii RESETĂRI” propuse de mai marii Sistemului i se vor opune cei care, deşi cât se poate de bine-intenționați, nu vor înţelege că opoziţia lor e doar parte a marelui şi cinicului plan – acela de a menţine umanitatea într-o stare de adormire, astfel încât să rateze toate ocaziile de trezire.

 

29

În această cheie, trebuie subliniat faptul că prezenta carte nu e o carte “împotriva Sistemului”, în sensul clasic al eternei “lupte anti-Sistem”. Această carte are menirea de a explica ce este Sistemul, la nivelurile sale cele mai profunde, precum şi de a îi îndemna pe cititori să iasă din carusel, să se oprească preţ de câteva clipe şi să facă un simplu gest – să aprindă lumina în vieţile lor! Simpla aprindere a luminii va face întunericul să dispară. Pentru că întunericul nu este nimic altceva decât absenţa luminii. Nu poţi şi, evident, nu are niciun rost să te chinui să cari întunericul cu roaba afară din cameră… Nu-l poţi face să dispară decât dacă, într-un fel sau altul, APRINZI LUMINA!

 

30

De secole, oamenii sunt abil manipulaţi astfel încât să nu înţeleagă că EXACT cei care îi ţin în întuneric sunt şi cei care îi îndeamnă şi îi învaţă să “lupte” împotriva întunericului, să-şi piardă preţiosul timp şi să-şi consume frumoasele vieţi cărând cu roaba întunericul afară din cameră! Astfel, Sistemul se perpetuează şi se perfecţionează. Pentru că aproape nimeni nu îi pune cu adevărat probleme.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

31

Sistemul se bazează pe un singur lucru – pe IGNORANŢA oamenilor. Ignoranţa oamenilor este FUNDAŢIA SISTEMULUI! Iar cine vrea cu adevărat să elimine acest Sistem trebuie să se concentreze doar asupra fundaţiei, doar asupra IGNORANȚEI! Aceasta este realitatea şi nu alta… Orice efort, întreprins de către orice om oricât de bine-intenţionat va fi inevitabil sortit eşecului atâta vreme cât respectiva persoană nu înţelege că singura soluţie reală este aceea a CUNOAŞTERII, a eliminării ignoranței. În clipa în care un număr suficient de mare de oameni vor deschide ochii şi vor înţelege ce sunt şi ce e lumea, la un nivel infinit mai profund decât se crede că se ştie în prezent, abia atunci va exista cu adevărat şansa prăbuşirii Sistemului.

 

32

Având în vedere că Sistemul are ca fundaţie ignoranța oamenilor, este de la sine înţeles că singura şansă pentru prăbuşirea Sistemului este dispariţia fundaţiei sale – risipirea ignoranței! Dacă, printr-un efort conjugat, cei care s-au trezit muncesc împreună pentru a-i ajuta şi pe alţii să se trezească, atunci există cu adevărat, poate pentru prima dată, şansa schimbării în bine a acestei lumi. Însă acest lucru trebuie neapărat să se realizeze, el constituie o condiţie sine-qua-non, fără de care pur şi simplu nu se poate: cei care s-au trezit trebuie să intre în legătură unii cu alţii, să înceapă să lucreze împreună, să se cunoască, să creeze conexiuni. Altminteri, nu se va putea genera un efect cu acoperire globală, un efect intens. Dacă la fiecare 1.000 de kilometri arde câte o lumânare, lumină nu va fi decât în imediata apropiere a fiecăreia dintre lumânări. Dar dacă un milion de lumânări ard împreună, laolaltă, una lângă cealaltă, atunci totul devine o mare flacără inspiratoare, un fenomen care nu mai poate fi ignorat!

 

33

Tocmai de aceea, această carte are un triplu rol. Pe de o parte, arată cum funcţionează Sistemul şi ce anume se află în spatele său, ori, mai bine sus, la rădăcina sa, în straturile sale cele mai profunde, cele mai adânci şi mai puţin vizibile. Pe de altă parte, oferă indicii care, odată urmate, îl pot conduce pe cititor către propria sursă de lumină, îl pot ajuta să găsească, în întuneric, întrerupătorul, butonul pe care poate apoi apăsa pentru a face lumină. Nu în ultimul rând, creează posibilitatea unui fenomen colectiv, oportunitatea unei conexiuni, a unei comuniuni a lumânărilor ce luminează în noapte…

 

34

“Adevărata Mare Resetare” este oferta ieşirii din “Matrix”, cu condiţia ca acest mesaj să ajungă la un număr suficient de oameni.

 

35

Adevărată Şcoală a Omului, în legătură cu care putem spune fără să exagerăm că este vital să înlocuiască treptat, peste tot, actualul sistem educaţional, nu îşi propune nici să transforme omul-elev într-un produs economic cu valoare şi întrebuinţare temporară, nici să ofere doar un cadru moral formal, atât cât mai face chiar şi acest lucru în prezent… Școala Omului va avea ca principal obiectiv dezvoltarea naturii superioare a elevului-om, activarea şi încurajarea impulsurilor uman-sănătoase, a acelor impulsuri care – doar ele! – îl pot face pe om cu adevărat împlinit şi fericit şi care – doar ele! – pot transforma actuala societate într-una cu adevărat omenească.

 

36

Dacă este ca regnul uman să-şi oprească prăbuşirea în haos şi în distrugere, va trebui să începem să înţelegem, cei mai mulţi dintre noi, că a lucra cu elevii pentru a trezi în ei nu doar setea de cunoaştere, ci şi năzuinţa către fraternitate umană este infinit mai important, atât pentru fiecare elev în parte, cât şi pentru societate în ansamblul ei, decât a ne concentra exclusiv pe materii şi note, pe input şi output, pe predare şi evaluare. Degeaba obţinem la final profesionişti (de cele mai multe ori, nici măcar asta nu obţinem!), dacă acei profesionişti vor lucra egoist, ca nişte fiinţe reci, pentru care celălalt contează doar în măsura în care îşi propun să îl învingă, să îl surclaseze sau să îl folosească. Este imperios necesar să înţelegem acest lucru! Elevul-om trebuie tratat ca o valoare în sine, nu ca un viitor produs economic. Aidoma, elevul-om trebuie ajutat să dezvolte în sine respectul adevărat pentru toţi ceilalţi semeni ai săi.

 

37

Şi nu, nu este o utopie sau ceva contraproductiv. Sigur că viitorul adult va întâlni de-a lungul vieţii sale destul de mulţi alţi adulţi care se comportă abuziv, care sunt agresivi sau chiar violenţi, care se ocupă cu fărădelegi, care nu par a nutri nici cel mai firav sentiment de vinovăţie sau ruşine atunci când agresează sau vatămă alte fiinţe omeneşti. Sigur că ar fi complet greşit ca viitorul adult să fie învăţat că astfel de atitudini şi comportamente trebuie mereu iertate şi tolerate. Viitorul adult trebuie să înţeleagă şi că faptul de a te îndrepta cu o floare în mână spre un individ care are o armă în mână nu îl va transforma ca printr-o minune pe acesta. Ba din contră, cel mai probabil deznodământ va fi acela că cel cu floarea în mână va sfârşi prin a fi îngropat cu tot cu floarea bunătăţii sale. …Deci nu despre o bunătate nelucidă este vorba aici. Ci despre dezvoltarea simţământului uman-sănătos de respect profund pentru fiinţa omenească, pentru sine şi pentru ceilalţi. E vorba despre a lucra cu elevul-om astfel încât, prin şcoală, să aibă şansa de a-şi dezvolta natura superioară. …Este la fel ca în străvechile temple unde elevii învăţau artele marţiale. Adevăratele temple îi învăţau pe elevii care le călcau pragul să se apere, dar îi învăţau în acelaşi timp să respecte orice om întâlnit în cale, să respecte, mai bine spus, omul profund din omul întâlnit, natura sa superioară.

 

38

Mixtura politică-media a devenit de-a lungul timpului atât de toxică încât e aproape imposibil să mai găseşti un om a cărui minte să nu fi fost deja luată ostatică. Iar cuvântul “ostatic” nu este deloc exagerat! Realmente, mintea şi afectele celor mai mulţi dintre cetăţenii interesaţi de politică sunt ținute ostatice de către păpuşarii din spatele instituţiilor media. În cele mai multe dintre situaţii, “câinele de pază al democraţiei” este, de fapt, câinele de pază al intereselor celor care dirijează “opinia publică”. Însăşi ideea de “opinie publică” este ceva absolut odios. Ce vrea să însemne această “opinie publică”? Este vorba despre a conduce publicul spre anumite concluzii prefabricate în laboratoarele celor care se ocupă cu crearea de tendinţe. Dacă interesul unei puternice grupări este acela de a ridica un anumit politician sau de a-l doborî, atunci “câinele de pază al democraţiei” va acţiona întocmai şi la timp, conform ordinului de zi pe unitate de manipulare.

 

39

Cine are puţin antrenament “jurnalistic” sesizează rapid şi cu uşurinţă ce se află în spatele unor “ştiri”, “dezvăluiri” sau “campanii de presă”. Ba chiar poţi ajunge să anticipezi cum va pleda un anumit jurnalist sau o anumită instituţie de presă. Trebuie doar să urmăreşti cu obiectivitate şi detaşare modul cum pune problema, de obicei, respectivul jurnalist sau respectiva unitate de presă.

 

40

Oricum, ideea de bază este aceea că cei mai mulţi cetăţeni sunt închişi în diverse bule politico-jurnalistice. Dacă cine se află în spatele unui ziar sau al unei televiziuni are un interes într-o anumită direcţie, atunci “câinele de pază al democraţiei” se va năpusti în acea direcţie. Dacă, două săptămâni mai târziu, cine se află în spatele unui ziar sau al unei televiziuni are un interes în direcţia diametral opusă, atunci “câinele de pază al democraţiei” se va năpusti fără nicio problemă exact în direcţia diametral opusă! Acelaşi ziarist şi acelaşi politician vor spune mâine exact opusul lucrurilor pe care le spuneau ieri, cu egală convingere şi cu acelaşi entuziasm! Pentru că, în realitate, cu extrem de puţine excepţii, şi politicianul, şi jurnalistul sunt orice altceva mai puţin fiinţe omeneşti libere. În spatele politicianului şi al jurnalistului, de cele mai multe ori, se află grupări de interese extrem de puternice. Atât de puternice încât pot crea sau distruge, peste noapte, “lideri politici”. Atât de mare a devenit puterea acestor grupări, încât a ajuns aproape imposibil ca un politician sau un jurnalist să fie cu adevărat independenţi. Dacă cineva vrea să conteze cu adevărat în politica mare, se vede pus în fața dilemei: merg mai departe dar încep să răspund la comenzile celor care mă catapultează în politica mare sau rămân un om liber, independent, dar mă văd nevoit să renunţ? Cale de mijloc, din păcate, nu există în zilele noastre. Pentru că cei mai mulţi dintre cetăţenii care creditează şi validează politicieni prin vot sunt ţinuţi ostatici de către aşa-zisa “presă liberă”, ori de către aşa-numitele “reţele de socializare”. Şi răspund aproape instantaneu la stimulii induşi de către cei care se pricep din ce în ce mai bine să îi manipuleze.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

41

Apropo de stimuli şi de noile tehnologii media, aţi fi pur şi simplu uimiţi dacă aţi avea ocazia să pătrundeţi măcar pentru o oră într-unul dintre nenumăratele centre-fantomă, majoritatea situate în subsoluri, departe de ochiul public, unde cei care utilizează reţelele de socializare sunt stimulaţi şi manipulaţi 24 de ore din 24, 365 de zile pe an (366 în anii bisecţi, pentru că manipularea nu încetează nici măcar pentru o secundă)! Aici, în aceste centre-fantomă, se suflă vânt în pânzele politicienilor şi partidelor sau, dimpotrivă, pânzele sunt sfâşiate. Aici sunt construite sau distruse imaginile publice. Aici sunt creaţi şi, la nevoie, retraşi fani fictivi, care distribuie masiv informaţie în mii sau chiar zeci de mii de grupuri în fiecare zi.

 

42

De fiecare dată când remarcaţi un anumit curent pe reţelele de socializare, este indicat să păstraţi o anumită detaşare, cel puţin până când identificaţi cine şi cu ce scop a născut acel curent. Dacă veţi face asta, veţi constata că, de cele mai multe ori, în spatele unor sloganuri care sună foarte bine stau în realitate ghemuri de interese care nu au absolut nicio legătură cu ceea ce se transmite prin intermediul acelor sloganuri. În spatele campaniilor media şi, mai ales, în spatele campaniilor derulate pe reţelele de socializare se află grupuri de persoane care urmăresc de fapt doar hrănirea propriilor interese. Iar principalul instrument cu ajutorul căruia se poate obţine aproape instantaneu efectul dorit este aşa-numitul “telefon inteligent”. La început, când reţelele de socializare abia apăruseră, nu existau încă telefoanele mobile “inteligente”. Existau doar vechile telefoane, pe care era aproape imposibil să foloseşti Internetul. Astfel, singurele momente în care un utilizator putea fi influenţat prin intermediul unei reţele de socializare era acela în care se conecta de pe un computer. Iniţial, şi computerele se găseau în birouri şi în casele oamenilor doar în varianta veche, cea care presupune o unitate mare, pe care nu o poţi lua după tine peste tot. Dată fiind dimensiunea şi greutatea unităţilor clasice, precum şi faptul că necesitau şi conectarea unui monitor extern, posibilitatea de a influenţa masele de oameni exista doar atunci când utilizatorul se afla la biroul unde erau amplasate computerul şi monitorul. Ulterior, odată cu apariţia şi comercializarea în cantităţi mari a laptopurilor, timpul disponibil pentru a influenţa mase mari de oameni a crescut considerabil. Laptopul îl poţi lua după tine şi îl poţi folosi oriunde. Nu mai e necesar nici monitorul extern, el este integrat.

…Apoi, au apărut tabletele dar, mai ales, “telefoanele inteligente”. Din acel moment, o lume nouă, un univers nesfârşit de posibilităţi de control, influenţare şi manipulare s-au ivit. Pentru că, oricât de ergonomic ar fi față de un computer de birou, un laptop este totuşi mare. Nu îl poţi folosi chiar în orice clipă. Un telefon “inteligent” însă… Telefoanele “inteligente” pot fi folosite aproape mereu. Sunt mici, sunt, practic, mereu deschise şi sunt conectate permanent la Internet. De asemenea, reţelele de socializare (cum ar fi Facebook, Twitter), precum şi cele de comunicare (cum ar fi Whatsapp, Telegram) sunt în permanență deschise, active. Ba mai mult decât atât, ele transmit neîncetat notificări. Dacă, pe vremuri, un om îşi verifica o dată sau de câteva ori pe zi e-mail-urile, dacă intra o dată pe zi sau o dată la câteva zile să verifice ce se mai întâmplă pe “forumuri”, astăzi el este “conectat” în permanenţă. Pentru larga majoritate a celor care au un “smartphone”, deschiderea acestuia şi navigarea pe apele tulburi ale “reţelelor de socializare” este atât primul gest făcut la trezire, precum şi ultimul gest făcut la culcare, înainte de adormire. Practic, sute de milioane de oameni se trezesc cu “smartphone”-ul în mână şi adorm cu “smartphone”-ul în mână…

 

43

…Ce va urma? Se poate şi MAI MULT decât atât? DA, cu siguranţă SE POATE! Şi ne apropiem cu paşi repezi de acel moment. Ne apropiem cu paşi repezi de momentul în care nu va mai fi nevoie nici măcar de gestul minimal, de minimul efort de a apăsa butonul de activare al “telefonului inteligent”. Băieţii buni din Silicon Valley pompează miliarde de dolari pentru a dezvolta “tehnologia de conectare a viitorului”: conectarea directă a creierului, a neocortexului, la… “cloud”, la Internet, la servere. Că va fi un “cip”, că vor fi “nanoboţi”, contează mai puţin. Importantă este ideea… Iar ideea este aceea de conectare DIRECTĂ a creierului la Internet, la vasta reţea de servere. Ei bine, imaginaţi-vă acest scenariu, care nu e doar plauzibil, dar la care se lucrează intens şi care e foarte aproape de a deveni noua tendinţă, noul curent. Imaginaţi-vă sute de milioane de oameni “conectaţi” direct la “cloud”, sute de milioane de oameni care vor fi devenit una cu tehnologia, un fel de mixtură carbon-silicon. Din acel moment, care este foarte aproape, sute de milioane de oameni vor fi practic nonstop expuşi tuturor campaniilor de influenţare şi manipulare. Nu vor mai deveni ţinte când deschid televizorul sau când intră pe “net”, ci vor deveni ţinte permanente, fără oprire. Imaginaţi-vă acest foarte apropiat viitor… Dacă plăsmuiţi în imaginaţia dumneavoastră contururile acestei “noi lumi”, veţi înţelege în ce se va transforma, în curând, lumea oamenilor. Lumea spiritului omenesc va deveni lumea siliconului… Culmea OMULUI va fi înlocuită, ca năzuinţă şi tendinţă, cu Valea SILICONULUI… Deja această modificare de năzuinţă şi tendinţă este cât se poate de vizibilă şi este frenetic încurajată şi puternic susţinută de către foarte “inteligentele” guverne ale lumii. Foarte inteligentele guverne şi instituţii consideră că este foarte bine ca fiinţa omenească să îşi externalizeze propria inteligenţă, să o folosească aproape exclusiv pe cea a “telefonului inteligent” sau, într-un viitor foarte apropiat, a “cloud”-ului. Marii lideri şi conducători ai umanităţii, fiind foarte “inteligenţi”, văd un apogeu al civilizaţiei omeneşti în mutarea gândirii omeneşti în “norul” Internetului, al Marii Reţele. Inteligența omenească va fi, cred ei, “potenţată” prin unirea omului cu maşina. Siliconul, consideră ei, va creşte exponenţial capacitatea omului de a gândi, de a memora, de a reda. Carbonul, creaţie şi instrument al spiritului, va eşua în silicon… Dar acest lucru e “bun” şi e “inteligent”. Aşa consideră mai marii lumii…

 

44

…În fapt, asta doresc adevăraţii conducători ai lumii, despre care fac vorbire în această carte. Cum spuneam, structura decizională, pe Planetă, este una de tip piramidal. La bază, sunt miliardele de oameni. La mijloc, sunt “liderii” lumii. În vârf, sunt adevăraţii lideri ai lumii. Ceea ce cred pseudo-liderii că întreprind este ceea ce adevăraţii lideri îi determină să întreprindă!

 

45

…Apropo, v-aţi gândit vreodată de ce este atât de mare, de masiv aparatul celor care conduc lumea? Evident, mă refer în contextul acestei întrebări la cei de la mijlocul piramidei decizionale, la liderii formali ai lumii – parlamente, guverne, miriade de instituţii naţionale şi internaţionale… Sunt atât de mulţi, încât ar rezulta de aici că fac extraordinar de multă treabă. Sunt atât de mulţi, încât dacă într-adevăr ar face treabă, în maximum două săptămâni ar rezolva toate problemele umanităţii! Dar, cum acest lucru nu se întâmplă, înseamnă că altul trebuie să fie motivul pentru care acest aparat administrativ-decizional este atât de masiv. …Iar explicaţia, ca de obicei, nu poate fi descoperită şi înţeleasă decât dacă ne înălţăm firul gândirii către straturile superioare, către zonele rarefiate ale piramidei decizionale de pe Terra. Acolo sunt de căutat şi de găsit adevăratele motive, adevăratele cauze. Iar principala cauză pentru care avem, ca efect, un aparat administrativ-decizional atât de mare, la mijlocul piramidei, este aceea că adevăraţii lideri ai lumii, cei de la vârful piramidei, ţin neapărat să lucreze incognito, feriţi de ochii şi de gura lumii. Astfel, pentru cei din vârf, mijlocul piramidei funcţionează ca un paravan, ori chiar ca un zid de apărare. În comparaţie cu Zidul administrativ-decizional de la mijlocul piramidei, Marele Zid Chinezesc pare doar o jucărie minusculă!

 

46

Ideea, pe scurt, este ca niciodată sau aproape niciodată să nu îşi înalţe cei de la baza piramidei firul gândirii şi al revoltei până la cei de la vârful piramidei. Cei de la vârful piramidei vor gestiona în aşa fel mijlocul piramidei, încât cei de la bază să nu treacă niciodată de acest paravan, de acest mijloc, de acest zid. În acest scop, cei de la vârf îi vor folosi pe cei de la mijloc exact aşa cum le convine astfel încât să îi ţină sub control pe cei de la bază! Dacă, vreodată, cineva de la mijlocul piramidei va mişca în front şi se va dori ori chiar declara independent, el va fi readus la baza piramidei în cel mai scurt timp cu putinţă. Metodele sunt nenumărate în acest sens şi au fost perfecţionate în timp. Însă, logic întrebând, care este principalul mod prin care poate fi redus un om la tăcere fără a-l face, în acelaşi timp, erou sau chiar martir? – Îi tai comunicarea, îi blochezi accesul către marele public. Nu îi mai oferi un loc în studiourile de televiziune şi îi cenzurezi sau chiar blochezi conturile pe “reţelele de socializare”. În acest fel, fără să îl ataci direct făcând din el un erou, îl blochezi peste tot pe cel care a îndrăznit să mişte în front.

 

47

Aşadar, revenind la principiul general, mijlocul piramidei – dincolo de ce se crede şi se discută – are în realitate un singur scop: acela de a constitui un paravan, un zid între baza şi vârful piramidei. Astfel, deşi ce o să scriu acum va suna îngrozitor pentru cei care încă mai sunt naivi, inclusiv revoltele sau chiar marile revoluţii nu ating nici măcar cu un vârf de pană vârful piramidei! Toate marile schimbări politice, naţionale sau internaţionale, toate revoltele, protestele ori chiar revoluţiile afectează doar mijlocul piramidei. Adică se izbesc de Marele Zid administrativ-decizional…

 

48

Tot ceea ce urmăriţi în fiecare seară, în talk-show-uri şi în emisiunile de ştiri, toate parlamentele, guvernele şi administraţiile prezidenţiale, toate instituţiile naţionale şi internaţionale, toate tururile de scrutin, toate alegerile, toate voturile dumneavoastră au legătură, în mod real, DOAR cu mijlocul piramidei! Şi, în timp ce pe dumneavoastră vă ţin ocupaţi O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ cu aceasta, cei de la vârful piramidei îşi văd liniştiţi de treabă. Iar treaba lor este tocmai aceea ca pe dumneavoastră, pe cei mulţi, pe cei de la baza piramidei să vă ţină cât mai departe posibil şi imaginabil de esenţa dumneavoastră, de omul profund din dumneavoastră, de fiinţa minunată care sunteţi în realitate. Toată Matricea, întreg “MATRIX”-ul economic, politic, educaţional şi social are rolul de a vă menţine la periferia propriei fiinţe. Ceea ce fac ei, de atâta amar de vreme, este să vă ţină cât mai departe de centrul fiinţei dumneavoastră, de SPIRITUL dumneavoastră! Pentru că, altminteri, dacă v-aţi descoperi propriul centru fiinţial şi aţi porni a vă conduce vieţile de acolo, întreaga fundaţie de minciuni a Sistemului s-ar nărui cu o viteză fulgerătoare. Un om care trăieşte, gândeşte, simte, decide, creează şi acţionează din CENTRUL propriei fiinţe, din SPIRITUL său, din natura să superioară, NU poate fi manipulat! Iar dacă suficient de mulţi oameni ajung să fiinţeze şi să funcţioneze din propriul CENTRU, din propriul SPIRIT, atunci Sistemul pur şi simplu se prăbuşeşte… Acesta este motivul pentru care cei din spatele Sistemului, cei de la vârful piramidei decizionale, Marii Păpuşari, creatorii MATRIX-ului vă vor şi vă ţin cât mai departe de propriul CENTRU, de propriul SPIRIT!

 

49

Cum distragi atenţia unui copil când nu vrei să vadă, să audă sau să facă ceva? Îi dai jucării… Îl ţii mereu ocupat cu ceva, apoi cu altceva… Cum distragi atenţia celor de la baza piramidei când nu vrei să vadă, să audă sau să facă ceva? Le dai jucării… Îi ţii mereu ocupaţi cu ceva, apoi cu altceva…

 

50

Spuneam că “mixtura politică-media a devenit de-a lungul timpului atât de toxică încât e aproape imposibil să mai găseşti un om a cărui minte să nu fi fost deja luată ostatică”. Iată, deci, de ce am făcut această afirmaţie. Pentru că mixtura politică-media este cea care îi ţine ocupaţi pe cei mai mulţi dintre oameni, mixtura politică-media este cea care atrage privirile cetăţenilor către mijlocul piramidei, creând aparența că acolo se întâmplă de fapt lucrurile, că acolo se iau de fapt deciziile. Mixtura politică-media creează aparenţa unei “democraţii”, astfel încât cetăţenii să trăiască întreaga lor viaţă fiind convinşi că ceva chiar depinde de ei, că voturile lor, că protestele lor, că implicarea lor politică sau civică au cu adevărat importanță.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

51

În realitate, mixtura politică-media are un singur rol: să le distragă cetăţenilor atenţia de la adevăratul for decizional – vârful piramidei! Sigur, aceasta nu înseamnă că cei care fac parte din mixtura politică-media acţionează conştient în slujba, în folosul celor situaţi la vârful piramidei. Unii dintre ei, foarte puţini, sunt conştienţi de ce fac şi de ce fac ceea ce fac. Cei mai mulţi, însă, chiar cred că “descoperă şi dezvăluie adevărul” (jurnaliştii), ori că “decid şi mişcă lucrurile în societate” (politicienii). Cea mai mare problemă a lumii este aceea că majoritatea celor din mijlocul piramidei sunt convinşi că ei sunt, de fapt, vârful, precum şi că majoritatea celor de la baza piramidei cred acelaşi lucru despre cei de la mijloc! Aceasta este, în linii mari dar în contururi clare, marea iluzie prefabricată a “democraţiei”. Miliarde de oameni care sunt convinşi că puterea le aparţine şi că pot controla ce se întâmplă prin vot şi prin proteste, în timp ce adevăraţii conducători ai omenirii stau bine-mersi în zona cu aer rarefiat a vârfului piramidei decizionale. – Aceasta este, de fapt, mult slăvita şi pretutindeni aclamata “democraţie”…

 

52

Desigur, şi mijlocul piramidei are mai multe straturi. Evident că cei care vorbesc, de pildă, despre cum sunt controlaţi mulţi politicieni de către serviciile secrete nu greşesc deloc. Acest lucru nu numai că este posibil, ci chiar se întâmplă la scară largă, prin zeci de metode sofisticate şi din ce în ce mai bine puse la punct. Însă şi acesta este tot un balon de săpun până la urmă… În sensul că celor de la vârful piramidei le convine de minune faptul că cei mai mulţi dintre cetăţenii care se consideră vigilenţi şi treji nu caută de fapt niciodată mai departe de această relaţie de determinare şi de putere dintre serviciile secrete şi politicieni. Inclusiv marile dezvăluiri sau aşa-numitele “teorii ale conspiraţiei” se opresc, în cele mai multe dintre cazuri, tot la mijlocul piramidei. Iar motivul pentru care acest lucru se întâmplă este unul cât se poate de simplu…

 

53

…Chiar şi cei mai vigilenţi cetăţeni – oricum, cea mai mare parte a lor! – nu reuşesc să treacă de mijlocul piramidei cu firul gândirii lor pentru că se izbesc, în propria gândire, de Zidul Materialismului. Ei bine, dacă Zidul administrativ-decizional reprezentat de mijlocul piramidei este, cum spuneam, mult mai mare şi mai puternic decât vestitul Zid Chinezesc, Zidul Materialismului este încă mai mare şi mai puternic! Acesta şi este, de fapt, ultimul mare zid – şi cel mai eficient, din păcate! – care apără reduta întunecată de la vârful piramidei decizionale.

 

54

Ce vrea să însemne această afirmaţie, referitoare la Zidul Materialismului? – Este vorba despre faptul că cei de la vârful piramidei decizionale, spre deosebire de majoritatea celor de la mijloc sau de la bază, nu numai că nu sunt fiinţe materialiste, dar sunt, din contră, fiinţe spiritualiste în cel mai puternic înţeles al cuvântului! La vârful piramidei nu se găsesc persoane doar avide de putere şi însetate de avuţie. Astfel de persoane se găsesc, în număr semnificativ, la mijlocul piramidei. La vârf, sunt altfel de fiinţe. Acolo, se află cei care nu numai că sunt perfect conştienţi de realitatea propriului spirit şi a lumii spirituale, dar care şi acţionează dinspre spirit spre materie, cunoscând cât se poate de bine tot ceea ce celor de la mijloc şi de la bază le transmit, pe toate căile, că nu există…

 

55

Având în vedere faptul că, deşi în scopuri întunecate, cei de la vârf operează conştient dinspre spirit spre materie, având în vedere că forţele şi curentele pe care trimit în lume, deşi în scopuri întunecate, au o realitate spirituală cât se poate de concretă, devine evident că pentru a înţelege cu adevărat cum funcţionează vârful piramidei decizionale, pentru a înţelege ce fel de fiinţe activează acolo şi în ce mod, este necesar să devii capabil să străpungi Zidul Materialismului. Or, din păcate, acesta este de departe cel mai greu lucru la momentul actual, cel puţin ca fenomen de masă…

 

56

Cei din vârful piramidei decizionale, cei din vârful piramidei de putere au pus la punct un Sistem educaţional, politic, economic şi social care funcţionează aproape perfect. Iar rolul acestui Sistem este, fundamental, unul dublu. Îi ţine departe pe oameni de propriul spirit, de centrul propriei fiinţe (care le-ar permite să înţeleagă cu adevărat lumea, inclusiv vârful piramidei de putere). Şi construieşte un Zid Materialist aproape inexpugnabil între cei din vârful piramidei şi toţi ceilalţi… Pentru că, indiferent ce iluzii de putere și importanță personală ameţesc capetele multora dintre cei aflaţi la mijlocul piramidei, în realitate ei nu se deosebesc cu nimic de cei de la bază în ceea ce priveşte Zidul Materialist care îi desparte pe toţi de cei aflaţi la vârf!

 

57

Astfel, aparent paradoxal, cei aflaţi la vârf operează liber dinspre spirit spre materie, cu o teribilă influenţă asupra tuturor celorlalţi, tocmai pentru că tot ei le-au băgat în cap tuturor celorlalţi ca astfel de informaţii şi idei, precum cele din această carte, sunt doar “invenţii, fantezii şi bazaconii”! În acest mod, Zidul Materialist îi ţine la distanţă pe cei mai mulţi dintre miliardele de oameni de pe Pământ. Şi, în acelaşi timp, tocmai din cauza acestui Zid Materialist, cei din vârf fac absolut TOT ce vor tocmai cu vieţile celor pe care, în prealabil, îi conving că acest Zid Materialist nu există pentru simplul motiv că toată treaba asta cu spiritul şi lumea spirituală e fie o bazaconie, fie doar o ocupaţie ocazională, duminicală, ceva abstract, fără legătură cu lumea şi viaţa de zi cu zi.

 

58

Desigur, cei din vârf ştiu foarte bine că activităţii lor, care este îndreptată, nefast, dinspre spirit spre materie, nu i s-ar putea opune, în realitate, decât tot o activitate îndreptată, de data aceasta pozitiv, fast, dinspre spirit spre materie. Cu alte cuvinte, cei din vârf ştiu foarte bine că singura şansă pe care o au de a-i ţine pe oameni în continuare în bezna materialismului este aceea de a nu lăsa să se dezvolte nicio iniţiativă care urmăreşte, în sens pozitiv, utilizarea în viaţa de zi cu zi, folosirea în cotidian a impulsurilor spirituale superioare. Tocmai de aceea şi în acest sens, din nou doar aparent paradoxal, rolul Zidului Materialist este acela de a face aproape imposibilă o acţiune spirituală pozitivă la mijlocul şi la baza piramidei, care să poată contracara puternicele şi constantele acţiuni spirituale negative de la vârful piramidei de putere.

 

59

Ei bine, cine înţelege importanţa covârșitoare a acestei imagini, a piramidei de putere, a rolului mijlocului piramidei şi, mai ales, a realităţii şi eficienţei diabolice a Zidului Materialist – acela se poate numi, deja, un cetăţean cu adevărat TREAZ! Iar de TREZIREA cât mai multor oameni depinde absolut totul. Pentru că ne aflăm deja foarte aproape de punctul dincolo de care nu mai există posibilitatea întoarcerii în făgaşul frumosului, sublimului Destin al umanităţii. Suntem deja cu un picior suspendat deasupra unei înspăimântătoare prăpăstii. Aceasta este realitatea. Suntem doar la un singur pas, doar la o măruntă mişcare de prăvălirea în marele hău…

 

60

Tocmai de aceea, tocmai pentru ca planul extraordinar de eficient al celor de la vârf să nu ajungă la partea finală, dincolo de care nu se mai poate face mai nimic, este vital ca această carte să ajungă la cât mai mulţi oameni, la cât mai mulţi dintre cei de la baza şi de la mijlocul piramidei puterii. În momentul în care se va atinge masa critică – dacă se va atinge! –, Sistemul se va prăbuşi sub greutatea propriei MINCIUNI! Iar Zidul Materialist va cădea şi cei de la vârf nu vor mai putea ascunde ce întreprind, nu îşi vor mai putea ascunde intenţiile nefaste şi diabolicul plan.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

61

Dacă suficient de mulţi oameni vor simţi că ceva s-a trezit în ei, că sunt pătrunşi de entuziasmul care însoţeşte întotdeauna aproprierea de propriul spirit, de propriul centru fiinţial, atunci va însemna că revenirea umanităţii pe făgaşul propriului Destin deja este posibilă. Important este ca acest mesaj să fie înţeles de cât mai mulţi şi să circule cât mai mult. Evident, el nu este nici pe departe suficient, e doar un mic pas, un mic licăr de lumină de dincolo de zid. Dar e, în acelaşi timp, şi un semnal pentru toţi cei care cunosc deja aceste lucruri, dar care nu se cunosc încă între ei, la nivel mondial. Este foarte important ca între cei care au ochii spiritului deschişi să se înnoade relaţii, să existe comunicare şi comuniune. În faţa unei reţele foarte bine puse la punct a răului nu poate funcţiona doar o sumă de lumini frumoase dar disparate. Este nevoie ca frumoasele lumânări vii ale spiritelor treze să lumineze laolaltă pentru a exista cu adevărat şansa să fie observate chiar şi de către lumânările ce-şi aşteaptă înfrigurate flacăra în cele mai întunecate colţuri ale lumii.

 

62

…Dar pentru ca toate aceste rânduri să nu rămână doar rânduri într-o carte, să nu aprindă o flacără ce după prea puţină vreme iar se va stinge, este necesar că cititorul să ducă mai departe ceea ce este conţinut în aceste cuvinte. Pentru că aceste rânduri, aceste cuvinte au menirea de a deschide către oameni porţile unor impusuri spirituale care vor lucra mai departe şi cu care oamenii sunt chemaţi să lucreze mai departe. Trebuie înţeles că desprinderea de deprindere nu e lucru tocmai uşor, chiar şi pentru cineva care nu păşeşte chiar pentru prima oară pe calea spiritului. Societatea actuală este într-un asemenea grad vidată, secătuită până și de cea mai mică urmă a sufletului şi a spiritului, a frumosului şi a binelui, a înaltului şi a adâncului, a sănătosului şi sublimului uman, încât e realmente extrem de dificil să te menţii pe drum, e foarte greu să nu deviezi, să nu adormi, să nu revii la vechile deprinderi. Tocmai de aceea, este necesar un efort susţinut, pe fondul entuziasmului iniţial. Altminteri, tăvălugul cotidian al ştirilor şi noianul de informaţii care se prăvălesc peste om în fiecare zi vor acoperi cu uşurinţă frumosul dar firavul ghiocel ivit din gheața ce-a pornit a se topi…

 

63

Cine îşi imaginează că până şi o Revelaţie mai generează în prezent acelaşi termen lung al unei alte experienţe se înşală. Datele societăţii actuale sunt complet diferite de cele din timpurile ce-au trecut. Gândiţi-vă doar la liniştea din trecut, la absenţa viiturii permanente de informaţii, la absenţa telefoanelor “inteligente” care zbârnâie nonstop asaltându-ne cu tot soiul de “alerte” şi “notificări” fără de care am trăi mult mai liniştiţi şi mult mai relaxaţi. Ei bine, cum ar putea în zilele noastre chiar şi o Revelaţie să asigure pe termen lung efectele unei experienţe diferite, profunde, exact la fel cum era posibil cu câteva secole în urmă!? Pur şi simplu, nimic nu mai e la fel! Mediul în care trăim nu mai are absolut nicio legătură cu mediul de atunci. Ca atare, având în vedere că suntem, în chip natural, fiinţe receptive față de înrâuririle mediului în care trăim, e de la sine înţeles că suntem afectaţi profund – mult mai profund decât bănuim! – de toată această nebunie din jurul nostru.

 

64

Rezultă de aici că, pentru a păstra flacăra spiritului aprinsă, este necesar un efort mult mai mare în prezent decât era necesar în trecut. Dacă, de pildă, ne simţim pătrunşi de entuziasmul pe care îl naşte în noi înţelegerea modului în care funcţionează mixtura toxică politică-media, aceasta nu e deloc o garanţie că peste o vreme nu o să uităm şi nu o să fim iarăşi adormiţi de aceeaşi mixtură. Suntem fiinţe sociale şi aceasta este societatea în care ne-a fost dat (de către cei din vârful piramidei puterii) să trăim. Nu ne ajută la absolut nimic să ne refugiem pe o stâncă solitară, cum nu ne ajută prea mult nici să fim entuziaşti două, trei zile, pentru a recădea apoi în aceeaşi capcană…

 

65

Prin urmare, este necesar un efort susţinut de desprindere. Doar dacă vom insista pe calea eliberării noastre vom avea şansa de a dobândi un adevărat control asupra propriei fiinţe. Şi doar dobândirea controlului asupra propriei fiinţe ne poate deschide uşa către ceilalţi, către înţelegerea şi sprijinirea semenilor noştri. Nu e un truism, nici un aforism, e purul adevăr: lumea începe a se schimba abia atunci când fiecare dintre noi începe a se schimba. …Şi nu e greu de înţeles de ce. Este suficient să facem apel la gândirea sănătoasă. Atâta vreme cât “societatea” nu e nimic altceva decât suma interacţiunilor umane, suma relaţiilor dintre oameni, e de la sine înţeles că nu ai cum schimba societatea decât dacă ajuţi, concret, la transformarea semenilor tăi, cu care te afli în relaţie, direct sau indirect. Iar pentru a ajuta pe cineva să se trezească – ei bine, acesta deja este un truism! – e absolut necesar să te fi trezit tu mai întâi… Aşa cum nimeni nu se poate trezi în locul altuia, ci doar poate ajuta la trezirea altuia, e la fel de adevărat ca nimeni nu poate fi trezit de cineva care doarme…

 

66

Aşadar, îmi revine ingrata sarcină de a vă ruga să nu lăsaţi uitării chemarea şi impulsul transmise prin intermediul acestei cărţi. Dacă este să aibă cu adevărat un efect, un efort susţinut este absolut necesar. Nu pentru că ar corespunde vreunui clişeu de tipul “nu există rezultate fără muncă”. Ci pentru că altfel vă va fi foarte greu să preveniţi acţiunea, reprinderea tentaculelor Sistemului. Două-trei zile de revenire la vechile deprinderi (show-urile televizate din fiecare seară cu gladiatori politici, acceptarea fără stavile a viiturii zilnice de informaţii care goneşte dinspre telefonul “inteligent” spre sufletele şi minţile noastre, superficialitatea endemică a aşa-zisei socializări pe “reţelele de socializare” etc.) vor fi suficiente pentru a înăbuşi orice impuls ale cărui purtătoare sunt aceste pagini. Atât de bine este pus la punct Sistemul, în acţiunea lui zilnică, perpetuă de adormire a Spiritului omenesc, încât chiar şi unui om care a mers ceva vreme pe drumul propriei naturi superioare îi este foarte dificil să rămână treaz.

 

67

Ceea ce vă poate ajuta însă foarte mult este să păstraţi în minte imaginea Piramidei Puterii. Puteţi să o şi desenaţi pe o hârtie şi să o păstraţi apoi udeva la vedere, undeva unde să o observaţi măcar o dată pe zi. Acest lucru vă va ajuta să vă amintiţi, să faceţi din nou toate legăturile. Pentru că se va întâmpla să fiţi luați din nou ostatici de către Sistem, fără să realizaţi, tocmai pentru că întreaga dumneavoastră viaţă este plasată în mrejele acestuia, în mijlocul MATRIX-ului creat de către cei aflaţi în vârful piramidei decizionale. Însă un lucru cât se poate de simplu, dar cu puternică valoare simbolică, precum o hârtie pe care chiar dumneavoastră aţi desenat această Piramidă a Puterii, vă va fi de un real folos. Vă va ajuta să vă amintiţi chiar şi atunci când Sistemul se va lupta din răsputeri să vă determine iarăşi să uitaţi. Pare ceva frivol, o prostioară, dar ajută. Luaţi-o ca atare – o prostioară care vă ajută să vă ţineţi departe de viitura zilnică a marilor prostii emanate de Sistem…

 

68

Important este, deci, dincolo de toate, să înţelegem că Sistemul este în aşa fel conceput şi implementat, încât majoritatea covârşitoare a oamenilor se raportează eronat la mijlocul piramidei ca la locul unde se află cei care “hotărăsc”, care “iau deciziile”. În realitate, chiar dacă cei mai mulţi dintre cei aflaţi la mijlocul Piramidei Puterii sunt ei înşişi convinşi că ei chiar iau decizii şi chiar hotărăsc lucrurile cu adevărat importante, cei care impun cu adevărat ce se întâmplă pe Planetă, ce se întâmplă cu oamenii şi cu lumea lor sunt cei aflaţi la vârful piramidei decizionale. Iar la aceştia se poate ajunge cu firul gândirii doar în măsura în care reuşim să străpungem Zidul Materialist, dacă, altfel spus, reuşim să ne spiritualizăm gândirea, să lăsăm impulsurile lumii spirituale să ne îmbibe sentimentele şi gândurile.

 

69

După ce a fost asaltat cu zeci de teste, activităţi suplimentare, ore de consolidare, după ce tocmai a terminat trei ore de teme pentru acasă imediat după ce tocmai a terminat şapte ore de şcoală cu şapte materii diferite fiind necesar să se reseteze de şapte ori în aceeaşi zi, după ce părinţii, bunicii, unchii şi mătuşile au terminat de “vorbit” cu el întrebându-l ceva cu totul neaşteptat – “Ce ai făcut la şcoală azi?” –, la sfârşitul unei frumoase zile de primăvară în care nu a apucat să iasă afară să atingă ghioceii şi să se bucure de razele mângâietoare ale Soarelui, în timp ce se ştergea pe mâini cu un prosop albastru, un copil şi-a întrebat uimit părinţii: “Cum a creat Dumnezeu culorile!? Cum e să nu existe, de exemplu, albastrul, iar Cineva să îşi imagineze pentru prima oară albastrul, apoi să-l şi creeze!? Ce alte culori ar fi putut fi create dar, dintr-un anumit motiv, nu au mai fost create!? Ce alte culori sunt deja create, dar nu le vedem noi, pe Planeta noastră, în sistemul nostru solar!?”…

 

70

…Este o întâmplare reală şi, e foarte clar, întâmplări similare pot fi regăsite peste tot unde a mai rămas măcar un gram de copil într-un copil. Ceea ce are loc în şcoli, cu extrem de puţine excepţii, nu e nimic altceva decât o contra-educație. Tot ceea ce ar trebui stimulat în copil este înăbuşit şi tot ce ar trebui temperat şi sublimat este dezvoltat plenar! De aceea, fără să greşim, putem spune ferm că nu avem de a face cu un sistem educaţional, ci cu un sistem contra-educațional. Un sistem a cărui singură menire este aceea de a adormi în tânărul om tot ceea ce reprezintă bogăţia sa de forţe şi trăsături umane. Apoi, desigur, ne întrebăm de ce întreaga Planetă stă pe un butoi cu pulbere… O clipă nu ne oprim să cercetăm dacă nu cumva întreaga societate, inclusiv învăţământul, sunt concepute în aşa fel încât să încurajeze dezvoltarea în noi a tot ceea ce ne va determina ulterior să transformăm lumea noastră într-o bombă cu ceas!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

71

Fiinţa minunată numita “elev” trebuie UIMITĂ, nu UMILITĂ! O şcoală în care omul-elev şi omul-profesor nu sunt elementele centrale, singurele care contează cu adevărat, NU este o şcoală a Omului, ci o şcoală a Uneltelor! O şcoală sub forma unei fabrici care are un singur scop – să înlocuiască fiinţa minunată numită “om” cu unelte economice cu valoare temporară. Pe bandă rulantă, termină şcoala, după mulţi ani de înăbuşire a UMANULUI, nu oameni, ci PRODUSE! Produse obţinute pe banda rulantă a unei şcoli ce corespunde perfect nu nevoilor fiinţei omeneşti profunde, ci nevoilor celor aflaţi în vârful Piramidei Puterii…

 

72

Zidul Materialist despre care vorbeam, cel care le asigură celor din vârful piramidei puterea, anonimatul şi protecţia, cel care asigură, în acelaşi timp, degradarea fiinţei omeneşti văduvite de relaţia cu propriul Spirit – este construit şi fortificat perfect în anii de şcoală. Dacă, mai târziu, adultul care va fi terminat şcoala mai are măcar posibilitatea teoretică de a se opune, de a-şi construi singur viaţa, în dezacord cu ceea ce vor cei din vârf ca el să facă cu viaţa sa, şcolarul nu are nicio şansă. El trebuie să i se supună fără să crâcnească (dacă, totuşi, crâcneşte, este rapid pedepsit exemplar!) Sistemului în odioasa să sub-ramură numită “sistem educaţional”. Elevul nu se poate cu adevărat opune. Elevul-om nu este lăsat, tocmai de către şcoală, să devină adultul-om. El este dezbrăcat de umanitatea sa şi este pregătit pentru a deveni produsul-adult. Valoarea sa nu este preţuită în raport cu propria sa umanitate, ci este cântărită în funcţie de cum răspunde la ceea ce Sistemul îi cere să devină. Dacă se împotriveşte, Sistemul are grijă să îl transforme rapid într-un paria. Încă din primii ani de şcoală, elevul învaţă rapid că a te împotrivi, a avea propriile sentimente şi idei şi, mai ales, a ţi le EXPRIMA nu e deloc dezirabil, mai ales atunci când vin în contradicţie cu ceea ce Sistemul a dictat că este “bine”, “corect” şi “necesar”. Astfel, din miliarde de copii, extrem de puţini reuşesc să treacă prin şcoală fără a-şi pierde cele mai importante elemente ale propriei fiinţe, fără a se transforma în unelte, în executanţi docili.

 

73

O reformă reală a sistemului de învăţământ nu este posibilă decât dacă înţelegem de ce actualul sistem este aşa cum este. Iar pentru a înţelege acest lucru, este imperios necesar să reuşim, prin curaj şi efort susţinut, să ieşim din “MATRIX”, să străpungem Zidul Materialist. Pentru că, aşa cum spuneam, cei aflaţi la vârful piramidei decizionale nu sunt absolut deloc fiinţe materialiste. Inclusiv școala prin care trec aceste fiinţe nu e deloc una materialistă. Aceste fiinţe au parte de un sistem educaţional care nu are nicio legătură cu sistemul educaţional pe care, ulterior, tot ei îl impun pe Pământ, în toate variantele care există la momentul actual. Ei nu trec, bezmetic, de la o materie la alta şi, cu siguranţă, nu lucrează cu “materii”. Lucrează cu ceea ce e dincolo de materie şi “materii”, cu ceea ce face posibilă, de fapt, materia în genere. Beneficiari ai unei înalte educaţii spirituale PRACTICE, cei aflaţi în vârful piramidei puterii cunosc lumea în profunzimile ei. Ceea ce constituie aşa-zisul “sistem educaţional” care le este impus celor de la baza şi de la mijlocul piramidei nu are absolut NICIO legătură cu ceea ce învaţă cei de la vârf. Iar tocmai acest lucru le conferă o imensă PUTERE asupra tuturor celorlalţi. Pentru că ei ŞTIU cum este şi cum funcţionează lumea în realitate şi pentru că ei le ASCUND toate aceste adevăruri celorlalţi.

 

74

Desigur, faptul că cei aflaţi la vârf CUNOSC adevăruri pe care le ASCUND cu obstinație de cei de la bază şi de la mijloc este ceva absolut oribil. Oribil nu doar pentru că etapa de dezvoltare actuală a umanităţii CERE tocmai CUNOAŞTEREA acestor adevăruri de către toată lumea, ci mai ales pentru că, prin Sistemul pe care îl impun (care cuprinde ca parte integrantă esenţială a sa sistemul de învăţământ), ei se asigură că ceilalţi nu au aproape nicio şansă să ajungă vreodată să CUNOASCĂ! Ceea ce fac conducătorii de facto ai lumii este pur şi simplu o CRIMĂ împotriva spiritului omenesc! Este – să nu ne temem de cuvinte tari, pentru că exact despre aşa ceva este vorba – un adevărat GENOCID SPIRITUAL! Miliarde de oameni sunt plasaţi într-o bulă socială iluzorie despre care li se spune că ar fi “lumea”. Apoi, dacă vreunul se trezeşte şi începe să vorbească, este rapid ridiculizat şi arătat cu degetul, de către imensul aparat de propagandă al Sistemului, astfel încât să fie determinat să se oprească. …Însă cei care VĂD, cei care ÎNŢELEG nu ar trebui să se teamă de acest oprobriu public, de aceste campanii de denigrare şi ridiculizare. Pentru că ridicol nu e să spui adevărul, ci să minţi, chiar şi prin omisiune, de teamă că vei fi ridiculizat…

 

75

Vedeţi, aici atingem un punct de o importanţă crucială. Odată cu cunoaşterea, vine şi o imensă responsabilitate. În sensul că cei care ajung, cei care reuşesc să cunoască realitatea de dincolo de văl sunt DATORI să transmită mai departe ceea ce ştiu. Epoca actuală de dezvoltare o cere! Nu există niciun dubiu în acest sens! Doar ADEVĂRUL îi (mai) poate elibera pe oameni! Oamenii au nevoie, mai presus de toate, de ADEVĂR, au nevoie să cunoască profunzimile nebănuite ale lumii şi ale propriilor fiinţe! Iar orice încercare de a împiedica acest lucru este pur şi simplu o CRIMĂ împotriva SPIRITULUI uman, o CRIMĂ împotriva OMENESCULUI!

 

76

Ca atare, pentru a reveni la subiectul şcolii şi al sistemului de învăţământ, trebuie spus fără rezerve – dacă nu purcedem rapid la reconstrucţia din temelii a edificiului educaţional, dacă nu reformăm învăţământul cu adevărat transformându-l într-un mediu propice dezvoltării OMENESCULUI profund, atunci umanitatea îşi va rata în curând frumosul Destin şi va sfârşi într-o sfâşiere globală fără rost şi fără leac. Războiul tuturor împotriva tuturor nu poate fi evitat decât printr-o zguduire, printr-o prăbuşire a actualului Sistem. Iar acest lucru nu este posibil decât dacă suficient de mulţi oameni au curajul de a-şi MENŢINE starea de trezie spirituală. Pentru că marea dificultate nu este atât aceea de a te trezi, cât aceea de a nu închide din nou ochii sub greutatea pleoapei Sistemului…

 

77

Rolul acestei cărţi este acela de a aprinde o flacără, flacăra vie a OMENESCULUI profund. Nu este vorba despre a propune înlocuirea actualului Sistem cu un alt Sistem, pe care această carte l-ar prezenta, fie şi succint. Este vorba despre un impuls către ÎNŢELEGERE. Doar prin faptul de a înţelege cum funcţionează actualul Sistem, cine se află în spatele acestuia, ce anume ne este ascuns, doar prin a deveni activ-interesați de ceea ce suntem cu adevărat şi de ceea ce lumea noastră este cu adevărat – doar prin acestea putem ajunge să ne ridicăm la înălţimea timpurilor şi la înălţimea propriului Destin, individual şi colectiv. Doar aşa, prin înţelegere vie, putem face actualul Sistem să dispară de la sine. Pentru că el se bazează doar pe IGNORANŢA noastră. Dacă acest ingredient esenţial – IGNORANŢA – dispare, atunci însuşi SISTEMUL dispare!

 

78

Ca atare, această carte îşi propune să ofere o cu totul altă perspectivă decât cea actuală. Iar, plecând de la această perspectivă, cei care îşi doresc să participe la marea renaştere a Omului Profund pot lucra împreună pentru a dezvolta toate detaliile “adevăratei mari resetări”. Altminteri, dacă nu vom fi suficient de mulţi care să facem asta, actualul Sistem va dispărea doar în aparenţă. În realitate, el va fi perpetuat şi ridicat la un nivel şi mai puţin uman. În locul adevăratei Mari Resetări, vom avea parte de “Marea Resetare” de la Davos… Acestea sunt cele două posibilităţi, cele două opţiuni pe care le avem în faţa noastră. Şi fiecare dintre noi e chemat să aleagă. Inclusiv pasivitatea va fi o alegere… Pentru că a nu fi interesat deloc de toate aceste lucruri, chiar dacă ai auzit măcar în treacăt de ele, e a alege să laşi lucrurile aşa cum sunt. Iar lucrurile, aşa cum sunt, arată pur şi simplu groaznic…

 

79

Oamenii de la baza piramidei decizionale au fost obişnuiţi să ceară de la cei aflaţi la mijloc (pe care îi consideră aflaţi la vârf…) programe şi proiecte, sisteme care să înlocuiască sisteme. Însă niciunul dintre aceste proiecte, programe şi sisteme nu poate fi cu adevărat de folos dintr-un motiv foarte simplu. Fundamentul este greşit! Fundaţia pe care se doreşte să se construiască este şubredă, nu poate oferi trăinicia şi siguranţa unei somptuoase clădiri. Degeaba concepem, alegem, votăm programe, proiecte şi sisteme, dacă TOATE ignoră adevărul, realitatea de dincolo de Zidul Materialist.

Societatea reală este suma interacţiunilor dintre oameni într-un cadru formal, instituţionalizat. Oamenii, în realitatea lor, în profunzimea lor, sunt fiinţe al căror centru este situat dincolo de Zidul Materialist! Din acest motiv, toate proiectele şi programele, oricât de bine-intenționați ar fi cei care le concep, nu pot fi cu adevărat de ajutor pe termen lung decât dacă ţin cont de realitatea profundă, spirituală a fiinţei omeneşti. Aceste proiecte şi programe nu pot fi cu adevărat eficiente decât cu condiţia să fie uman-sănătoase, iar pentru a fi uman-sănătoase, ele trebuie să îşi aibă originea, punctul de plecare dincolo de Zidul Materialist. Tot ceea ce este conceput dincoace de acest Zid poartă pecetea zădărniciei şi duce spre dezastrul iminent. În faţa unui program redactat pe 2.000 de foi, dar conceput de către oameni care nu au reuşit să treacă dincolo de Zid, infinit mai util Omului este un singur gând, oricât de simplu, care reuşeşte să străpungă Zidul!

 

80

Revenind la şcoală şi la toate cele ale şcolii, trebuie subliniat că actualele programe educaţionale, în măsura în care nu au nicio legătură cu ceea ce ar trebui să constituie şi să încurajeze dezvoltarea armonioasă a elevului-om, vor trebui schimbate. La sfârşitul şcolii, avem nevoie de oameni, nu de roboţi, unelte şi produse. Şcolile, dacă e să fie fabrici, fabrici de oameni trebuie să devină, nu fabrici de maşini docile cărora le-a fost răpită demnitatea omenească! Actualul sistem de învăţământ, în diversele sale variante, trebuie înlocuit rapid. Şi oameni care să o facă sunt mulţi pe Pământ. Trebuie doar să înceapă să lucreze împreună la nivel mare, la nivel global, planetar.

Într-o lume supusă unui proces de globalizare nivelatoare, este necesar un proces de trezire globală. Într-o lume redefinită ontologic prin conceptele impuse ale unui progresism dezumanizant, este necesar un real progres în cel mai înalt sens uman.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

81

Această carte nu este doar despre spiritul omului, ca element central al fiinţei şi existenţei sale. Această carte este, în egală măsură, şi despre curajul omului de a vorbi despre spiritul care se ştie a fi! Dacă este ca această carte să fie cu adevărat de ajutor, nu este suficient ca ea să poarte o flacără vie. Este necesar şi ca cei care primesc această flacără vie să o păstreze şi să o dea mai departe, astfel încât milioane de flăcări vii să înceapă să lumineze ÎMPREUNĂ! De aceea, cât priveşte şcoala şi sistemul educaţional, este necesar ca cei care înţeleg şi simt aceste rânduri să le transmită mai departe, astfel încât toţi cei care au chemarea interioară de a lucra pentru reformarea acestui domeniu esenţial să înceapă să dezvolte ÎMPREUNĂ noua şcoală – Școala OMULUI.

 

82

În noua şcoală, în Şcoala Omului, nu va fi vorba atât despre ce anume vor învăţa elevii, ci despre cum anume se vor dezvolta ei. Doar un om care şi-a pierdut complet busola interioară ar putea afirma că e mai important să iasă din şcoală, la final, un elev “de nota 10”, chiar dacă, pe lângă nota 10, iese şi distrus deja din punct de vedere uman, decât să iasă din şcoală, la final, un elev-om armonios dezvoltat şi împlinit din punct de vedere uman, indiferent al cărei note purtător!

Evident, până şi bunul-simţ elementar este suficient pentru a înţelege că e infinit mai important ca şcoala să ajute la dezvoltarea armonioasă a fiinţei omeneşti decât să se asigure că scoate pe bandă rulantă “elevi de nota 10”. Şi tot doar bunul-simţ elementar este suficient pentru a înţelege ce fel de societate susţinem câtă vreme am ajuns să nu ne mai gândim că “un elev de nota 10”, cu care ne mândrim cu toţii atât de mult în prezent, poate deveni, de pildă, creatorul unei bombe care va pune în pericol viaţa de pe întreaga Planetă.

…Chiar aşa, înţeleg oare cetăţenii diferitelor state ale lumii, cei care pun preţ doar pe acea “notă 10”, că exact “de nota 10” este acel ins care a inventat bomba atomică!? Evident că doar un profesionist în cel mai înalt grad, un expert în domeniul său de activitate, un om foarte inteligent, foarte bine pregătit şi – atenţie! – cât se poate de CREATIV poate inventa ceva de tipul bombei atomice.

…Ce rezultă de aici? Rezultă că a fi “un elev de nota 10”, a fi un profesionist desăvârşit, a fi un expert în domeniul tău de activitate, a fi un om foarte inteligent, foarte bine pregătit şi chiar foarte, foarte CREATIV (…că tot se vorbeşte atât de mult în zilele noastre despre “creativitate”…) – toate acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Dacă ele nu sunt DUBLATE, în aceeaşi şcoală (şi, mai târziu, la locul de muncă), de dezvoltarea simţământului de întrajutorare, de stimularea empatiei şi, în general, a ceea ce denumim generic “inteligență emoţională”, de lucrul permanent sub înrâurirea impulsului către fraternitate umană – dacă şcoala nu se ocupă în acelaşi timp şi cu toate aceste lucruri, atunci elevul acela “de nota 10”, profesionistul acela adulat de toată lumea, aplaudat de toată lumea şi râvnit de toate companiile, institutele şi instituţiile poate oricând să ajungă să facă – într-o manieră “profi”, desigur! – îngrozitor de mult rău semenilor lui. Evident, nu orice “elev de nota 10” va ajunge într-o astfel de situaţie, dar posibilitatea este deschisă şi încurajată chiar de şcoala care se laudă cu “elevul ei de 10”, în condiţiile în care aceeaşi şcoală nu s-a asigurat nici măcar ca “elevul de 10” să devină măcar un “om de nota 5”…

 

83

Aceasta este imensa problemă a şcolii contemporane – îşi propune (indiferent dacă reuşeşte sau nu) să obţină “elevul de nota 10”, dar nu este interesată deloc să obţină nici măcar “omul de nota 5”! Astfel, terenul pentru distrugere şi autodistrugere este asigurat exact în timp ce o societate întreagă aplaudă frenetic…

 

84

Dacă vrem să ne trezim din starea de somn indus, dacă vrem să ieşim de sub efectul anestezicelor pe care cei aflaţi la vârful piramidei decizionale ni le administrează zilnic, atunci trebuie să ne deprindem să căutăm peste tot mai întâi OMUL şi OMENESCUL! Să căutăm omul din politician, astfel încât să nu avem “politicieni de nota 10” care, în acelaşi timp, sunt “oameni de nota 2”. Să căutăm omul din profesor, omul din elev, omul din angajat şi omul din angajator, omul din client, omul din votant, omul din profesionist, omul din tânăr şi omul din bătrân, omul din bogat şi omul din sărac ș.a.m.d.! Pentru că aceasta este singura notă care contează – NOTA UMANITĂŢII din fiecare dintre noi! Dacă nu ne interesează, în şcoală şi, în general, în viaţă, această adevărată evaluare – evaluarea UMANITĂŢII –, atunci să nu ne mirăm că propria superficialitate ne va împinge rapid către marele hău!

 

85

Nu doar elevii, dar şi profesorii trebuie eliberaţi de sub tirania “sistemului educaţional”. În prezent, nici măcar cei mai bogaţi sufleteşte, nici măcar cei mai înzestraţi spiritual dintre profesori nu pot face mare lucru, deoarece sunt strânşi ca într-o menghină de “cerinţele sistemului”, de “programă”, de “curriculum”. Oricât de bine ar înţelege nevoia de a aborda complet diferit orele de curs şi relaţia cu colectivul de elevi şi cu fiecare elev în parte, chiar şi “omul de nota 10” din profesor va avea mult prea puţină libertate de mişcare. Ceea ce va face ca atât profesorul, cât şi elevul său şi, peste câţiva ani, întreaga societate omenească să piardă foarte mult!

 

86

Până şi cei mai buni dintre cei buni au mari probleme atunci când vine vorba despre stimularea omului din elev. Se pare că nu avem timp de aşa ceva… Trebuie să pompăm cât mai multă informaţie în mintea aproape digitalizată a elevului-mașină. Apoi, trebuie să inventăm cât mai multe teste menite să probeze, să evalueze şi să valideze procesul input-output, intrare-ieșire, memorare-redare, specific inteligenţei artificiale precare.

 

87

Ei bine, o soluţie pentru a degreva atât profesorul, cât şi elevul ar fi aceea de a organiza “materiile” pe diferite grade de dificultate. Un sistem pe niveluri, de tipul “începător” – “mediu” – “avansat”, i-ar ajuta enorm atât pe elevi, cât şi pe profesori şi părinţi. În acest fel, ar dispărea în primul rând îngrozitorul STRES (care afectează nu doar psihic, ci chiar fizic elevul!) pe care îl generează teama de a nu face faţă. Ce sens are să chinui un elev fără apetenţă către matematică forţându-l să lucreze la un nivel avansat, când e evident PENTRU TOATĂ LUMEA că probabilitatea ca acel elev să lucreze, direct sau indirect, în sfera matematicii e cvasi-nulă!? Evident, matematica (dacă tot am luat în discuţie acest exemplu) îşi are locul şi rolul său în dezvoltarea intelectuală a elevului. Însă matematica, în funcţie de cum este predată în relaţie cu fiecare elev în parte, poate să facă două lucruri, poate să aibă două efecte – poate să hrănească mintea sau poate să o chinuie. O minte structurată nativ pentru a gândi matematic va fi stimulată, hrănită prin predarea matematicii la nivel avansat, în vreme ce o minte structurată nativ pentru a gândi imaginativ, artistic va fi de cele mai multe ori pur şi simplu TORTURATĂ prin încăpăţânarea de a preda matematica la acelaşi nivel avansat!

 

88

Aceasta este realitatea! Matematica (şi orice altă materie) poate hrăni sau poate tortura… Dacă predăm matematica într-un mod uman-sănătos, atunci nu vom pune toţi elevii în aceeaşi oală matematică. E pur şi simplu o NEBUNIE să îi abordăm pe toţi la fel! E şi contraproductiv, dar şi INUMAN să facem asta! TORTURA nu are nicio legătură cu adevărata ŞCOALĂ, cu ceea ce ar trebui să fie aceasta…

 

89

Dacă, însă, spunem “STOP” încăpăţânării şi începem să structurăm “materiile” pe diferite niveluri de dificultate, atunci eliminăm din start una dintre cele mai mari şi mai grave probleme ale actualului sistem de învăţământ – STRESUL! Inclusiv mult iubitele notări, testări şi evaluări ar trebui să ţină cont de acelaşi sistem de predare pe niveluri diferite de dificultate. Testările din timpul anilor de curs, precum şi marile examene, testările finale ar trebui să fie de asemenea structurate pe trei niveluri de dificultate – “începător”, “mediu” şi “avansat”. În acest fel, fiecare elev va ajunge să se preţuiască pe sine şi să fie preţuit pentru ceea ce ESTE în adevărul fiinţei sale profunde, iar nu pentru ceea ce i se ORDONĂ să fie!

 

90

Acesta este doar un exemplu de idee care ia naştere atunci când cineva priveşte procesul de învăţământ din perspectiva omului-elev şi a omului-profesor. Pentru cineva care gândeşte strict utilitarist, pentru cineva care consideră că e firesc ca şcoala să fie doar o fabrică producătoare de viitoare unelte economice cu valoare limitată în timp, sigur că astfel de idei par doar pierdere de vreme. Cine pricepe, totuşi, că şcoala trebuie să fie o fabrică de oameni, nu una de maşini, va găsi ca fiind cel puţin interesantă o astfel de propunere.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

91

Fireşte, e doar o idee… Într-un mod asemănător, pot apărea şi pot fi dezvoltate, detaliate multe alte idei. Ce e cu adevărat important este să ne deprindem să punem problema într-un mod corect, să căutăm ca tot ceea ce facem să respecte demnitatea fiinţei umane şi să corespundă necesitaţilor unei dezvoltări armonioase, uman-sănătoase a elevului, a viitorului adult. Important este ca, prin tot ceea ce gândim şi implementăm cu privire la procesul educaţional, să căutăm să sporim omul din elev, nu să-l diminuăm. Aceasta este esenţa lucrurilor! Aici e, cu adevărat, CHEIA întregului edificiu educaţional, piatra sa de temelie – sporirea, iar nu diminuarea omului din elev…

 

92

Fără doar şi poate, sporirea omului din elev va însemna, întotdeauna, şi sporirea omului din profesor. Pentru că, pe fondul unei libertăţi inclusiv formale, profesorul îşi va spori propria umanitate direct proporţional cu sporirea umanităţii din elevii săi. Este, în acelaşi timp, marele beneficiu şi marea responsabilitate a meseriei, a VOCAŢIEI de dascăl!

 

93

Singura posibilitate de obţinere a păcii, de dezvoltare a unor relaţii neconflictuale între statele lumii este aceea a concentrării atenţiei globale pe numitorul comun: esenţa fiinţei omeneşti. Vom continua să avem război, conflicte de toate felurile exact atâta vreme cât vom căuta pacea şi eliminarea conflictului la periferia fiinţei omeneşti. Omul cotidian, omul superficial nu poate obţine pacea, este pur şi simplu o imposibilitate! Ca atare, toate instituţiile internaţionale cu nume foarte generoase vor continua să nu obţină nimic durabil, aşa cum s-a întâmplat şi până în prezent, oricât de multe persoane bine-intenționate le-ar popula. Pentru că marea problemă pe Pământ nu este aceea că nu ar exista suficient de multe persoane bine-intenționate. Marea problemă este că până şi aceste persoane bine-intenționate, în marea lor majoritate, nu gândesc soluţii şi nu acţionează din centrul fiinţei lor, ci de la periferie!

 

94

În clipa în care căutarea esenţei fiinţei omeneşti, în clipa în care dezvoltarea naturii umane superioare vor deveni soarele social în jurul căruia se vor învârti toate programele, proiectele şi instituţiile, naţionale şi internaţionale, abia atunci vom putea găsi soluţii reale, cu efecte durabile. Până atunci, dacă ne vom încăpăţâna să punem problema aşa cum o facem deja de secole, nu vom reuşi decât să ne rostogolim mai departe la vale, împreună cu tot ceea ce numim, pompos, “civilizaţia omenească”.

 

95

În prezent, miliarde de oameni sunt ţinuţi într-o bulă artificială care nu le permite să găsească adevăratele soluţii tocmai pentru că nu le permite să se găsească pe sine. Întregul sistem conflictual internaţional este generat de dincolo de Zidul Materialist şi tot dincolo de acest Zid îşi găseşte rezolvarea, singura rezolvare posibilă. Cei de dincolo de Zid au creat, au dezvoltat şi susţin actualul sistem internaţional, profund conflictual, în vreme ce cei de dincoace de Zid, miliardele de oameni de pe Planetă cred că atât ei, cât şi reprezentanţii lor din parlamente şi instituţii, locale şi globale, vor putea la un moment dat obţine mult dorita pace, mult căutatul climat global neconflictual…

 

96

Evident, e doar o iluzie. Nu poţi elimina un efect decât dacă umbli la cauză. Iar dacă acea cauză e dincolo de Zidul Materialist, efectele acestei cauze nu pot dispărea prin “eliminarea” unor cauze superficiale sau chiar imaginare care se găsesc dincoace de acest Zid! Acest fapt trebuie înţeles. Pentru că totul depinde de înţelegerea lui!

 

97

Cum să obţii pacea între două ţări aflate de zeci de ani în conflict dacă, dincolo de cuvintele care sună foarte bine emise de către cei care sunt “reprezentanţii” oamenilor în diverse palate, parlamente şi instituţii, nimeni sau aproape nimeni nu se opreşte măcar puţin să se întrebe: dar ce anume ne-ar putea, din contră, aduce ÎMPREUNĂ?! Doar răspunsul la această întrebare ne poate oferi soluţia. Iar răspunsul la această întrebare poate fi aflat doar dacă trecem dincolo de Zidul Materialist care ne împiedică să vedem realitatea.

 

98

În momentul în care oamenii devin conştienţi de faptul că vieţile lor au un sens mult mai înalt decât cel cotidian, devine posibilă şi relaţia neconflictuală dintre ţările lumii. Omul cotidian, superficial, va fi mereu carne de tun şi pion pe tabla de şah. Va fi mutat de colo-colo fără măcar să realizeze. Omul profund, care trăieşte şi acţionează din centrul propriei fiinţe şi nu de la periferie, nu va fi niciodată pion, va fi propriul său stăpân. Iar atunci când suficient de mulţi oameni, din fiecare popor, vor fi început să trăiască în centrul propriei fiinţe, razboaiele, conflictele de la periferia fiinţei omeneşti vor fi început să dispară. …Pentru că războiul, conflictul NU sunt posibile între oameni care trăiesc şi acţionează din centrul spiritual al fiinţei lor. Războiul şi conflictul apar doar atunci când omul vieţuieşte la periferia propriei sale fiinţe, neconştient de natura sa superioară, de spiritul său şi al celuilalt. Toate problemele omenirii îşi au cauza primordială în faptul că majoritatea oamenilor rămân pentru cea mai mare parte a vieţii lor la periferia propriei fiinţe. Dacă mai mulţi s-ar întoarce, conştienţi, în propriul centru, atunci problemele lumii ar dispărea de la sine. Ar dispărea pentru că nu ar mai fi create…

 

99

Iată-ne ajunşi, aici, într-un punct de maximă importanţă! E esenţial a se înţelege o fină distincţie, o diferenţă de nuanţă care poate schimba complet relaţiile dintre oameni și întreaga societate omenească. În acest moment, cei mai mulţi nici măcar nu se gândesc la faptul că e nevoie de profunzime pentru a trata problemele umanităţii. Însă chiar şi cei care sunt conştienţi de necesitatea acestei profunzimi ratează, în marea lor majoritate, esenţialul. Problema este pusă, din start, complet greşit. Se caută soluţii pentru problemele omenirii. În fapt, ceea ce ar trebui să facă oamenii ar fi să înceteze să genereze aceste probleme! E o diferenţă de nuanţă care schimbă totul…

 

100

Din cauza faptului că cei mai mulţi oameni trăiesc o viaţă întreagă la periferia propriei fiinţe, ei generează în permanență probleme. Apoi, încearcă să rezolve aceste probleme, însă rămânând tot la periferie. De fapt, tocmai faptul că stau şi acţionează la periferie este cauza tuturor problemelor. Iar simplul fapt de a reveni în centru este suficient pentru a nu mai genera acele probleme. Dacă nu mai generezi probleme, nu ai ce să mai rezolvi…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

101

Altfel, oamenii vor continua să se învârtă într-un cerc vicios. Aflaţi la periferie, vor genera probleme, apoi “soluţiile” pe care le vor găsi tot la periferie vor genera la rândul lor alte probleme ș.a.m.d.. Pentru a fi eficienţi în “rezolvarea” problemelor, trebuie să înţelegem mai întâi ce anume le generează, care este cauza primordială. Iar dacă înțelegem această cauză, dacă revenim în centrul propriei fiinţe, atunci vom înceta să mai generăm acele probleme pe care ne tot străduim în prezent inutil să le soluţionăm.

 

102

Cum ar mai putea cei din vârful Piramidei Puterii să asmută oameni împotriva altor oameni, popoare împotriva altor popoare, dacă cei mai mulţi dintre membrii respectivelor popoare se vor fi trezit şi vor fi început să trăiască, să cunoască, să simtă şi să acţioneze din centrul propriei fiinţe? Un om care a revenit în propriul centru fiinţial este un om care se preţuieşte pe sine ca om şi care preţuieşte omul profund din toţi semenii săi. Un astfel de om, care a dobândit un adânc respect pentru demnitatea fiinţei omeneşti, pur şi simplu NU poate fi manipulat, nu poate fi tras de fire pentru a se mişca aşa cum vor păpuşarii să se mişte.

 

103

Aşadar, soluţia nu e la cei aflaţi la mijlocul piramidei, persoane care, deşi fac parte din tot felul de instituţii internaţionale şi naţionale cu nume pompoase, nu operează conştient dincolo de Zidul Materialist. Cu alte cuvinte, dacă soluţia e dincolo de Zidul Materialist, ea nu le e accesibilă dincoace de Zid nici celor de la baza piramidei decizionale, nici “reprezentanţilor” lor de la mijloc. Degeaba îşi îndreaptă plini de speranţa privirile cei de la baza piramidei către cei de la mijloc. Cei de la mijloc, deşi au impresia că deţin “puterea”, nu sunt în realitate decât pioni mișcați pe tabla de şah de cei aflaţi în vârful Piramidei Puterii. Iar cei din vârful Piramidei Puterii deţin această putere enormă tocmai pentru că operează dincolo de Zidul Materialist, în vreme ce cei de la mijloc şi cei de la bază sunt ţinuţi în beznă. Tocmai de aceea au şi ridicat această gigantică structură – Zidul Materialist, pentru ca toţi ceilalţi să nu cunoască ceea ce ei cunosc. Astfel, cunoaşterea lor dublată de ignoranţa celorlalţi le conferă o putere formidabilă…

 

104

Vrem cu adevărat să rezolvăm actuala criză care a cuprins relaţiile internaţionale? Foarte bine… Atunci, să începem prin a pune între paranteze toate programele, proiectele şi instituţiile. Apoi, să purcedem la a ne cunoaşte cu adevărat unii pe alţii. Tot auzim, de pildă, că SUA şi Rusia sunt două ţări inamice. Dar cine ne tot spune asta de am ajuns să o luăm ca atare, şi americanii, şi ruşii, şi toţi ceilalţi? Cine a hotărât acest lucru? Au hotărât cumva toţi americanii şi toţi ruşii? S-a gândit fiecare american şi s-a gândit fiecare rus şi, la un moment dat, le-au spus tuturor celorlalţi că aceasta este concluzia lor!? …Evident, nu! NU aşa stau lucrurile. În realitate, când spunem că între americani şi ruşi există o relaţie conflictuală, acest lucru nu îl spunem noi, cei mulţi, ci îl spun cei care vor ca noi să gândim şi să simţim aşa, cei care au un interes ca acest conflict să existe şi să persiste.

 

105

În fapt, ruşii şi americanii, adică, REAL, poporul rus şi poporul american, OAMENII din Rusia şi OAMENII din America NU au absolut NICIUN motiv pentru a se duşmăni, pentru a se lupta. Conflictul este cât se poate de artificial şi e doar o rotiță în marele mecanism al păpuşarilor care conduc lumea…

 

106

Dacă, începând de mâine, ruşii şi americanii – adică oamenii obişnuiţi din SUA şi oamenii obişnuiţi din Rusia – se întâlnesc şi îşi împărtăşesc unii altora cunoştinţele, cultura, bunurile spirituale cele mai de preţ, vă garantez că în maximum un an nu mai vorbeşte NIMENI pe Planeta Pământ despre “marele conflict dintre ruşi şi americani”. Pentru că, în adevăr, ruşii şi americanii NU au niciun motiv real de conflict! Ba din contră, au şi ar avea enorm de învăţat unii de la alţii…

 

107

Astfel, dacă se doreşte cu adevărat rezolvarea “conflictelor” dintre naţiuni, este momentul ca naţiunile să se întâlnească în şi întru ce au mai bun. Relaţiile internaţionale trebuie redefinite pornind de la natura superioară a omului. Pentru că, la periferia fiinţei lor, poporul rus şi poporul american pot ajunge oricând inclusiv la război. Însă, în centrul fiinţei lor, poporul rus şi poporul american nu pot ajunge decât la schimb cultural şi ajutor reciproc. Omul superficial din SUA şi omul superficial din Rusia vor putea fi oricând asmuţiţi unul împotriva celuilalt, chiar dacă nu există temelie reală pentru conflict. Tocmai superficialitatea va asigura absenţa oricărei întrebări. Fără să crâcnească, omul superficial din Rusia şi omul superficial din SUA se vor război şi se vor şicana permanent, pe toate planurile, doar pentru că aşa sunt direcţionaţi de cei din spatele cortinei. În schimb, americanul profund şi rusul profund îşi vor dori să schimbe simţăminte şi idei, creaţii culturale, vor dori să devină mai bogaţi spiritual învăţând unul de la celălalt.

Pentru a rezolva conflictul dintre două naţiuni, există o singură posibilitate reală – întâlnirea celor două naţiuni întru spirit, întru suflet. Între Rusia şi SUA nu va mai există conflict doar atunci când ruşii şi americanii se vor întâlni pe tărâmul sufletului, al spiritului. Când americanul se ridică la înălţimea spiritului său se întâlneşte cu rusul ridicat la înălţimea spiritului său.

Conflictele nu sunt posibile decât la periferie, în lumea amăgitoare a închipuirilor noastre. În acelaşi timp, soluţia nu este în niciun caz cea a globalizării nivelatoare, a nivelării tuturor indivizilor şi a tuturor popoarelor. Ideea nu este să coborâm cu toții la subsolul ființei noastre, în zona sub-umanului, unde să fim cu toții la fel ratându-ne Destinul regnului. Ideea este să ne ajutăm unii pe alții să ajungem, ÎMPREUNĂ, la etajele superioare ale devenirii noastre, să ne întâlnim cât mai sus, păstrând în același timp toate minunatele diferențe care ne fac unici…

 

108

În ceea ce priveşte relaţiile internaţionale, dar şi toate celelalte domenii şi aspecte ale vieţii sociale, este vital să se înţeleagă următorul adevăr: este inutil ca oamenii să aştepte “condiţiile favorabile” pentru a schimba lumea lor în bine, singura posibilitate de schimbare a lumii în bine fiind de fapt aceea a creării “condiţiilor favorabile” chiar de către oameni. A aştepta “condiţiile favorabile” e a-l aştepta pe Godot… Aşa cum Godot nu a venit, deşi a fost aşteptat, aşa nu se vor ivi niciodată nici “condiţiile favorabile”. Aceste “condiţii favorabile” nu pot apărea pe Pământ decât dacă oamenii înşişi încetează să le mai aştepte şi încep să lucreze, împreună, pentru a le crea!

 

109

În fapt, aceste “condiţii favorabile” înseamnă un singur lucru: trezirea unui număr suficient de mare de oameni, care să înţeleagă că totul depinde de renaşterea, de revigorarea spirituală a societăţii omeneşti. Iar prin aceasta nu mă refer la o chestiune intelectual-abstractă, la un simplu concept filosofic, ci la o realitate cât se poate de concretă: realitatea la care cei aflaţi în vârful piramidei decizionale au acces permanent, dar care dumneavoastră vă este refuzată de către aceleaşi fiinţe cocoţate în imoralul, ilegitimul şi inumanul vârf.

 

110

Unul dintre principalele roluri ale acestei cărţi este acela de a le oferi oamenilor perspectiva care le este cu obstinaţie refuzată: de dumneavoastră depinde totul, nu de cei despre care credeţi că ar “conduce” lumea! Ei, de fapt, nu se pot conduce nici pe sine, darămite… LUMEA. Cei pe care îi consideraţi “lideri”, “conducători”, nu sunt de fapt – cu extrem de puţine excepţii – decât pioni. Sunt, la rândul lor, pioni pe tabla de şah a celor aflaţi în adevăratul vârf al piramidei decizionale, al Piramidei Puterii.

Aşa că nu mai căutaţi răspunsurile la cei pe care îi votaţi să vă transforme lumea în bine. Ei fie nu ştiu, fie nu pot, fie nu sunt cu adevărat interesaţi să facă asta. Dacă doriţi să vă schimbaţi lumea în bine, doar dumneavoastră o puteţi face, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv! Pentru că lumea nu se poate schimba cu adevărat în bine, în zilele noastre, doar la nivel individual… Ne aflăm, cu toţii, fie că suntem, fie că nu suntem conştienţi de acest lucru, într-o fază a evoluţiei noastre în care nu mai putem afla fericirea, libertatea, frumosul decât punând în acelaşi timp toate realizările noastre în slujba semenilor noştri. Doar acţionând împreună cu ceilalţi şi pentru binele celorlalţi mai putem găsi adevărata pace interioară şi doar aşa putem ajunge să asigurăm adevărata pace exterioară. Pentru că pacea exterioară nu e nimic altceva decât o reflectare a păcii interioare…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

111

Câtă vreme va continua să existe acest permanent conflict între ceea ce este de fapt omul şi ceea ce a fost manipulat să creadă că este, cât timp se va perpetua acest conflict permanent, nu va exista nicio şansă pentru instaurarea unei păci exterioare reale. Pacea exterioară, pacea între oameni şi între popoarele lumii nu se poate naşte decât ca un corolar al păcii interioare din fiecare om în parte. Iar pacea interioară nu poate fi atinsă decât când conflictul dintre ceea ce este omul şi ceea ce a fost minţit că este dispare prin eliminarea vălului iluzoriu. Dacă oamenii deschid ochii şi văd incomensurabila bogăţie interioară, atunci ei nu mai pot fi minţiţi că sunt infinit mai puţin, nu mai pot fi deviaţi de pe linia propriului măreţ Destin, nu mai pot fi manipulaţi şi asmuţiţi unii împotriva celorlalţi.

 

112

Cât despre cei care văd doar “utopii” în toate aceste rânduri, singurul răspuns este fraza cu care începe şi cu care se termină această carte: “Utopic nu e să crezi că lumea poate fi schimbată în bine, ci să crezi că ea mai poate continua aşa cum este acum…”. Cine crede că toate aceste lucruri sunt “prostii” sau “utopii” este liber să meargă mai departe legat la ochi strigând sus şi tare că “vede”. Între timp, lumea fie va fi distrusă de “pragmaticii” care “văd”, fie va fi reaşezată în făgaşul său firesc de către cei care încetează să mai bâjbâie prin actuala beznă şi aprind lumina pentru a VEDEA cu adevărat şi pentru A SE VEDEA!

 

113

Este necesară o răsturnare totală a raportului Sistem-cetățean. În prezent, Sistemul îşi produce cetăţenii. În varianta corectă, cetăţenii îşi produc Sistemul. În prezent, tânărul-om este modelat în şcoală astfel încât să fie considerat un “produs” potrivit de către Sistem. Omul nu  se dezvoltă ca om, ci ca produs necesar Sistemului. Nu propria sa natură lăuntrică hotărăşte cum se va dezvolta, ci Sistemul hotărăşte ce fel de om va fi. Aceasta este realitatea, asta trăim…

 

114

Statul a organizat un sistem educaţional care produce, în serie, unelte economice. Că produce unelte economice mai bune sau mai puţin bune – aceasta este SINGURA diferenţă atunci când se pune problema EFICIENŢEI sistemelor de învăţământ din diversele state. Nu există diferenţă de esenţă, ci doar de eficiență. Şcolile s-au transformat în fabrici de produs maşini sociale. Şcoala nu mai abordează elevul ca om, ca fiinţă omenească, ci ca produs COMANDAT de stat. Umanismul a eşuat în utilitarism. Statul comandă, iar fabrica-școală produce. Mai departe, după ce ciclul de producţie de 12, 16, 18 ani s-a încheiat, maşina socială primeşte o certificare care îi permite să livreze ceea ce Sistemul îi solicită. Şi maşina socială, produsă de fabrica-școală, exact asta urmează să facă până când Sistemul consideră că este uzată moral şi este uitată în depozit…

 

115

Nu avem cum să schimbăm lumea în bine decât dacă o transformăm într-o lume a oamenilor. Iar, ca să transformi actuala societate într-o lume a oamenilor, trebuie să umanizezi atât şcoala, cât şi munca. Despre aceste lucruri ar trebui să vorbim, dacă ar exista responsabilitate, dacă oamenii nu ar prefera să susţină un sistem mecanic care i-a transformat în maşini-unelte cu utilitate temporară.

 

116

Ilustrarea perfectă a transformării omului în maşină de lucru o găsim în bine-cunoscuta zicere corporatistă: “Nimeni nu e de neînlocuit!”… Deşi, având în vedere că omul e tratat ca o maşină, ca o unealtă (de aceea şi e numit “resursă”), mai corect ar fi ca zicerea corporatistă să fie puţin modificată: “NIMIC nu e de neînlocuit!”. Acel “nimeni” mai presupune, chiar dacă vag, că am avea de a face cu o fiinţă. “Nimic” e un cuvânt mai potrivit pentru maşina, pentru unealta în care a fost transformat omul… Prin urmare, natura profundă a fiinţei omeneşti este înăbuşită în cadrul Sistemului educaţional, care este creat şi susţinut în aşa fel încât să nu absolve, la final, oameni, ci să fie certificate ca bune de lucru… maşini utile.

Pentru a face o comparaţie cibernetică, una care, sunt convins, va fi foarte uşor înţeleasă în zilele noastre, societatea e un program, un „soft”, iar fiecare nouă generaţie e un nou “update”, o nouă actualizare; însă toate noile actualizări sunt blocate, iar societatea rămâne un soft depășit, un program incompatibil cu prezentul.

 

117

Statul, sistemul economic, sistemul social trebuie să se adapteze la ceea ce omul lăsat să se dezvolte ca om poate oferi. Nu omul trebuie să se adapteze la ceea ce statul, sistemul economic şi social îi cer. Avem nevoie să construim, pentru prima dată în istorie, o societate care să fie cu adevărat o SOCIETATE A OAMENILOR! În prezent, nu există aşa ceva nicăieri în lume. Trăim într-o societate cinic-utilitaristă, o societate care produce maşini sociale care trebuie să presteze economic.

 

118

Dacă “piaţa”, dacă “sistemul economic” şi “sistemul politic” dictează ce fel de oameni trebuie să cioplească şcoala, atunci nu e greu de înţeles de ce omenirea se găseşte în pragul colapsului, inclusiv din punct de vedere economic şi politic. Dacă “piaţa” reglementează şcoala, atunci nu vom şcoli oameni, ci vom produce maşini şi unelte economice. Dacă politicul reglementează şcoala, atunci nu vom avea în şcoli oameni tineri care vor deveni oameni adulţi, ci viitori votanţi folosiţi ca mase de manevră. Este absolut necesară o emancipare a şcolii, pentru că este absolut necesară o emancipare a omului! Avem nevoie de OAMENI în societate, de oamenii vii, treji, cu ochii larg deschişi, de oameni cu spirit viu, pătrunzător, de oameni care să absolve o şcoală plini de entuziasm creator, iar nu seci şi goi. De APĂ VIE au nevoie elevii-oameni, tinerii lumii. Au nevoie de o şcoală care să le deschidă apetitul, care să le trezească SETEA. Şcoala ca SETE, așa cum minunat spunea filosoful Constantin Noica… E nevoie, apoi, să fie ajutaţi de şcoală să-şi ostoiască setea, iar nu să uite de ea sau să fie forțați să bea nisip din pet-uri de plastic!

 

119

În deşertul spiritual, uman, care e actuala societate omenească, tânărul om fie nu mai simte nicio sete, fie, dacă simte, nu primeşte decât sticle cu nisip fierbinte. Cum ar putea supravieţui un om, în deşert, dacă în loc de apă i se oferă nisip fierbinte? Cine poate bea aşa ceva şi supravieţui ca om?!

 

120

Sistemul economic şi politic nu sunt un scop în sine, ci doar un mijloc prin intermediul căruia omul poate fi ajutat. Cu cât omul e mai slab, cu atât Sistemul va fi mai puternic. Cu cât omul e mai puţin conştient, cu atât Sistemul va deveni mai tiranic. Într-un final, se ajunge la situaţia actuală, cea în care Sistemul nu îi mai slujeşte omului, ci omul devine sclavul Sistemului.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

  121

De asemenea, Sistemul este construit în aşa fel încât a devenit o cetate aproape inexpugnabilă. Sistemul a devenit o fortăreaţă materialistă dincolo de zidurile şi porţile căreia nu poate pătrunde niciun licăr de lumină spirituală. Realizările şi abordările spirituale ale oamenilor conştienţi de sine nu îşi găsesc absolut niciun loc în interiorul Sistemului. Astfel, Sistemul a ajuns să înăbuşe orice vine dinspre spirit, orice se prezintă ca produs al spiritului. Dacă vorbeşte o persoană publică despre “cash-flow”, atunci situaţia este una “normală” şi faptul e privit ca ceva pozitiv, ca ceva care e de ajutor, care slujeşte bine Sistemul. Dacă, în schimb, o persoană publică vorbeşte despre SPIRIT, atunci situaţia e privită ca “anormală”, iar faptul e tratat ca ceva “ciudat” şi “nepotrivit”, ca o extravaganţă a cuiva care ar fi trebuit să-şi consume în intimitate trăirea, iar nu să o exhibe public. La asta s-a ajuns… A fost creat un sistem tiranic, care fie tratează cu nepăsare, fie batjocoreşte, fie respinge orice impuls spiritual, orice manifestare a fiinţei omeneşti întru esenţa sa spirituală. Astfel, tocmai ceea ce ar putea cu adevărat transforma pozitiv societatea este respins agresiv încă de la prima apariţie.

 

122

Ceea ce nu va putea face însă acest Sistem, oricât de bine ar fi el conceput de către cei care se împotrivesc derulării destinului firesc al umanităţii, este să împiedice răspândirea “epidemică”, “pandemică” a trezirii spiritelor omeneşti. Dacă VORBA VIE a unor oameni treji va circula suficient, atunci mult mai mulţi oameni vor începe a se trezi. Iar dacă suficient de mulţi oameni se vor fi trezit, atunci niciun Sistem, oricât de tiranic, oricât de bine pus la punct nu va mai putea împiedica manifestarea plenară a spiritului, a omului profund! De aceea, este important ca tot ceea ce e spus sau scris aici să circule cât mai mult, pentru că oamenii au nevoie să-şi aprindă unii altora candela spiritului. Când acest lucru se va fi produs, atunci oamenii vor lumina din ei înşişi chiar şi în mijlocul celei mai întunecate nopţi materialiste. Spiritul omului va lumina în noaptea materiei…

 

123

Sigur că toate aceste cuvinte vor fi întâmpinate şi cu multă opoziţie. Cum altfel…!? Credeţi că Sistemul va accepta uşor propria transformare? Tocmai dată fiind această opoziţie îndârjită inevitabilă, este vital ca cei care înţeleg acest mesaj să îl transmită peste tot, pe toate căile posibile. Dacă acest mesaj circulă suficient, el va trezi suficient de mulţi oameni. Iar când suficient de mulţi oameni vor fi treji, lumea va putea fi schimbată chiar prin puterea pozitivă a oamenilor treji. Nu va fi nevoie de lideri providenţiali, pentru că oamenii treji vor recunoaşte în ei înşişi vrerea Providenţei, acordurile fine şi frumoase ale propriului Destin.

 

124

Fortăreaţa Sistemului nu poate fi cucerită direct, violent. Este tocmai ceea ce Sistemul ar dori să se încerce. Pentru că Sistemul tocmai cu ură şi violenţă se hrăneşte! Zidurile nu pot să cadă nici dacă o armată de un miliard de oameni le forţează. Fortăreaţa va ceda, zidurile vor fi învinse doar atunci când falsitatea lor va fi percepută și pricepută de suficient de mulţi oameni. Când masa critică a oamenilor treji va fi atinsă, zidurile vor dispărea de la sine, nonviolent, fără ură şi război. Ura şi războiul sunt tocmai cărămizile care construiesc zidurile aparent inexpugnabile ale fortăreţei. Orice încercare de a le dărâma prin metodele urii, violenţei şi războiului de orice fel nu va face decât să le întărească, să le crească, să adauge cărămizi. Trezirea omului, conştientizarea propriei esenţe spirituale, înţelegerea lumii în adevărata ei realitate vor avea însă ca efect dispariţia de la sine a zidurilor!

 

125

Vedeţi dumneavoastră, SISTEMUL e o fortăreaţă care pare de neînvins, de necucerit tocmai pentru că se bazează pe ignoranţa oamenilor, pe frica sau laşitatea lor, precum şi pe violența, ura şi agresivitatea lor. Dacă omul nu ştie, nu va putea trece zidurile… Dacă omul începe să ştie dar încă se teme, nu va putea trece zidurile… Dacă omul începe să ştie, dar vrea să dărâme violent zidurile, acestea nu vor cădea, ci se vor întări… Dacă, însă, omul ajunge chiar să ştie, atunci nu va mai fi nevoie să abordeze zidurile. Pentru că acestea vor dispărea de la sine, se vor pulveriza, lipsite fiind de cărămida ignoranţei, de cărămida fricii, de cărămida urii şi de cărămida violenţei. Fără aceste elemente, Sistemul se va prăbuşi, iar fortăreaţa va dispărea. Iar spiritul OMULUI va LUMINA!

 

126

Ştiu că oamenii care doresc schimbarea au fost învăţaţi şi obişnuiţi să aştepte ca cineva – mereu ALTCINEVA – să “lupte cu Sistemul”, să învingă pentru toată lumea balaurul. V-o spune unul care s-a luptat cu Sistemul – e EXACT ceea ce Sistemul îşi doreşte: să ne consumăm energiile în lupta asta inegală, fără sorţi de izbândă. Nu vă iluzionaţi! Sistemul însuşi este cel care mai permite, CONTROLAT, din când în când, câte o “victorie” împotriva Sistemului. De ce face asta? Din două motive. Primul: eliberează tensiuni sociale care tind să se acumuleze periculos pentru el. Al doilea: frustrarea oamenilor care au crezut că au învins, dar care se văd apoi de fapt ei învinşi va fi atât de mare încât vor scădea şi mai mult şansele ca cineva să mai încerce vreun act de curaj solitar…

 

127

Prin urmare, e bine să nu cădeţi în această capcană. Pentru că însuşi Sistemul este cel care repurtează uneori victorii împotriva… Sistemului. Chiar dacă cei care luptă împotriva Sistemului sunt bine-intenționați, ei nu pot învinge într-o bătălie de etapă cu Sistemul decât dacă Sistemul însuşi vrea asta, din motivele mai sus menţionate. Sistemul va crea falsa impresie a “învingerii Sistemului”. Sistemul va crea “forţe anti-sistem”. Sistemul     controlează şi va controla mereu propriile “înfrângeri”.

 

128

…Înseamnă toate acestea ca nu există nicio şansă, că suntem predestinaţi să rămânem sclavi ai Sistemului, că nu are niciun rost să ne mai gândim măcar la asta? Nicidecum! Înseamnă doar că trebuie să ştim mai întâi EXACT cu cine şi cu ce avem de a face. Pentru că cel mai puternic aliat al Sistemului este IGNORANŢA noastră. Cu cât ştim mai puţin, cu cât înţelegem mai puţin, despre Sistem, despre lume şi despre noi înşine, cu atât mai puternic devine Sistemul. A încerca să lupţi împotriva Sistemului fără a înţelege Sistemul nu e nimic altceva decât a-l întări! Aceasta este realitatea, oricât de dur, de descumpănitor ar suna!

 

129

…Şi atunci, ce e de făcut? E ceva de făcut? – DA! ESTE! Cum spuneam, cine înţelege cu adevărat Sistemul, compoziţia şi modul său de funcţionare, pricepe rapid că singura modalitate reală de a învinge Sistemul este TREZIREA OAMENILOR. Dacă vrei cu adevărat să învingi Sistemul, încearcă să nu fii naiv. Nu îl vei învinge niciodată abordându-l direct. Dacă vrei cu adevărat să învingi Sistemul, nu îţi mai propune să îl învingi. Propune-ţi să îi ajuţi pe OAMENI să se TREZEASCĂ! Doar aşa poate fi învins Sistemul – prin trezirea oamenilor!

 

130

Acesta este marele paradox al situației actuale: Sistemul nu va fi învins prin luptă directă, ba chiar va fi întărit, însă el poate fi învins indirect, prin trezirea oamenilor subjugaţi de Sistem. Cu furcile şi topoarele, nu vom face decât să întărim Sistemul. Va inventa noi şi noi modalităţi de a suprima sau deturna orice revoltă. Nu cu furca şi toporul poate fi învins Sistemul. Ci cu spiritul viu şi conştiinţa trează! Doar aşa…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

131

Sistemul are nevoie de Eroi Anti-Sistem. Are nevoie de debuşeuri emoţionale naţionale, de descărcări ale tensiunii sociale. Sistemul va crea propriii “eroi anti-sistem” sau îi va susţine, din umbră, CONTROLAT, chiar şi pe cei care chiar luptă cu bună-credinţă împotriva sa. “Eroii anti-sistem” creaţi chiar de Sistem sunt şi vor fi mereu proprietatea acestuia. Îşi ştiu bine rolul şi îl joacă aşa cum li se cere, de la an la an, de la situaţie la situaţie. Îi puteţi lesne recunoaşte pe câmpul de luptă politic… Nu trebuie decât să verificaţi istoricul exprimărilor publice, să urmăriţi, în sens antiorar, întorcându-vă în timpul public, ce făceau şi ce spuneau respectivii “eroi anti-sistem”, în totală opoziţie cu ce spun şi fac acum… De ce atâtea schimbări? Tocmai pentru că respectivii “eroi anti-sistem” sunt, de fapt, controlaţi de Sistem, sunt creaţii publice, creaţii politice ale acestuia.

Sistemul sondează în permanenţă opinia publică. Dacă există o percepţie publică majoritară într-un sens, atunci “eroul anti-sistem” va fi trimis pe culoarul public al respectivei percepţii. Dacă, de la sine sau prin manipularea opiniei publice, percepţia generală se va duce precum pendulul tocmai la polul opus, atunci acelaşi “erou anti-sistem” va fi trimis pe acest nou culoar de percepţie publică. Acesta este motivul pentru care “eroii anti-sistem” se contrazic flagrant, în vorbe şi în acţiuni. Şi acesta este şi cel mai bun mod de a-i recunoaşte…

 

132

Apoi, mai există şi “eroii anti-sistem” de bună-credinţă, cei care nu sunt creaţii ale Sistemului, dar care, în naivitatea lor, au impresia că ei sunt cei care înving uneori Sistemul. Ei bine, fără să vrea şi oricât de bine-intenționați ar fi, aceştia ajung să întărească, de fapt, Sistemul. Lor li se permite, sunt chiar ajutaţi de către Sistemul însuşi să mai repurteze câte o mică “victorie”, pentru că astfel Sistemul are ocazia să descopere posibile breşe noi în sistemul său de apărare şi pentru că, astfel, energia publică este consumată CONTROLAT.

 

133

Cum aţi proceda dumneavoastră, dacă aţi fi parte a Sistemului şi aţi dori să controlaţi orice posibilă luptă sau revoltă împotriva Sistemului? Nu aţi crea falşi eroi anti-sistem, false formaţiuni politice sau sociale anti-sistem? Nu aţi încerca să îi controlaţi chiar şi pe cei de bună-credinţă, hrănindu-le egoul de “luptători anti-sistem”, susţinându-le vanitatea de “eroi anti-sistem”? E simplu…

 

134

Tot ceea ce face Sistemul, ca principii de bază, este extrem de SIMPLU. Desigur, pe măsură ce trece timpul, Sistemul beneficiază de mijloace tehnologice din ce în ce mai sofisticate, care camuflează din ce în ce mai bine, care fac din ce în ce mai puţin perceptibile scopurile, obiectivele reale. Însă principiile de bază, fundaţia Sistemului – acestea rămân mereu ACELEAŞI! Ignoranţa, frica, ura, violența… Acestea alcătuiesc, împreună, FUNDAŢIA SISTEMULUI!

 

135

Tocmai de aceea, oricât de bine intenţionat ar fi un om, nu e suficient să fie neînfricat pentru a învinge Sistemul. Ba chiar Sistemul se află mereu în căutarea neînfricaţilor! Fie îi converteşte în slujitori ai Sistemului, fie îi foloseşte hrănindu-le iluzia că sunt mari “eroi”…

 

136

Degeaba eşti neînfricat, dacă eşti încă ignorant. Un neînfricat ignorant, oricât de bine intenţionat ar fi, nu numai că nu va clinti, în mod real, nicio cărămidă din fortăreaţa Sistemului, dar chiar îl va întări, ajutându-l să îşi descopere şi rezolve propriile vulnerabilităţi. Este exact ca în cazul marilor companii care angajează hacker-i care să le penetreze zidurile virtuale tocmai pentru a cunoaşte, astfel, unde le sunt zonele slabe şi pentru a le întări ulterior. Exact aceeaşi metodă o foloseşte Sistemul cu ajutorul “eroilor anti-Sistem” de bună-credinţă. Le hrăneşte acestora egoul, se foloseşte de vanitatea lor, de dorinţa lor de cele mai multe ori neconştientizată de a fi adulaţi, aplaudaţi de oameni, şi îi foloseşte pentru a repurta mici şi false “victorii” împotriva sa! Este oribil, este ceva îngrozitor de cinic, de pervers, dar aşa funcţionează şi aşa va continua să funcţioneze Sistemul…

 

137

Este un serviciu foarte bun, foarte eficient pe care bine-intenţionatul “erou anti-sistem” îl prestează fără să vrea, fără să ştie, tocmai în beneficiul Sistemului… Înţeapă controlat balonul atunci când acesta se umflă prea mult şi o explozie e iminentă! Apoi, tocmai pentru că procedeul e unul perfect controlat, Sistemul astupă mica înţepătură imediat ce presiunea periculoasă pentru el s-a eliberat. Din păcate, de cele mai multe ori, “eroul anti-sistem” care nu se lasă controlat de Sistem ajunge să fie folosit tocmai de către Sistem pentru a mai elibera din tensiunile sociale acumulate. Cinic, oribil, bine-intenţionatul “erou anti-sistem” e folosit tocmai de către Sistem pe post de ac cu gămălie care mai înţeapă din când în când balonul. “Eroul anti-sistem” vede în aerul care iese, vede în înţepătură o mare explozie şi, alături de cei care îl susţin în “lupta împotriva Sistemului”, e fericit că “şi-a făcut datoria” pentru binele public. În realitate, folosindu-se de vanitatea sa de “erou” susţinut sau chiar adulat de public, folosindu-se de ignoranţa sa, Sistemul îl va folosi pe “eroul anti-sistem” tocmai pentru a proteja Sistemul de o explozie reală!

 

138

…Dar tot mai e ceva! Credeţi că Sistemul nu ia, totuşi, în calcul şi posibile erori majore în propriile abordări? Îşi imaginează cineva că Sistemul nu e atât de bine pus la punct încât să ia în calcul chiar şi propria sa înfrângere, ori pierdere a unor bătălii esenţiale? Sigur că ia în calcul asta! Sigur că e pregătit foarte bine şi pentru aceste eventualităţi! De ce oare credeţi că, până şi după o revoluţie împotriva sa, tot Sistemul este cel care ajunge să conducă? Pentru că Sistemul ESTE PREGĂTIT ÎNTOTDEAUNA PENTRU A SE FOLOSI DE PROPRIILE ÎNFRÂNGERI!

 

139

Gândiţi-vă… Să spunem că se acumulează tensiuni, timp de decenii, care nu mai pot fi eliberate controlat prin intermediul “eroilor anti-sistem”, fie aceştia parte a Sistemului său “eroi de bună-credinţă”. Când acest lucru se întâmplă – de obicei după intervale medii sau mari de timp –, atunci o revoluţie sau ceva asemănător zgâlţâie puternic Sistemul. …Ei bine, este exact momentul pentru care Sistemul este cât se poate de bine pregătit! Va folosi propria înfrângere pentru a le da oamenilor iluzia că au învins, că “Sistemul a fost învins”, că sunt “liberi”, că, în sfârşit, au ajuns să “conteze”. Mulţi ani, poate chiar zeci de ani, cetăţenii vor continua să trăiască visul, iluzia propriei victorii împotriva Sistemului. Între timp şi chiar de la bun început, de cele mai multe ori chiar din secunda doi după repurtarea marii victorii anti-Sistem, Sistemul va lua, cameleonic, exact forma pe care oamenii şi-o doresc. Va continua să facă EXACT ce făcea şi înainte, însă sub alte forme. Sistemul se adaptează mereu la ce vor cetăţenii… Însă nu pentru a-i servi mai bine, ci pentru a-i CONTROLA mai bine!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

140

Vrei „partid anti-sistem”? Păi nu-ţi creează Sistemul unul!? Vrei „revoluţie anti-sistem”? Păi cine altcineva te poate ajuta mai bine decât Sistemul însuşi!? Vrei „eroi anti-sistem” care să lupte cu Sistemul pentru tine? Păi nu te ajută Sistemul şi cu asta, nu-ţi creează chiar el „eroi anti-sistem” sau nu se foloseşte de „eroii anti-sistem” de bună-credinţă?

 

141

…Şi atunci, ce e de făcut? Un singur lucru: cine vrea să înfrângă cu adevărat Sistemul trebuie să înţeleagă că Sistemul se bazează tocmai pe ignoranţa oamenilor. Este piatra sa de temelie cea mai importantă! Pe cale de consecinţă, cine vrea cu adevărat să înfrângă Sistemul trebuie să lupte împotriva propriei ignoranțe, să deschidă larg ochii, să se trezească şi, apoi, să îi ajute şi pe alţii să se trezească. Nu certându-i că dorm, nu ridicându-le pleoapele cu degetul, ci vorbind, explicând, transmiţând – ca de la suflet la suflet, ca de la spirit la spirit, ca de la candelă la candelă – flacăra VIE. Un spirit treaz e un spirit a cărui lumină luminează în întuneric, a cărui lumină poate ajuta şi alţi ochi să se deschidă pentru ca şi alţi oameni să ajungă să lumineze pentru alţi oameni.

 

142

Doar aşa poate fi învins Sistemul… Doar prin trezirea cât mai multor oameni. Nu există NICIO altă cale reală! Orice altceva e doar iluzie, e doar falsă victorie, e doar o eternă luptă etern controlată tocmai de către Sistem, inclusiv atunci când Sistemul pare a fi înfrânt.

 

143

Dacă acest mesaj este într-adevăr înţeles, atunci cine îl înţelege va duce vestea mai departe, astfel încât şi alţi semeni de-ai săi să afle. Dacă acest mesaj este înţeles, atunci cine îl înţelege va găsi calea, metodele pentru a acționa în spiritul acestor cuvinte. Dacă cineva care citeşte aceste rânduri nu va înţelege cu adevărat mesajul transmis, atunci va continua căutarea liderilor providenţiali, în locul căutării impulsurilor Providenţei în propria fiinţă, va continua să caute „eroi anti-sistem” în loc să caute oameni treji sau oameni care se pot trezi, va continua să creadă că trăieşte într-o democraţie şi o va lua când spre stânga, când spre dreapta, fără să vadă că de fapt se învârte într-un etern sens giratoriu, va căuta să se adapteze şi să-şi încurajeze copiii şi nepoţii să se adapteze la o societate care nu are nimic profund să le ofere şi pe care tocmai ei sunt chemaţi să o schimbe, cu condiţia de a li se oferi şansa unei dezvoltări armonioase, în special în şcoală.

 

144

Dacă acest mesaj este cu adevărat înţeles, atunci impulsurile pe care le transmite vor acţiona mai departe independent de cel care transmite acest mesaj. Oamenii care vor primi aceste impulsuri vor găsi calea sau căile pentru a acţiona şi pentru a-i ajuta şi pe alţii să primească aceste impulsuri. Dacă acest mesaj nu este cu adevărat înţeles, atunci se va aştepta ca cel care transmite acest mesaj, ori alţii asemenea, să acţioneze şi să lucreze ÎN LOCUL celorlalţi. Acest lucru nu este posibil! Putem lucra împreună. Puteţi lucra împreună cu alţi oameni. Dar nu puteţi lucra ÎN LOCUL altor oameni. Ar însemna că le frângeţi voinţa, liberul arbitru, or acest lucru nu este cu putinţă! Nimeni nu poate lucra în locul altcuiva atunci când vine vorba despre impulsurile menite să trezească omul profund din noi. Cine se aşteaptă ca doar altcineva, ca mereu altcineva să acţioneze, să lucreze în sensul acestor impulsuri nu dovedeşte decât că nu le-a înţeles cu adevărat, că nu a recepţionat mesajul în adevărul său şi că nu s-a îmbibat cu seva sa. Nimeni nu se poate trezi în locul altuia…

 

145

Acest mesaj, date fiind impulsurile pe care le poartă cu sine, impulsuri menite să cheme omul profund către deşteptarea sa, este un mesaj care nu are absolut NICIO legătură cu vreo organizaţie, naţională sau internaţională, la vedere sau ascunsă, cu nicio mişcare politică, de orice natură. Acest mesaj este dincolo de politică, dincolo de economie, dincolo de ceea ce am ajuns să numim „societate”. Acesta este un mesaj pentru omul profund, pentru omul cu spirit viu. De oameni cu spiritul viu şi deşteptat avem nevoie, în număr cât mai mare, tocmai dacă vrem să avem o altă politică, o altă economie, o altă societate!

 

146

Timpuri grele trăim şi vremuri încă mai grele vor veni dacă oamenii nu încep să se trezească în număr suficient de mare. Iar a te trezi nu înseamnă a lua masa şi a o răsturna… Înseamnă a lucra, cu entuziasm dar şi cu calm, astfel încât cât mai mulţi semeni să aibă la rându-le şansa de a se trezi. Cum spuneam şi cum o s-o tot repet, cine crede că rezolvă ceva răsturnând masa nu face decât să întărească şi mai mult Sistemul. Şi, dat fiind avansul tehnologic accelerat, ne apropiem de un moment în care rafinamentul manipulării va fi atât de mare încât imensa majoritate a oamenilor vor trăi într-o stare de sclavie fără măcar să le treacă prin cap asta! În locul vederii spirituale li se va servi realitatea virtuală, în locul Eului profund („I”, în limba engleză), li se va servi i-Pod, i-Pad, i-Phone, până când, nu foarte departe de acest moment, li se va servi finalul: i-Robot. Ne îndreptăm cu paşi repezi către acel moment şi doar deşteptarea adevăratului EU, a adevăratului „I”, a spiritului din noi ne va putea ajuta să trecem peste această mare cumpănă a umanităţii.

 

147

Nimic din ce se întâmplă rău cu lumea noastră nu e străin de noi, de FIECARE dintre noi. Şi nu trebuie să citim acest lucru în cheia vinei individuale, ci în cheia înţelegerii. Lumea nu se va schimba în bine nici dacă vom continua să credem că e suficient să votăm oameni care o vor schimba în bine, nici dacă vom continua să alergăm pe traseele bătute de tot felul de grupuri interesate, nici dacă vom continua să ne simţim vinovaţi. Lumea se va schimba în bine doar dacă vom începe SĂ ÎNŢELEGEM! Să ne înţelegem, să înţelegem lumea, iar abia apoi să acţionăm în acord cu această înţelegere.

 

148

În realitate, funcţionăm în aşa fel încât dacă un om pricepe cu adevărat ce se întâmplă, dacă un om înţelege cu adevărat lumea, la un nivel profund, atunci va şi acţiona, de la sine, în acord cu această înţelegere. Dacă nu înţelegem, nu putem schimba nimic. Nu vom face decât să perpetuăm actualul dezastru planetar.

 

149

Tocmai de aceea, politica actuală nu mai are nimic bun de oferit umanităţii. Oamenii se află într-o fază a devenirii lor în care nu mai e posibil ca un lider să decidă şi să acţioneze pentru toţi ceilalţi. Trăim în Era Libertăţii, chiar dacă, paradoxal, suntem poate mai puţin liberi ca oricând! E şi firesc să fie aşa, nu e niciun motiv de disperare. Trebuie doar să ÎNŢELEGEM că cea mai mare opoziţie, cea mai mare încrengătură de interese în sensul împiedicării dezvoltării înţelegerii şi a libertăţii omului se fac simţite tocmai în timpul nostru – timpul eliberării omului din bula în care e forţat să trăiască. Cea mai dificilă perioadă e, întotdeauna, şi cea mai propice. Avem tendinţa de a amorţi, de a aţipi atunci când totul e… liniştit. Însă momentele mai dificile ne pot ajuta să ne trezim…

 

150

Un om poate să râdă cât pofteşte atunci când un alt om îi spune că în faţa sa e o prăpastie către care se îndreaptă cu ochii închişi. Omul cu ochii închişi îl poate considera neghiob pe omul cu ochii deschiși care vorbeşte despre prăpastia pe care el nu o vede. Dar dacă prăpastia chiar e acolo, omul cu ochii deschişi o vede, iar omul cu ochii închişi cade în ea în timp ce râde de omul cu ochii deschişi care îi vorbea despre acea prăpastie, atunci cine e până la urmă neghiobul!?…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

151

Nu are niciun rost să vorbim la nesfârşit despre „reforma educaţiei” sau despre „programe economice” câtă vreme nu plecăm de la fundamentele existenţei omeneşti, de la esenţa omului. Reforma educaţiei… pentru CINE anume? Programe economice… pentru CE fiinţă? …De ce este esenţial ce spun acum? Pentru că, dacă privim omul ca fiind DOAR organismul pe care îl percepem cu simţurile noastre obişnuite, atunci este EVIDENT că vom concepe „reforme educaţionale” şi „programe economice” care i se vor adresa doar acestui organism. Dacă, în schimb, devenim conştienţi de faptul că omul e mult mai mult decât acest organism, atunci vom concepe cu totul alte programe educaţionale şi economice. În general, tot ceea ce construim drept cadru economic, politic şi social va avea efecte doar pe măsura înţelegerii noastre cu privire la fiinţa omenească şi la univers, la lumea cea mare. Dacă începem să înţelegem că fiinţa omenească e mai mult decât ceea ce ne-am obişnuit să considerăm că este, atunci vom schimba cadrul economic, politic şi social în acord cu această înţelegere.

 

152

Cine crede că toate aceste lucruri sunt baliverne, poate să facă două lucruri… Să analizeze onest situaţia naţională şi internaţională şi să constate singur dacă, urmând căile lumii actuale, am ajuns sau vom ajunge vreodată într-o situaţie cu adevărat bună. Şi să facă uz de celebrul Pariu al lui Pascal: dacă ceea ce spun eu nu e adevărat, atunci nu ai pierdut nimic încercând, însă dacă ceea ce spun eu e adevărat şi tu nu ai încercat, atunci ai pierdut totul…

 

153

Alt lucru care e foarte nociv la nivel social şi care începe să se dezvolte din fragedă copilărie, mai ales la şcoală – unde astfel de lucruri nu sunt considerate aproape deloc importante şi sunt lăsate să se desfăşoare fără nicio intervenţie călăuzitoare –, este apartenenţa la o… gaşcă. Mai întâi, e gaşca din cartier, apoi gaşca de la şcoală, apoi gaşca de la serviciu, apoi gașca politică, apoi cea economică, apoi cea internaţională… şi aşa mai departe. Ei bine, să fim din nou oneşti – ce anume generează apartenenţa la o… „gaşcă”? Generează, înainte de toate, un efect foarte plăcut şi unul foarte nociv. Generează plăcerea, satisfacţia, siguranţa de a „fi printre alţii ca mine”. Dar generează, ca cealaltă faţă a monedei, şi tendinţa de a te opune celorlalte găşti şi de a folosi dubla măsură, din punct de vedere moral şi decizional, în funcţie de apartenenţa la propria gașcă sau la alte găşti.

 

154

Să spună cineva că nu a trăit personal acest lucru măcar o dată sau că nu a observat aceasta măcar o dată – dubla măsură în funcţie de apartenenţa la o gașcă sau alta!… Dacă „eşti de-ai mei”, atunci te voi scuza dacă ai spart intenţionat un geam şi voi susţine, în apărarea ta, că geamul ăla oricum era vechi şi trebuia odată şi odată schimbat. Dacă, în schimb, faci parte din gaşca rivală, atunci te voi acuza, voi spune că ai acţionat violent şi antisocial şi voi cere sancţionarea ta exemplară. Nu cred că e pe Pământ vreun om onest care să pretindă că aşa ceva nu se întâmplă ZI DE ZI, pretutindeni…

 

155

Alt efect nociv al apartenenţei la o anumită gaşcă este acela al repudierii a priori chiar şi a celor mai buni dintre noi, doar pe motivul apartenenţei la „gașca rivală”. De câte ori nu se întâmplă asta?… Şi unde anume e mai vizibil acest fenomen decât în lumea politică?… E vreunul care chiar e profesionist, care chiar vrea să facă bine, dar s-a întâmplat să fie într-o altă gașcă politică? „OUT”! „Afară cu el!” Asta se întâmplă de când veacul şi mileniul… Şi e extrem de nociv, pentru că astfel, în loc să sprijinim proiecte care ne-ar face inclusiv nouă bine, le respingem pe motiv că provin de la un individ „dintr-o altă gașcă”. …Acest lucru, trebuie spus, este extrem de stupid!

 

156

Apropo de… libertate. Libertatea reală e mult mai mult decât libertatea pe care ne imaginăm că o avem şi pentru care ne mai ridicăm din când în când şi mai luptăm sau protestăm. Libertatea reală vine DOAR odată cu „ieşirea din MATRIX”, doar odată cu ieşirea din bulă, din realitatea fără legătură cu realitatea… Un om liber e un om care înţelege, care înţelege lumea, care îşi înţelege semenii şi care se înţelege pe sine la un nivel profund. Fără ÎNŢELEGERE nu există şi nu va exista niciodată nicio LIBERTATE reală. Cum poate fi liber un om care vorbeşte despre ceea ce i s-a spus de către alţii că e lumea, fără ca el să fi deschis vreodată ochii să o vadă direct? Suntem… „liberi” de nu mai putem într-o lume care, de fapt, e cu totul altfel decât ni s-a băgat în cap că ar fi… Aceasta este realitatea! Şi contează prea puţin dacă cineva este sau nu de acord cu ce spun aici. Am mai spus-o şi o s-o mai spun: nu are nicio importanţă opoziţia unui om care e pe cale să cadă în prăpastie şi care râde pe seama altui om care vede limpede ce urmează să se întâmple. Cât de… „liber” e cel care urmează, inexorabil, să cadă în prăpastie? Ar fi liber dacă ar vedea limpede, cu propriii ochi, prăpastia. Dar, în „libertatea” lui, preferă nu doar să ignore, ci să-şi și bată joc de cei care îi atrag atenţia asupra prăpastiei…

 

157

Imaginaţi-vă că daţi drumul la televizor sau că intraţi pe Internet şi vi se comunică sau citiţi următoarea ştire: “În ultimele 24 de ore, în lume au apărut 320 de noi focare de ură. Alţi 253.408 oameni au intrat în relații de ură…”. Orice discuţie despre ură trebuie purtată cu maximă detaşare. Nu ajută pe nimeni şi nu ajută la nimic să vorbim despre cine are şi cine nu are dreptate atunci când urăşte ceva sau pe cineva, nu are niciun rost să discutăm despre ură doare din perspectivă rigid-morală. Nu are rost nu pentru că nu ar avea substrat moral real, ci pentru că nu ne duce către niciun sens practic. O astfel de discuţie, oricât de “înalt umană” ar părea, nu ne va duce niciodată nicăieri! Ce e însă cu adevărat important este să observăm, cu detaşare, ce aduce în societatea omenească ura. Când vom reuşi să ne detaşăm puţin de propriile trăiri lăuntrice, de propriile afecte şi umori, vom vedea cu multă claritate că avem de a face, de când ne naştem, cu mecanisme din ce în ce mai sofisticate de generare a urii. Cine reuşeşte să se desprindă puţin de propriile afecte şi umori va vedea limpede ce face de fapt ura în societatea omenească. Apoi, va începe să observe şi cum e introdusă, prin ce metode, prin ce mecanisme…

 

158

Dar înainte de toate, cine reuşeşte să se detaşeze, fie şi doar pentru câteva clipe, de propriile trăiri şi porniri va înţelege rapid, prin simplă observaţie nemijlocită, că ura este principalul ingredient toxic folosit pentru a distruge din faşă orice şansă de renaştere, de revigorare socială. În vremurile în care existau cu adevărat state unitare, ura era direcţionată la nivelul întregii naţiuni împotriva unui “duşman extern”. În vremurile noastre, “progresist-globaliste”, când statele sunt din ce în ce mai slabe, mai puţin închegate, se procedează complet diferit. Dacă, înainte, regula era aceea a angajării urii între două sau mai multe naţiuni, în prezent avem de a face cu angajarea urii în INTERIORUL aceleiaşi naţiuni. Pe măsură ce anii trec, putem observa cu uşurinţă cum ura se ATOMIZEAZĂ. Ura nu mai foloseşte numerele mari împotriva numerelor mari, cum se întâmpla în secolele trecute. De când am pătruns în noul Mileniu, mecanismele de diseminare a urii s-au schimbat radical: acum, important pentru cei care direcţionează curentele de ură, pentru cei din umbră care controlează umorile şi afectele umanităţii, este să împartă umanitatea în segmente cât mai mici, din ce în ce mai mici, pe care să le aşeze apoi în relaţii antagonice, în relaţii de război, în relaţii bazate pe… URĂ.

 

159

Este nevoie de reforme reale, care să meargă până la rădăcina lucrurilor, până la esenţa fiinţei omeneşti. De ce vorbesc, de pildă, atât de mult despre ură? Pentru că, detaşat şi obiectiv punând problema, este principala armă a celor care vor umanitatea deviată de pe traseul propriului frumos destin! Dacă vrem o reformă reală, atunci e absolut obligatoriu să creăm un cadru educaţional, economic, politic şi social care să favorizeze contrabalansarea urii. Iar acest lucru nu se va întâmpla niciodată ca urmare a unor bruşte şi scurte efuziuni sentimentale, ori ca efect al unor discursuri sterile despre “dragoste”, despre “pace şi iubire pe Pământ”. Sigur, nu strică… Dar nici nu schimbă!

 

160

Care este principala armă a celor care lucrează intens la deturnarea destinului umanităţii? URA…  În actuala fază a evoluţiei umanităţii, nimeni nu mai poate înainta ca o monadă, ca o entitate de sine stătătoare, autosuficientă. Doar ÎMPREUNĂ, doar prin acţiune conjugată mai putem face fie şi un milimetru dintr-un pas înainte! Ca atare, cine vrea să împiedice cursul evolutiv normal al omului şi al societăţii omeneşti ce are de făcut, în primul rând? …Are de generat zi de zi curente noi de ură, are de creat şi uns, zi de zi, mecanisme noi, din ce în ce mai sofisticate şi mai greu sesizabile, care generează ură.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

161

Nu vă faceţi iluzii… Cei care se ocupă cu aşa ceva nu sunt deloc orbiţi de furie, de ură, aşa cum sunt cei pe care reuşesc să îi acapareze. Sunt fiinţe cât se poate de reci, chiar glaciale aş putea spune! Cei care trag cu adevărat sforile pe Planetă sunt fiinţe capabile de autocontrol. Dacă le întâlniţi, pur întâmplător, nu vă vor atrage atenţia în mod obişnuit. Vor trece pe lângă dumneavoastră aproape insesizabili! Pentru că ceea ce fac aceste persoane nu e să acţioneze direct, ci să genereze mecanisme care funcţionează de la sine. Vedeţi dumneavoastră, munca acestor inşi are ca scop influenţarea şi controlarea fiinţelor omeneşti, însă ea nu se desfăşoară în niciun fel omeneşte… Aceşti “influencer-i” la nivel planetar acţionează creând şi punând în mişcare MECANISME. Ei creează, testează şi perfecţionează MECANISME sociale, MECANISME de control social. Ei nu pot acţiona nicidecum într-un sens cu adevărat UMAN.

 

162

…Căci ce înseamnă să acţionezi într-un sens cu adevărat UMAN? Înseamnă să oferi perspective, dar să încurajezi în acelaşi timp LIBERUL ARBITRU, VOINŢA LIBERĂ a omului. Ceea ce fac, în schimb, aceşti “influencer-i” planetari este să acţioneze tocmai împotriva liberului arbitru. Ei creează şi ung zi de zi, ceas după ceas, MECANISME care au tocmai scopul de a înăbuşi voinţa liberă a omului, capacitatea acestuia de a GÂNDI, ALEGE şi ACŢIONA liber! Oamenii nu pot fi cu adevărat controlaţi decât dacă li se iau, indirect, următoarele DREPTURI FUNDAMENTALE: dreptul de a CUNOAŞTE, dreptul de a GÂNDI, dreptul de a SIMŢI şi dreptul de a ACŢIONA LIBER.

 

163

Cum poţi împiedica avansul real al societăţii omeneşti, trecerea pragului de către om înspre o nouă cameră a devenirii sale? Prin ascunderea CHEII care deschide următoarea uşă. Care e CHEIA aceasta? FRATERNITATEA UMANĂ! Nu în sensul unor “fraternităţi”, ci în sensul actual, real şi necesar al unei fraternităţi umane, a unor acțiuni conjugate ale unor oameni care doresc să îşi ajute semenii. Ei bine, tocmai această CHEIE – singura care poate deschide uşa către următoarea încăpere a devenirii noastre – e ţinută ascunsă. Pentru cei care vor să deturneze destinul frumos, înalt, plin de rosturi al omului şi al societăţii omeneşti, este pur şi simplu ESENŢIAL să ascundă cât se poate de bine această CHEIE – CHEIA FRATERNITĂŢII REALE.

 

164

…Şi cum faci dacă vrei să ascunzi CHEIA fraternităţii umane? – Arunci peste ea o mantie neagră pe care scrie: URĂ! Creezi, întreţii, testezi şi perfecţionezi mereu, fără oprire, noi şi noi mecanisme menite să genereze URĂ! Pentru că acesta este singurul element care poate anihila FRATERNITATEA: URA!

 

165

…Este exact motivul pentru care vă cer să faceţi acest efort (ştiu sigur că nu e deloc uşor!): încercaţi să vă detaşaţi preţ de câteva clipe de propriile porniri, afecte şi umori. Nu e important, pentru acest exerciţiu, nici că aveţi sau nu dreptate, nici că e bine sau rău, moral sau imoral să urăşti ceva sau pe cineva. Important, pentru ca acest exerciţiu să reuşească, este ca preţ de câteva clipe să vă detaşaţi cu totul şi să urmăriţi MECANISMELE URII, în plan personal şi în plan social. Dacă reuşiţi acest exerciţiu, chiar şi vreme de câteva minute, e suficient pentru a dobândi o nouă perspectivă asupra realităţii. Nu-i vorbă că nu veţi mai simţi ce simţiţi, că nu vă va mai enerva nimeni sau chiar că nu veţi mai urî nimic şi pe nimeni. NU despre asta este vorba. Ci despre a vedea LIMPEDE, fără privire înceţoşată de propriile umori şi afecte, cum funcţionează MECANISMELE URII. Cine reuşeşte să vadă asta va deveni cu adevărat un om mai LIBER, chiar şi atunci când va simţi… valuri de ură!

      Ca atare, principalul mod prin care oamenii sunt împiedicaţi să lucreze ÎMPREUNĂ (sub cupola unor idealuri care ţin, până la urmă, de natura lor profundă) este acela al ascunderii cheii! Cheia fraternităţii este ascunsă sub mantia cea neagră a urii…

 

166

…”Şi ce e, atunci, de făcut?”, veţi întreba. – Un singur lucru: crearea unui cadru social care să contrabalanseze ura, crearea unui cadru educaţional, social, economic şi politic, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, care să-i ofere omului posibilitatea de a se dezvolta în sensul fraternităţii universale, nu în cel al urii generale.

 

167

În ceea ce priveşte învăţământul, de pildă, e necesară crearea unui cadru, în primul rând uman, dar şi normativ, care să favorizeze cunoaşterea reciprocă, lucrul ÎMPREUNĂ, interesul pentru BINELE CELUILALT.

 

168

În prezent, tot ceea ce reprezintă tendinţele evolutive fireşti ale omului şi ale corpului social e operat, e modificat genetic, e întors pe dos. Progresul real e deturnat în progresism. Fraternitatea locală sau naţională e deturnată în apartenenţa la diverse găşti şi în spiritul de turmă. Fraternitatea globală (liberă şi bazată pe libertate individuală) e deturnată în globalism nivelator. Lucrul împreună pentru binele celuilalt e deturnat în “networking”, cu singurul scop de a profita de pe urma celuilalt. Moralitatea şi integritatea politică sunt deturnate în fals puritanism politicianist şi în propagandă a integrităţii. Justiţia şi dreptatea sunt deturnate în sete de sânge. Catarsisul, purificarea prin tragedie şi comedie, caracteristici ale adevăratei arte, sunt deturnate în divertisment facil şi grobian, menit să înece fiinţa omenească într-un trivial cotidian dezumanizant. Educaţia este deturnată în reeducare, învăţământul se întoarce împotriva omului fraged viu şi se derulează în favoarea omului frăgezit inert.

 

169

În momentul de faţă, TOTUL este exact pe dos! În loc să construim un cadru economic, politic şi social care să slujească omul, susţinem un cadru economic, politic şi social în care omul este slujitorul. Nu omul trebuie să se adapteze Sistemului, ci Sistemul trebuie să se adapteze omului. Pentru că nu omul este creat pentru a sluji Sistemul, ci Sistemul este creat pentru a sluji omul! E foarte, foarte simplu de înţeles. E necesar doar să ne obişnuim să ne punem întrebările esenţiale şi să căutăm răspunsurile înainte de a emite opinii, a susţine sisteme şi a accepta cadre economice, politice şi sociale care nu au nicio legătură cu fiinţa omenească!

 

170

O societate uman-sănătoasă este o societate care creează un cadru în care natura umană profundă se poate dezvolta şi exprima liber. Tot ce este statul, toate politicile publice, tot Sistemul economic trebuie să graviteze în jurul omului, nu invers. Nu suntem aici pentru a fi slujitorii unui Sistem! Suntem aici pentru vieţile noastre reale, nu pentru ce îşi imaginează unii că ar trebui să fie vieţile noastre! Tocmai de aceea, eu nu voi spune niciodată că ideologia cutare sau cutare politică sau economică e mai bună, că trebuie implementată în dauna celorlalte. NU. Ceea ce fac eu este să propun şi să lucrez pentru crearea unui cadru social în care omul să se poată dezvolta ca OM! Acesta este lucrul esenţial, aceasta este singura modalitate reală prin care putem ajunge să schimbăm cu adevărat lumea în bine. Altminteri, vom continua să alergăm pe loc, precum şoarecele în eterna roată.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

171

Dacă am avea printre noi, în funcţii publice, mai multe persoane obişnuite să gândească liber şi profund, să-şi pună întrebările esenţiale, atunci am discuta, de pildă, foarte mult despre adevărata cauză a agresivităţii cotidiene, a tendinţelor antisociale tot mai accentuate. Cauza reală rezidă tocmai în faptul că nu permitem impulsurilor transformatoare să iasă la suprafaţă şi să lucreze. Trăim o perioadă a devenirii noastre când în oameni mocnesc impulsurile transformării societăţii omeneşti, a schimbării întregii fundaţii economice, politice, educaţionale şi sociale. Însă aceste impulsuri sunt înăbuşite de însăşi societatea care, dacă nu le-ar înăbuşi, ar fi radical modificată. Neputând da frâu liber impulsurilor către schimbare, oamenii devin un fel de vase sub presiune, iar de aici până la răbufnirile cotidiene tot mai dese şi tot mai violente e doar un mic prag care a fost deja trecut. Dacă nu înţelegem aceste lucruri sau dacă nu ne interesează, nu înseamnă că ele nu există şi nu îşi continuă cursul…

 

172

Principala cauză a agresivităţii în creştere, a violenţei tot mai des întâlnite în viaţa de zi cu zi este una extrem de simplă: nefiind lăsat să exprime focul viu care mocneşte în interior, omul devine o oală sub presiune şi răbufneşte în toate modurile imaginabile. Iar faptul că tot mai mulţi tineri se droghează, chimic sau sonor, aflaţi fiind într-o permanentă căutare de “senzaţii tari noi”, îşi are aceeaşi cauză: tânărul-om este împiedicat să transforme societatea omenească în acord cu propriile impulsuri interioare profunde. Iar atunci, dată fiind şi energia să debordantă, fie devine însingurat şi nevrotic, fie devine extrovertit şi agresiv, fie se anesteziază aproape în fiecare seară, în variate şi din ce în ce mai felurite moduri. În plus, “piaţa liberă” – cea la care ne închinăm ca la un zeu! – le şi oferă din ce în ce mai multe “anestezice”…

 

173

Să ne gândim un pic la ceva important şi simplu, în acelaşi timp… Dumneavoastră cum aţi proceda dacă aţi vrea să împiedicaţi transformarea în bine a societăţii omeneşti? Nu cumva aţi identifica impulsurile omeneşti pozitive şi aţi face tot posibilul pentru a le deturna? Nu aţi împiedica energia tânărului-om să transforme în mod frumos societatea? Nu aţi forța-o să stea pe loc şi să se adune până când tânărul-om simte că mai are puţin şi explodează, fără să înţeleagă de ce? Nu aţi “ajuta” apoi tânărul-om canalizându-i energia în conformitate cu propriile dvs. planuri? Nu i-aţi da anestezice, sedative sau, din contră, stimulente, în funcţie de context şi de ce vreţi să obţineţi cu ajutorul energiei lui? Nu l-aţi convinge că e “nonconformist” făcându-l în acelaşi timp să se CONFORMEZE tuturor “trend-urilor”, tuturor modelor şi tendinţelor pe care tot dumneavoastră le creaţi pentru a vă sluji scopurile? Nu l-ați convinge pe tânărul-om că nu vechea formă socială e problema, ci “vechiul”-om, adică părinții şi bunicii săi? Nu l-aţi determina astfel pe tânărul-om să uite că de fapt ar trebui să lupte împotriva vechii forme sociale, impulsionându-l în acelaşi timp, zi de zi, oră după oră, minut după minut, să lupte mai degrabă împotriva “oamenilor vechi”, împotriva generaţiilor care îl preced?

 

174

Culmea este că nici măcar nu e foarte greu să faci praf societatea omenească… Trebuie doar să te bazezi pe ignoranţa şi pe nepăsarea oamenilor… Să te asiguri că nu prea îşi pun întrebări şi că cei care şi le pun sunt astfel trataţi de societate încât ajung să se însingureze, să îşi consume energiile, gândurile, trăirile în intimitate şi fără contact cu exteriorul.

Vrei să faci praf lumea omului? E simplu… Nu-l lăsa să ajungă să-şi pună întrebări, creează-i falsa impresie că e nonconformist, că e cetăţean, că are drepturi, că are libertăţi, că votează, că ce decide el contează…

În acelaşi timp, asigură-te că, de fapt, se CONFORMEAZĂ modelor şi tendinţelor pe care tu i le pui la dispoziţie, că statutul de “cetăţean” înseamnă doar respectarea fără crâcnire a ceea ce tu îi oferi ca “societate”, că “drepturile” şi “libertăţile” lui sunt în realitate doar cuvinte frumoase lipsite de conţinut într-o lume pe care tu ai conceput-o tocmai pentru ca omul să fie sclav şi să nu realizeze că e sclav, asigură-te că e fericit crezând că are vreo importanţă faptul că votează, când, în realitate, cei votaţi nu pot schimba în bine lucrurile decât dacă fac asta chiar cu ajutorul celor care îi votează…

E simplu, e foarte simplu să faci praf lumea oamenilor… Trebuie doar să te asiguri că îi sedezi, că îi anesteziezi în fiecare zi, la şcoală, la muncă, la televizor… Dă-le zilnic, în fiecare loc unde se află, SEDATIVUL, PASTILA UITĂRII. Apoi, vor fi sclavii perfecţi – habar nu vor avea că, de fapt, trăiesc într-o mare închisoare, fericiţi vor fi crezând că sunt liberi, în vreme ce omul profund din ei ferecat este într-o celulă unde ei nu au acces…

 

175

Nu mă interesează niciun fel de polemică pornită cu cineva care consideră că tot ceea ce suntem vine din nimic, la naşterea noastră, şi se termină în nimic, la moartea noastră. Nu am de gând să intru în vreo polemică în acest sens pentru că cine spune că nu suntem nimic mai mult dar continuă apoi să vorbească despre “reforme” şi “principii” este atât inconsecvent, cât şi iraţional! Dacă viaţa omului vine din nimic şi se întoarce în nimic, atunci rezultă un singur lucru: că VIAŢA OMULUI ESTE NIMIC! Iar dacă viaţa omului este nimic, atunci de ce ne-am mai pierde timpul cu reforme, cu programe, cu doctrine, cu ideologii, cu principii? Nu exişti înainte să te naşti şi nu mai exişti după ce mori? Asta e totul? Câţiva ani pe-aici? Păi şi atunci de ce să mai baţi pe cineva la cap cu tot felul de “planuri”!? Trăieşti pe aici doar câţiva ani, crezi că asta e tot, dar le vorbeşti altora, de pildă, despre “planuri de carieră”, despre “programe economice”? …Nimic mai stupid și mai irațional!

      Realitatea este aceea că nicio discuţie despre idealuri ale umanităţii nu are sens în paradigma nimicului de dinaintea noastră şi de după noi!

 

176

Privitor la pandemie… Are rost să ne certăm și pe această temă, de parcă nu ne-am certa deja pe mii de alte teme!? Bun, unii cred că acest virus nu există sau nu e periculos, iar alţii cred că există şi e periculos. Unii cred că ni se încalcă dreptul de a nu purta mască, alţii cred că restrângerea dreptului de a nu purta mască se subsumează susţinerii dreptului la sănătate. …Are rost să polemizăm? Va reuşi vreunul dintr-o tabără să-l convingă pe altul din cealaltă tabără? Sau, poate, ar trebui să ne punem din nou nişte întrebări simple, dar esenţiale!?

      O primă astfel de întrebare ar fi: “Dacă am observat că, de-a lungul ultimelor decenii, am fost segmentaţi tot mai mult, împărţiţi în tot mai multe tabere şi determinaţi să ne detestăm, să ne urâm şi să ne războim unii cu alţii, nu e oare raţional să ne întrebăm dacă nu cumva şi de această dată, şi în această chestiune avem de a face tot cu încercarea unora de a ne dezbina suplimentar?”. Iată, ce întrebare interesantă… Câţi dintre oamenii cu care aţi rezonat până acum câteva luni sunt acum “în cealaltă tabără” când vine vorba despre acest virus şi despre măsurile care se iau? Cu câţi vă înţelegeaţi şi, brusc, nu vă mai înţelegeţi? Despre asta este vorba… Despre dezbinare, despre segmentare… Şi le reuşeşte, ca de fiecare dată, al naibii de bine!

      A doua întrebare esenţială: “Presupunând că, brusc, mâine dimineaţă situaţia revine la normal şi nimeni nu mai poartă nicio mască, asta înseamnă că… ne vom fi redobândit LIBERTATEA?”. Cam cât de liberi eram înainte şi cam cât de liberi vom redeveni dacă, mâine dimineaţă, toată treaba asta cu virusul se va fi încheiat brusc?

 

177

Ce este, până la urmă, “libertatea”? Cât de “liber” poţi fi într-o societate construită şi condusă în aşa fel încât să nu ajungi să-ţi pui vreodată întrebările esenţiale pe care orice om ar trebui să şi le pună constant de-a lungul întregii sale vieţi?

      Suntem cu adevărat liberi în condiţiile în care aproape niciunei clipe din viaţa noastră nu i se permite să fie însoţită de conştientizarea omului profund din noi, a esenţei noastre spirituale, a lumii profunde în care trăim în fiecare câtime de secundă a vieţilor noastre chiar dacă nu ştim asta?

 

178

Efortul celui care înțelege timpurile nu poate fi decât unul îndreptat către eliberarea OMULUI. Când omul profund va fi descătuşat, atunci toate problemele exterioare, toate problemele sociale îşi vor găsi rapid rezolvarea. În schimb, marfa proastă a pseudo-democraţiei, care ni se vinde de decenii, nu ne va ajuta să facem nici măcar un pas înainte pe calea evoluţiei noastre! Din contră, dacă vom continua să susţinem, chiar şi indirect, prin nepăsare sau neimplicare, actuala forma socială, atunci ne vom afunda tot mai mult într-o groapă a civilizaţiei noastre pe care singuri ne-o săpăm deja voioşi.

 

179

Nu avem decât o singură şansă şi o singură soluţie: completa schimbare a paradigmei, a modului în care ne raportăm la noi înşine şi la lume. În societatea actuală, Sistemul este foarte puternic dintr-un singur motiv: omul nu este lăsat să se dezvolte ca om profund, iar atunci – fireşte – nu poate fi dobândită o încredere în capacitatea sa de a rezolva singur problemele sociale. Pentru că Sistemul vrea să controleze tot, şcoala este în aşa fel concepută încât nu permite dezvoltarea plenară a calităţilor şi aptitudinilor umane. Apoi, tot Sistemul arată cu degetul spre omul căruia nu i-a permis să se dezvolte armonios şi spune: „Omul nu este responsabil, nu e în stare să rezolve singur problemele sociale. Doar Sistemul le poate rezolva!”.

 

180

Reforma societăţii nu poate surveni (se vede bine asta, deja, de decenii) ca efect al acţiunilor specialiştilor, tehnocraţilor, în măsura în care acei specialişti, acei tehnocraţi nu văd dincolo de specialitatea lor sau de ultraspecializarea lor. Cele ce îi lipsesc societăţii actuale sunt perspectiva, privirea de ansamblu, profunzimea. Degeaba schimbăm, la câţiva ani, un program politic cu alt program politic, un model economic cu alt model economic. Dacă în spatele acestor modele şi programe nu se găseşte nimic ca rezultat al activităţii spiritului omenesc, dacă nimic nu urcă din profunzimi pentru a ajuta suprafaţa să prospere, dacă, altfel spus, nu avem o rădăcină solidă, atunci eşecul e ca şi asigurat!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

181

Eşec după eşec… Aşa arată şi va continua să arate, cu o accentuată înrăutăţire a situaţiei, societatea şi economia. Iar motivul este acela că, privaţi fiind (în şcoli şi în cadrul muncii prestate) de propria viaţă spirituală, de propria viață profundă, nu mai suntem capabili să vedem în profunzime, nu mai ştim să căutăm cauzele pentru a găsi soluţiile. Nu mai preţuim aproape deloc, economic şi social, oamenii cu spirit viu care se exprimă şi încearcă să ofere alte perspective din profunzimile fiinţelor lor. Dacă cineva, într-o emisiune economică, pune problema aşa cum este pusă în acest mesaj, mulţi vor considera că respectivul „bate câmpii”, că e „poet”, că „nu are legătură cu realitatea, care e dură”. În fapt, realitatea este EXACT aşa cum o construim noi. Deşi ne-am obişnuit (şi am fost învăţaţi) să vedem în economie un fel de entitate cu viaţă proprie, un fel de a doua natură, cu legităţi proprii, intrinseci, o a doua natură care trăieşte şi funcţionează în baza unor înrâuriri care nu au nicio legătură cu noi, realitatea este că economia nu e nimic altceva decât rodul modului nostru de a ne raporta la noi înşine şi la ceilalţi! Aşa-numitele „legi economice”, pe care specialiştii „caută să le explice” exact aşa cum caută omul de ştiinţă să explice legile naturii, nu sunt în realitate decât construcţii mentale. Economia pur şi simplu NU există ca o a doua natură, ori ca o entitate separată de noi, cu viaţă proprie. Economia este ceea ce facem noi să fie economia!

 

182

Există o nesfârşită discuţie, de pildă, despre rolul statului în economie. Mai mult stat sau mai puţin stat, mai multă intervenţie a statului în economie şi mai mult control etatizat sau, dimpotrivă, mai multă putere a mediului privat şi o emancipare faţă de puterea şi controlul exercitate de stat. De mult prea mult timp, adepţii celor două ideologii polemizează fără nicio finalitate. De fapt, polemica este inutilă! Nu despre care dintre cele două ideologii este mai bună e vorba. Ci despre oamenii din spatele ideologiilor, despre susţinătorii ideologiilor. Dacă avem de a face cu oameni profunzi şi treji, conştienţi de propria viaţă lăuntrică, activi în propriul spirit, atunci nu se mai pune nici problema vreunei ideologii, nici problema vreunei polemici. S-ar pune, într-o atare situaţie, doar problema căutării, ÎMPREUNĂ, a celor mai bune soluţii de la caz la caz, de la context la context. Oamenii sunt atât de diferiţi, iar contextele psiho-sociale, istorice, economice, geopolitice sunt atât de variate, încât e pur şi simplu cu neputinţă să aplicăm peste tot acelaşi model. Dimpotrivă, individualitatea fiecăruia, precum şi individualitatea specifică a fiecărui nou context ar trebui să ne conducă spre noi soluţii la fel de individuale. Pentru ca acest lucru să nu ducă la haos, este necesar însă că oamenii să-şi modifice radical perspectiva. Un om care îşi doarme propriul eu, propria viaţă profundă nu are cum să înţeleagă toate aceste lucruri. Tocmai de aceea, orice polemică este absolut inutilă. Astfel de lucruri sunt văzute de cei care îşi folosesc ochii pentru a le vedea. Cu omul legat la ochi degeaba discuţi în contradictoriu. Tu vei vorbi despre ceea ce vezi, el va insista, cu ochii săi închişi, că nu e nimic acolo şi că fabulezi. Ce rost ar avea o astfel de polemică!?

 

183

Tocmai de aceea, o spun din nou, acest mesaj nu va fi acompaniat, din partea autorului, de niciun fel de polemică. Acest mesaj este pentru cei care sunt suficient de deschişi pentru a-l putea înţelege şi pentru cei care, înţelegându-l, vor simţi o dorinţă arzătoare de a-l transmite mai departe.

 

184

…Revenind, trebuie spus încă o dată că nu diversele ideologii, modele, programe şi doctrine economice, politice şi sociale sunt o problemă, ci ochii închişi ai celor care le concep şi care încearcă să le pună în practică. Dacă nu îţi propui mai întâi să vezi în profunzimea omului şi a relaţiilor interumane, dacă nu ești mânat de impulsul esențial de a afla de ce ești aici şi către ce ar trebui să te îndrepţi, atunci nu ai cum să construieşti un edificiu economic, social și politic solid, în care semenii tăi să poată locui!

 

185

Întrebările fundamentale despre viaţă nu îşi mai găsesc loc nici măcar acolo unde ar trebui să fie abordate zilnic, mereu din noi perspective: în şcoli! Deveniţi unelte de lucru în posesia unui Sistem cinic care nu dă doi bani pe natura spirituală a omului, pe viaţa sa lăuntrică profundă, învăţăm în şcoli cum „să fim utili Sistemului”, ne lăsăm modelaţi de Sistem după cum îşi imaginează acesta că ar trebui să fim, ne „adaptăm” la o societate pe care, de fapt, ar trebui să o schimbăm.

 

186

Conspiraţia mondială împotriva spiritului, împotriva adevăratului OM este atât de avansată ca manifestare încât a devenit aproape imposibil ca cineva să mai pună problema aşa cum este pusă aici, în acest mesaj. Oamenii suferă de maladia perspectivei înguste. Se uită la sine, se uită la ceilalţi şi se uită spre cer printr-un cornet foarte subţire, apoi caută să se adapteze la acea mică fâşie de lume pe care o percep prin intermediul îngustului cornet.

 

187

Un lucru este cert: câtă vreme nu se va atinge masa critică, cât timp nu vor fi suficient de mulţi oameni care să înţeleagă un astfel de mesaj şi care să îl transmită mai departe, vom continua să batem aceleaşi căi prea mult deja bătute. Ne vom învârti în continuare în sensul giratoriu, fiind convinşi că o luăm ba spre stânga, ba spre dreapta, că variem, iar până la urmă vom săpa sub noi o prăpastie în care ne vom prăbuşi în timp ce suntem convinşi că suntem foarte „practici”.

 

188

Apropo de această repetiţie: „Fii practic! Nu eşti practic!”… Ce vrea să însemne „a fi practic”? Înseamnă, fără doar şi poate, „a fi realist”. Nu poţi fi „practic” dacă nu eşti „realist”, adică „în acord cu realitatea”.

      …Însă care este… realitatea? Dacă realitatea e aceea că omul este mult mai mult decât se crede a fi, dacă realitatea este că omul e o fiinţă eminamente spirituală, că trăim în fiecare clipă a existenţei noastre într-o lume spirituală chiar dacă nu mai ştim cum să o percepem, dacă aceasta este realitatea, atunci ce înseamnă, într-o astfel de realitate, „a fi practic”? …Cu siguranţă, cu totul altceva decât se înţelege în actuala paradigmă socială, în care spiritul şi viaţa spirituală pur şi simplu nu îşi mai găsesc loc.

 

189

Să fii „realist” este absolut necesar, de acord. Dar mai întâi trebuie să deschizi ochii şi să vezi REALITATEA! Cum să fii „realist” dacă ceea ce consideri tu că e „realitate” nu e de fapt decât o lume în care circuli legat la ochi? Cum poate cineva să afirme că e „realist” câtă vreme nu are, de fapt, niciun contact conştient tocmai cu cea mai importantă dimensiune a realităţii – dimensiunea spirituală? Un om NECONȘTIENT de propriul spirit nu are cum să fie vreodată un om „realist”, pentru că acel om pur şi simplu nu vede realitatea. Doar îşi imaginează că o vede…

 

190

Mai departe, ce înseamnă „a fi practic” în lumea actuală în situația în care, neconştient de propriul spirit, eşti de fapt ne-realist? Înseamnă că aşa-zisul „om practic” va încerca să conducă o maşină legat fiind la ochi. Dacă îi explici că trebuie să-şi lase ochii să vadă ca să poată conduce maşina altundeva decât către prăpastie, omul legat la ochi îţi va spune senin că „eşti nerealist”, că „nu eşti practic”, că „visezi”, că „eşti poet”. Sigur, el are dreptate, dar în cu totul alt sens decât crede. Sigur că EŞTI POET, dar nu în sensul că eşti „nerealist” sau „nepractic”, ci în sensul că dimensiunea cea mai importantă a vieţii omului, dimensiunea spirituală, necesită şi o dezvoltare a simţului artistic pentru a putea fi percepută. Din această perspectivă, da, aşa este – TREBUIE să fii şi poet pentru a fi cu adevărat practic!

      Cine nu îşi permite propriul acces la lumea spirituală nu are cum să fie vreodată un „om practic” şi un „om realist”. Legat la ochi, nu poţi fi nici practic, nici realist, poţi fi doar legat la ochi!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

191

Nu aţi obosit să tot speraţi la mai bine lăsându-vă vieţile conduse de către „oameni realişti” şi „practici”!? Oare nu se vede, chiar şi cu ochiul fizic, fără cel spiritual, că lumea noastră arată foarte rău, că civilizaţia omenească se îndreaptă spre hău? Aici, pe buza acestei genuni ne-au adus „oamenii realişti şi practici”. În fapt, fiinţe legate la ochi care habar nu au care e de fapt „lumea reală”, fiinţe care nu sunt dispuse să accepte nimic din ce depăşeşte mică fâşie de lume la care tot privesc o viaţă-ntreagă prin al lor îngust cornet!

 

192

Realismul, spiritul practic nu au relevanţă în actualul context uman. Dacă rămânem în aceeaşi paradigmă îngustă, dacă refuzam în continuare să acordăm toată atenţia noastră atunci când mesaje precum cel de faţă sunt transmise, atunci vom cădea în curând în prăpastie, cu toţi „realiştii” şi „pragmaticii” noştri conducând plutonul!

 

193

Că vor, că nu vor oamenii să vadă asta, să deschidă larg ochii spiritului lor, lumea e cu totul altceva şi mult mai mult decât am fost învăţaţi să credem că este. Noi înşine suntem mult, mult mai mult decât părem a fi, decât credem că suntem. Iar dacă este să avem o şansă de redresare, de reaşezare în propriul destin individual şi colectiv, atunci principalul lucru pe care trebuie să-l facem este lăsăm să acţioneze în noi impulsurile uman-sănătoase.

 

194

Atunci când oamenii deschid ochii, vor încerca să îi ajute şi pe alţii să îi deschidă. Apoi, se vor putea asocia în toate formele imaginabile pentru a lucra împreună. Rostul acestui mesaj nu este acela de a atrage oameni într-o anumită formă de colaborare. Odată îndeplinită condiţia trezirii omului profund, omul treaz va găsi formele cele mai potrivite pentru a acţiona spre binele semenilor lui.

 

195

Ceea ce oferă această carte este doar o formă dintre nenumăratele forme posibile. Puteţi folosi această formă sau puteţi concepe altele. Acest lucru este mai puţin important. Cu adevărat importantă este înţelegerea mesajului şi îmbibarea cu impulsurile pe care le generează. Forma propusă aici este una care oferă posibilitatea strângerii laolaltă a tuturor celor care rezonează cu prezentul mesaj. Este important să generăm o masă critică şi, la fel de important, ca această masă critică să se facă simţită, să nu poată fi ignorată! Această pagină (TheRealGreatReset.com) și această carte sunt o formă, doar o formă. Dar una care poate fi de folos. Este un loc unde ne putem re-găsi unii pe alţii, unde putem discuta, unde putem începe să lucrăm împreună, unde putem oferi propriile idei şi unde putem să beneficiem de ideile altora. Este un prim sâmbure de comunitate a oamenilor liberi, a oamenilor treji, care doresc să lucreze împreună pentru a-i ajuta şi pe alţi semeni să se trezească, să spargă bula de superficialitate în care sunt ţinuţi închişi.

 

196

Vom încerca, împreună, să găsim soluţii, să propunem soluţii, să acţionăm concret pentru a ne ajuta semenii. De pildă, dacă tot s-a folosit atât de mult sloganul „Black lives matter”, o comunitate ca a noastră poate transforma acest slogan în ceva concret. Dacă într-adevăr contează vieţile negrilor, atunci n-ar trebui ca vieţile milioanelor de copii din Africa să fie salvate? Vieţile zecilor de mii de copii care mor anual în Africa de boală, de sete şi de foame contează cu adevărat, dincolo de sloganuri? Păi, atunci, să-i ajutăm şi să ne determinăm parlamentele şi guvernele, să ne determinăm statele, instituţiile publice, autorităţile, organizaţiile internaţionale să ia măsuri concrete pentru a-i ajuta pe aceşti oameni! Asta trebuie să facă şi asta va face un om treaz pentru care „black lives really matter”. Va întreprinde acţiuni concrete astfel încât milioanele de oameni negri din Africa să nu mai moară în mizerie, an de an, luna de lună, zi de zi, oră de oră! Altminteri, va rămâne doar un alt slogan printre alte sloganuri…

 

197

Este doar un exemplu de abordare a unei situaţii. În fiecare zi, ne întâlnim cu mii de alte situaţii, pe Planetă, care au nevoie de o rezolvare reală. Iar pentru acest lucru este nevoie de oameni treji, nu de oameni care cred că altcineva poate face toate aceste lucruri ca reprezentant al lor. Nimeni nu poate face aşa ceva de unul singur! Degeaba există câţiva oameni, rătăciţi prin parlamente, prin guverne, prin instituţii naţionale şi internaţionale, care îşi propun să schimbe lumea în bine. Ei nu pot face asta pentru simplul motiv că sunt o minoritate. Şi sunt o minoritate pentru că pământenii care simt şi gândesc la fel sunt tot o minoritate. Abia atunci când se va atinge masa critică de oameni care se respectă pe ei înşişi ca oameni şi care, pe cale de consecinţă, îi respectă şi pe ceilalţi, abia atunci vor fi mai mulţi asemenea lor în parlamente, în guverne, în instituţii.

 

198

Şi, aşa cum spuneam şi o voi tot repeta, oamenii liberi şi treji care fac parte din guverne, parlamente, instituţii trebuie să conştientizeze că principala lor activitate ar trebui să fie aceea de a-i ajuta şi pe alţii să se trezească, în parlamente şi în afara lor, în guverne şi în afara lor, în instituţiile lumii şi în afara lor. Altminteri, fără să vrea, vor face mai mult rău decât bine. Pentru că vor fi identificaţi ca fiind diferiţi, „altfel”, şi vor fi creditaţi cu încredere de către oameni care vor crede că acest lucru este suficient. Oamenii bine intenţionaţi vor considera că e minunat că au găsit un reprezentant politic bine intenţionat şi vor aştepta ca acela să schimbe situaţia în bine. Cu cât mai puţini astfel de reprezentanţi în guverne, parlamente şi instituţii, cu atât mai mare riscul să fie consideraţi nişte eroi sau nişte supraoameni care pot mişca lucrurile doar pentru că au susţinere populară. Ei bine, acest lucru NU este posibil! Pe lângă faptul că istoria o dovedeşte, istoria mai veche sau istoria de dată recentă, este şi o chestiune de logică: oricât de multă susţinere ar avea astfel de oameni, ei nu vor putea schimba mare lucru tocmai pentru că în mod real sunt, încă, prea puţini!

 

199

Tocmai de aceea, singura cale reală este cea a lucrului împreună – cetăţeni şi reprezentanţi politici – pentru a trezi cât mai mulţi alţi cetăţeni şi reprezentanţi politici. Aici este cheia, singura cheie care poate deschide următoarea poartă!

 

200

În viaţa de zi cu zi, trăim pentru că dioxidul de carbon pe care îl producem este transformat din nou în oxigen de către plante. Nu avem puterea de a transforma singuri acest dioxid de carbon. Plantele fac acest lucru. Aidoma, viaţa economică produce un dioxid de carbon social pe care o altă parte a vieţii omului trebuie să o transforme înapoi în oxigen social, astfel încât să nu ajungem să ne sufocăm cu toţii.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

201

Dezvoltarea liberă, plenară a spiritului omenesc este singura modalitate prin care dioxidul de carbon social produs natural în cadrul vieţii economice poate fi transformat înapoi în oxigen social. Dar ce facem noi în prezent? Ne otrăvim singuri, ne anulăm singuri dreptul la un aer social curat, încărcat cu oxigen, prin două atitudini cât se poate de toxice. Prima: ne împiedicăm copiii să se dezvolte armonios, în acord cu impulsurile propriului spirit. Şi a doua: nu dăm doi bani pe ceea ce oamenii care văd, care au ochii deschişi au să ne transmită, nu dăm doi bani nici pe acei oameni, nici pe ceea ce ne tot transmit. În acest fel, fără să realizăm, împiedicăm transformarea dioxidului de carbon social în oxigen social. Ne condamnăm, pe noi şi pe copiii noştri, la un mediu colectiv toxic, nociv, care până la urmă ne va sufoca pe toţi!

 

202

Activitatea economică este absolut necesară, însă, lăsată să acţioneze de una singură, fără nimic care să o echilibreze, duce finalmente la un mediu social poluat, irespirabil, unul generator de haos, violență, egoism exacerbat. Toate toxinele sociale generate în mod natural în cursul activităţii economice trebuie contracarate, trebuie transformate. Iar această transformare nu o poate asigura decât o viaţă spiritual-culturală plenară, independentă de cea economică.

      Nu vorbim aici despre o grupare de „aleşi”, ci despre o colectivitate de oameni LIBERI care extrag din viaţa propriului spirit resursele şi impulsurile necesare pentru a transforma dioxidul de carbon social produs de activitatea economică în oxigen social.

 

203

Cine crede că tot economia poate să transforme propriile toxine în elemente sănătoase e complet desprins de realitate! În primul rând, se vede cu ochiul liber, în fiecare ţară şi pe Planetă în general, că nu e nici pe departe aşa. Trăim deja de multă vreme într-o tiranie a ECONOMICULUI. Nimic altceva în afara banului nu mai contează. Inclusiv ceea ce considerăm „produs cultural”, în cele mai multe dintre cazuri s-a transformat într-un „produs economic”. Cu alte cuvinte, omul de cultură nu mai creează pentru a îmbogăţi lumea, ci pentru a se îmbogăţi pe sine într-o lume care şi pe el a ajuns să îl corupă… „În GOD we trust!” de pe bancnotele de dolari americani s-a transformat în „In GOLD we trust!”…

 

204

Dacă totul gravitează în jurul banului, cum ar mai putea gravita totul în jurul omului? Ne naştem, trăim şi murim gravitând în jurul Zeului-Ban. Între timp, omul profund din noi aşteaptă degeaba ca noi să îl băgăm în seamă. „Aşteptându-l pe Godot” este numele piesei de teatru în care jucăm cu toţii. Omul profund din noi ne aşteaptă degeaba, iar noi suntem Godot – cel care nu mai vine…

 

205

Ne dăm copiii la şcoală ca să înveţe o meserie „din care să facă bani”. Chiar dacă ei sunt mult mai mult decât atât, ni se pare că aşa e „pragmatic”. Desigur, îi vom împiedica să se dezvolte armonios şi frumos, ceea ce va face că în viitor lumea să arate din ce în ce mai rău. Îi vom condamna astfel, dintr-o dragoste foarte prost înţeleasă, la frustrare, neîmplinire şi viaţă într-un mediu social cât se poate de toxic.

 

206

Ne ducem la muncă tot pentru „a face bani”. Pe prea puţini dintre noi ne interesează dacă ceea ce facem, pe lângă bani, e ceva util sau inutil omului, toxic sau sănătos, plin de respect sau plin de cinism în relaţie cu fiinţa omenească. În acest fel, ne condamnăm singuri la a trăi într-o societate cuprinsă din ce în ce mai mult de haos, o societate  care se va prăbuşi inevitabil în abis, cu noi cu tot, dacă nu vom realiza rapid ce se întâmplă.

 

207

Ştiu că cei care au avut parte de multe dezamăgiri în viaţă au dezvoltat în timp un soi de mizantropie, o neîncredere în oameni care îi determină să spună că „fiecare e pentru el”. Ei bine, îmi pare rău să îi dezamăgesc, dar e complet greşit. Acest „fiecare pentru el” ne va duce foarte repede (suntem aproape acolo deja!) la un război al tuturor împotriva tuturor. Iar acest război nu va ierta pe nimeni! Nimeni nu se va putea ascunde de războiul în sine sau de efectele lui devastatoare. Niciunul dintre oamenii buni deveniţi de-a lungul timpului mizantropi şi întrucâtva autosuficienți nu se va putea feri şi nu îi va putea feri nici pe cei apropiaţi de acest război al tuturor împotriva tuturor. Cât se poate de PRAGMATIC punând problema, lucrurile EXACT aşa stau şi nu altfel.

 

208

Aşa-zisa „societate laică”, aşa-zisul „stat laic” nu sunt, în fapt, deloc laice. Am ajuns aproape să ne închinăm la termenii economici, să venerăm   discuţiile   despre   „piaţa   de   consum”,   „mediul   privat”, „cashflow”, „buget”, „deficit bugetar”, „creştere economică”. Vorbim atât de mult sau auzim vorbindu-se atât de mult în termenii aceştia seci şi lipsiţi de substanţă, încât ajungem să CREDEM în economie, ajungem să ne închinăm la economie. În minunatul nostru stat „laic”, ne închinăm de dimineaţă până seara la economie şi la tot ce ţine de sfânta economie. Să vorbeşti despre spiritul omului, de pildă, nu e considerat deloc important. Să vorbeşti despre „deficitul bugetar”, în schimb, este privit cu maxim respect, aproape cu veneraţie!

 

209

În societatea actuală, absolut totul este subsumat şi chiar subjugat economicului. Economia a devenit Zeul Suprem al aşa-zisului „stat laic”. Tot ce se face se face pentru a mulţumi Zeul, pentru ca Zeul Economic să fie satisfăcut. Școala? Trebuie să producă nu oameni cu spirit viu, ci maşini economice, „resurse umane” care trebuie să fie pe placul Zeului Economic şi să îl slujească pe acesta. Munca? Trebuie să se raporteze doar la câştig şi pierderi, la cifră de afaceri, salariu, profit, nicicum la impulsul uman-sănătos de a-i fi de folos semenului tău prin ceea ce faci.

 

210

Lăudăm, de pildă, faptul că o mare companie hrăneşte bugetul statului cu mulţi bani, obţinuţi din taxe şi impozite. Ni se pare minunat şi suficient. Zeul Economic e satisfăcut, statul e satisfăcut! Dar aproape nimeni nu se opreşte, măcar câteva clipe, pentru a se întreba: „Ce produce acea companie îi este cu adevărat folositor omului?”. Să luăm, de pildă, cazul unei mari companii producătoare de sucuri carbogazoase. Le ştiţi, lichidele acelea colorate, sifonul acela turnat într-un butoi cu zahăr… O astfel de companie varsă mulţi bani la bugetul de stat, din taxe şi impozite. Bine, uneori nici asta nu face, dar să presupunem, pentru subiectul abordat aici, că nu plimbă banii prin alte părţi şi chiar dă către stat ce trebuie să dea către stat. …În acest caz, toată lumea e fericită! Statul e fericit că intră banii în buget. Compania e fericită că intră banii din vânzări. Angajaţii sunt fericiţi că le intră banii de salariu şi că, mai târziu, le vor intra şi banii de pensie. Clientul final e fericit că poate să dea pe gât vapoare de lichide colorate, cu sifon şi zahăr…

      Dar care este, de fapt, realitatea? – Realitatea este că respectiva companie îşi îmbolnăveşte clienţii finali şi obţine mulţi bani din asta! Cei care conduc respectiva companie ştiu foarte bine că ceea ce produce compania lor este foarte dăunător sănătăţii. Însă nu au NICIO problemă cu asta şi sunt foarte fericiţi că fac vagoane de bani, chiar dacă aceasta înseamnă îmbolnăvirea a milioane de oameni. Mai departe… Statul ştie şi el foarte bine că ceea ce produce acea companie este cât se poate de dăunător sănătăţii cetăţenilor săi. Dar nici statului nu-i pasă, pentru că pentru el contează mult mai mult banii care merg către buget, banii plătiţi ca taxe şi impozite de către acea companie. Să continuăm… Angajaţii companiei ştiu şi ei că muncesc pentru a produce ceva ce nu numai că nu le e de folos semenilor lor, ci îi omoară lent, îi îmbolnăveşte,  le  afectează  sănătatea.  Dar  nici  ei  nu  au  prea multe frământări de conştiinţă, pentru că sunt mulţumiţi că au un loc de muncă şi că intră, luna de lună, banii de salarii.

      În concluzie, ce avem în speţa prezentată? Avem o companie, angajaţii companiei şi statul – trei părţi fericite că obţin bani, chiar dacă banii respectivi vin din îmbolnăvirea semenilor lor. Cam ce fel de societate, vă întreb atunci, este această societate în care trăim şi la care ne mai forţăm şi copiii să se „adapteze”!? Câţi dintre noi ar fi foarte fericiţi dacă ar afla că fiul/fiica, nepotul/nepoata a ajuns mare director/directoare la compania din exemplul dat? Să fim sinceri, câţi? Câți vor fi extaziați că ruda lor apropiată a ajuns director/directoare la o companie de renume, de prestigiu și câți vor realiza că, de fapt, ruda lor apropiată a ajuns director/directoare la o companie cinică, o companie care face sute de milioane din lichide colorate care îmbolnăvesc alţi oameni!?

      Desigur, pe lângă cele trei părţi despre care am vorbit (compania, angajaţii şi statul), mai sunt şi altele, intermediare, LA FEL DE FERICITE! Iată presa, de pildă… Nu e şi presa fericită atunci când respectiva companie plăteşte gras pentru a face reclamă lichidului colorat care îmbolnăveşte? Ba da, şi presa este cât se poate de fericită. Nu sunt fericite şi agențiille de marketing şi publicitate? Ba cum să nu!? Sunt foarte fericite şi ele! Mulţi bani se fac din campanii de marketing pentru a genera în om dorinţa de a consuma lichidul colorat care îmbolnăveşte… Nu sunt fericite şi firmele de logistică, transportatorii? Ba da, şi ei sunt, au mult lichid colorat care îmbolnăveşte de cărat prin lume… Politicienii „la putere” sunt şi ei fericiţi? Sigur că sunt şi ei fericiţi! Doar intră banii la buget din lichidul colorat care îmbolnăveşte şi, astfel, se pot prezenta în fata „electoratului” pentru a fi votaţi din nou: au făcut „bani pentru popor”…

      …Cât de multă lume e fericită gravitând în jurul lichidului colorat care îmbolnăveşte, nu-i aşa!?

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

211

Acesta este Zeul Economic, cel la care ne închinăm în superba noastră „societate laică”. Dacă un apostol venerat al „ştiinţei economice” ne vorbeşte despre compania producătoare de lichid colorat care îmbolnăveşte, îl ascultam cu solicitudine, chiar dacă nu prea înţelegem ce ne spune. De fapt, nici nu ne spune nouă ceva, ci e pur şi simplu foarte fericit să se audă pe sine vorbind… Dar asta nu contează! Important este că avem în faţă un maestru, un apostol al Zeului Economic, un om “special” care ne recită noile versete, Postmodernul Testament al „statului laic”!

      …O astfel de societate este societatea la care „trebuie să se adapteze”, pentru care „trebuie să fie pregătiţi” elevii-oameni, copiii noștri, tinerii oameni? Ni se pare în regulă, ni se pare că facem bine ceea ce facem, atât de bine încât să determinăm şi generaţiile următoare să facă acelaşi lucru, să ne „desăvârşească opera”?

 

212

Ipocrizia este una dintre cele mai grele şi mai răspândite boli ale societăţii actuale. O pandemie de ipocrizie a cuprins întreaga Planetă! Este plin, peste tot, de oameni care luptă, scandează pentru corectitudine, pentru integritate, pentru „eliminarea corupţiei”. Singura problemă este însă că prea mulţi dintre cei care îşi hrănesc ego-ul cu statutul de „implicaţi civic” luptă pentru integritate după ce au terminat încă o zi de muncă la o companie sau pentru o companie care face sute de milioane din produse care îmbolnăvesc – trupul, sufletul, spiritul… E foarte uşor să fii intransigent mereu cu CELĂLALT şi aproape niciodată cu TINE. E foarte uşor să critici pe toată lumea, dar să nu te opreşti niciodată pentru a-ţi face şi autocritica. E foarte lesne, chiar nu doare deloc să fie DE VINĂ mereu celălalt! E foarte la îndemână sa fii integru la seral, după o zi întreagă în care ai lucrat fără nicio tresărire pentru o companie care nu are absolut nicio preocupare pentru integritate…

 

213

Nicio reformă economică nu poate aduce bunăstare reală, la scară mare, pentru cei mulţi, atâta vreme cât economia rămâne regina societăţii noastre. Aparent paradoxal, economia va aduce bunăstare doar atunci când nu vom mai învârti întreaga noastră Planetă în jurul economiei! În mod natural, economia nu poate transmite în societate impulsuri precum cel al altruismului, ori al fraternităţii umane. Dacă totul este controlat economic, dacă politica, educaţia, relaţiile internaţionale, cultura, societatea în general depind de economie, atunci EGOISMUL inerent acesteia va corupe totul, întreaga noastră viaţă. În sfera economicului, egoismul îşi are rolul său, cu condiţia să nu fie exacerbat. Însă în celelalte sfere el devine un adevărat cancer, care distruge întregul organism social.

 

214

Egoismul specific sferei economice ar trebui echilibrat, tratat, sublimat prin impulsurile uman-sănătoase ale spiritualităţii, ale culturii, ale educaţiei în spiritul respectului faţă de om, faţă de natură, faţă de univers. În momentul de faţă, însă, nu numai că impulsuri uman-sănătoase nu curg către viaţa economică pornind din celelalte sfere, dar situaţia este tocmai inversă: economicul se întinde dincolo de graniţele sale şi cucereşte, asupreşte toate celelalte zone, toate celelalte sfere ale existenţei noastre.

 

215

Cine doreşte să se implice în viaţa publică, politică spre a face bine trebuie să înţeleagă mai întâi modul cum funcţionează lumea, societatea. Iar cine înţelege cum funcţionează lumea omului nu se va prezenta niciodată în faţa oamenilor doar cu „programe economice”, ci va prezenta înainte de toate o viziune asupra lumii, va sugera şi va susţine un nou mod de abordare a chestiunilor care umplu buletinele de ştiri. Înainte de a vorbi despre economie, trebuie să vorbim despre umanitate. Abia apoi vom putea să discutăm despre economie, după ce o vom fi infuzat cu substanţa culturală, morală, spirituală, socială sănătoasă. Dacă nu ne interesează decât economia, atunci ne vom îndrepta cu paşi repezi către dezastru, inclusiv din punct de vedere strict economic!

 

216

Imaginaţi-vă că tot organismul unui om s-ar reduce la hrană şi metabolism. Fără sentimente, fără gândire… Imaginaţi-vă că din tot ceea ce îi oferă omului organismul său, doar treburile stomacului ar fi considerate importante. Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci omul nu ar mai fi cu adevărat om, ci s-ar identifica la modul absolut cu regnul animal. Omul e om tocmai pentru că e mai mult decât o ființă-stomac, pentru că e capabil să trăiască şi să experimenteze mai mult decât o existenţă stomacală.

      Acum, extindeţi exerciţiul mintal la nivelul întregii societăţi. Dacă, în cadrul organismului social, ne interesează aproape în exclusivitate partea sa stomacală – economia –, atunci rezultă imediat că vom trăi într-o societate eminamente animalică, iar nu într-una omenească. Şi cred că deseori putem constata foarte uşor că exact aceasta este situaţia – societatea e eminamente animalică. Accentul pus aproape în exclusivitate pe economie ne-a limitat la o societate eminamente stomacală, în care sentimentele, gândurile şi celelalte elemente care ne definesc ca oameni profunzi sunt percepute ca secundare şi chiar irelevante.

 

217

Politicianul care vine în faţa dumneavoastră şi vă vorbeşte doar despre „programe economice”, considerând că vă câştigă astfel încrederea, că astfel îl veţi considera un „om practic”, este aidoma unui vecin care v-ar vizita de zece ori pe zi ca să vă vorbească doar despre cum şi despre ce a mai mâncat şi a mai băut el în ultimele ore…

      Un politician care nu e în stare să prezinte o viziune UMANĂ e un politician care nu vă poate ajuta absolut deloc, care nu se poate ajuta nici pe sine! Trebuie să înţelegi lumea, să îţi propui măcar să o înţelegi, să-ţi pese astfel încât să îi poţi ajuta şi pe alţii. Dacă le vorbeşti oamenilor doar despre chestiuni stomacale, înseamnă că îi tratezi pe oameni doar ca pe nişte stomacuri! Dacă le vorbeşti doar despre economie, înseamnă că pur şi simplu nu eşti în stare să vezi dincolo de economie, înseamnă că ai devenit fără să realizezi sclavul unui Sistem perfid care ne vrea sub-oameni, care ne vrea mai degrabă exponenţi ai regnului animal.

 

218

Sigur, în timp, oamenii au fost abil convinşi că singurii care merită ascultaţi sunt cei care vin şi vorbesc doar despre economie şi „programe economice”. În realitate, nu ar trebui să depăşiţi nici măcar două minute de ascultare dacă cel care vă cere sprijin începe direct cu „programele economice”. Acela chiar nu are nimic real să vă transmită! Pentru că nu există niciun dram de realitate într-un „program economic” care se vrea a fi implementat fără niciun fel de aşezare ontologică prealabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu sunt fixaţi mai întâi termenii unei viziuni asupra lumii şi a omului, nici măcar nu are rost să începi să vorbeşti despre economie şi „programe economice”! Ok, economie, dar economie pentru CINE? Pentru omul superficial tratat doar ca stomac şi ca unealtă economică temporar utilă? Sau economie care să îi slujească omului profund, omului cu spirit viu? E o diferenţă fundamentală, iar această diferenţă fundamentală este singura care face ca discuţia despre economie şi „programe economice” să aibă sau nu sens.

 

219

Deprecierea monedei, creşterea deficitului bugetar, scăderea încasărilor la bugetul de stat, şomajul, inflaţia – toate acestea sunt doar simptome ale unei maladii care apare tocmai pentru că economia este privită ca un organism de sine stătător. Ceea ce e complet greşit, deoarece economia nu e decât o parte a trupului, un organ printre alte organe ale organismului social. Economia nu e un organism, aşa cum stomacul nu e un organism, ci o parte a acestuia.

      Toţi termenii economici folosiţi pentru a descrie „tendinţe economice” (deprecierea monedei, creşterea deficitului bugetar, scăderea încasărilor la bugetul de stat, şomajul, inflaţia ș.a.m.d.) nu descriu decât simptome. Temporar, prin „programe economice”, prin intervenţii  ale „specialiştilor”, simptomele sunt făcute să dispară, ele nu se mai fac simțite pentru o perioadă. Însă tratarea simptomelor nu înlătură cauza. Poţi lucra asupra unui efect, dar ceea ce realizezi nu are cum să ţină foarte mult şi, mai mult ca sigur, va genera alte probleme în alte zone. Singura modalitate de îndepărtare reală a simptomelor, a efectelor, este lucrul asupra cauzei care le generează. Iar simptomele economice, oricât ar suna de bizar în mintea unui om obişnuit să trăiască în iluzia „pragmatismului economic”, nu au cauze… economice. Economia e doar un organ al corpului social. Câtă vreme funcţionează între propriile limite funcţionale şi interacţionează sinergic cu celelalte organe, totul e ok. În clipa în care economia încearcă să treacă dincolo de limitele sale funcţionale fireşti şi caută să preia controlul asupra celorlalte organe ale trupului social, atunci apare boala socială, iar mai târziu se fac simţite şi simptomele strict economice, precum deprecierea monedei, creşterea deficitului bugetar, scăderea încasărilor la bugetul de stat, şomajul, ori inflaţia.

 

220

Economia e un organ social bazal extrem de important. El are însă menirea de a oferi suport pentru celelalte organe, pentru cele care definesc omul profund. Dacă economia nu mai slujeşte celelalte organe şi, dimpotrivă, le ia în stăpânire, atunci organismul social se îmbolnăveşte şi simptomele nu întârzie să apară. Este ca şi când, în organismul omului, stomacul nu s-ar limita la rolul său funcţional, ci s-ar emancipa şi ar dori brusc să preia controlul asupra inimii şi asupra creierului…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

221

Dar să dăm şi un exemplu concret… Dacă într-o țară e multă sărăcie, dacă acolo îşi duc cu greu zilele mulţi oameni sărmani, atunci specialiştii în economie vor veni şi vor explica de-a fir a păr care sunt cauzele economice ale acelei triste stări de fapt. În realitate, însă, cauza este extra-economică, este mult dincolo de economie. Cauza este aceea a absenţei din societate a impulsului către altruism şi a celui spre fraternitate umană. Aici este cauza reală, cauza profundă, nu în „deficite de cont curent”, „rate ale şomajului”, „inflaţii şi deflaţii” ș.a.m.d..

      Când un stat este astfel condus încât economicul dictează, atunci acel stat va eşua cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu. Iar acest lucru se va întâmpla ca efect al naturii lucrurilor, ca efect al înseşi naturii umane. Un astfel de stat pur şi simplu nu poate exista în lumea oamenilor!

 

222

Din acest motiv, interminabilele discuţii de tipul socialism vs. liberalism sunt discuţii absolut inutile. Putem schimba orientarea politică şi economică din patru în patru ani, din cinci în cinci ani sau oricât de des vrem. În realitate, nimic fundamental nu se va schimba. Fiecare nou Guvern va veni şi va trata anumite simptome generând în acelaşi timp altele. Şi acest lucru se întâmplă şi va continua să se întâmple pentru că oamenii (deci şi guvernanţii) au uitat pur şi simplu să se raporteze la cauzele profunde, să caute explicaţii şi soluţii dincolo de epiderma lumii.

 

223

Dacă într-o țară este multă sărăcie, acest lucru este de fiecare dată un simptom generat tocmai de economia care îşi depăşeşte limitele funcţionale fireşti! Atunci când mulţi oameni dintr-o ţară sunt sărmani, este pentru că egoismul specific sferei economice nu a fost temperat, prelucrat, sublimat prin intervenţia absolut necesară a celorlalte sfere: cultural-spirituală, educaţională, morală, socială. Atunci când mulţi oameni dintr-o ţară sunt săraci este pentru că egoismul economic scăpat de sub control a generat acest efect. Iar respectivul egoism economic poate veni chiar din ţara respectivă sau poate veni din altă ţară. Există numeroase exemple de țări foarte bogate în resurse dar cu o populaţie foarte săracă. Ce ne arată asta? Ne arată că egoismul economic al conducătorilor ţării respective sau al conducătorilor altor ţări îi împiedică pe cetăţenii respectivi să iasă din sărăcie, să prospere pe baza exploatării corecte, echitabile a resurselor propriei țări! Acest lucru se întâmplă pe Pământ de mult prea multă vreme şi trebuie să înceteze! Altminteri, degeaba creăm sute de instituţii naţionale şi internaţionale, cu nume din ce în ce mai pompoase, cu autodescrieri din ce în ce mai simandicoase, dar în acelaşi timp cu acţiuni și rezultate din ce în ce mai dezastruoase…

 

224

Realitatea este aceea că societăţile în care trăim, în fiecare dintre statele noastre, sunt bolnave. Iar principala cauză a bolii este exacerbarea funcţiei economicului în dauna celorlalte organe care compun corpul social. Raportăm totul la economie, la bani, iar apoi ne mirăm că tocmai cu economia şi cu banii începem să avem probleme… În realitate, problema nu constă în punerea în practică a unui „program economic” greşit, ci în axarea noastră aproape exclusivă pe economie.

 

225

Oamenii aud foarte des discuţii despre “buget”, despre “rectificări bugetare”, despre “alocări şi realocări bugetare”. Însă ceea ce nu aud deloc oamenii este un lucru simplu, fundamental: bugetul despre care vorbim nu e o pungă cu bani abstractă, ci e chiar rodul muncii LOR! “Buget” înseamnă un singur lucru: BANII generaţi de cetăţeni prin MUNCA LOR! Ca atare, este esenţial ca cetăţenii – cei care generează acest buget – să fie direct implicaţi în folosirea acestuia. Când v-a întrebat ultima dată cineva pe dvs., locuitorii Planetei, dacă sunteţi sau nu de acord, de pildă, ca TRILIOANE de dolari să meargă anual către armament!?

 

226

Una dintre cele mai mari probleme ale umanităţii este nebunia de a lăsa să se zbată financiar oameni cu spirit viu, care pot ajuta enorm societatea, în vreme ce tot soiul de persoane create de media, de politică şi de societatea de consum ajung să aibă câştiguri colosale! Evident, aici nu trebuie să permitem nicio umoare, nicio frustrare personală. Lucrurile trebuie văzute şi tratate obiectiv. Nu e vorba despre un caz sau altul specific, ci despre principii, despre valori, despre ceea ce preţuieşte şi nu preţuieşte societatea actuală!

Dacă trăim într-o societate în care o „vedetă” de mucava câștigă sume colosale, în vreme ce un om cu spirit viu, minte limpede şi suflet cald doarme pe preş lângă pragul sărăciei, atunci această societate este pur şi simplu una bolnavă! Şi exact aşa este societatea noastră! La aşa ceva se ajunge inevitabil atunci când totul se învârte în jurul „consumului”. Dacă nu ne interesează decât consumul, atunci tot ceea ce reprezintă un produs al spiritului nu are NICIO şansă să ajungă la mase mari de oameni!

Toate roadele vieţuirii, gândirii şi simţirii oamenilor cu spirit treaz sunt consumate în cvasi-anonimat, în vreme ce tot ce e mai superficial, mai gol, mai lipsit de substanţă circulă de la un capăt la altul al lumii. Deschideţi televizorul şi veţi afla imediat ce a mai făcut „vedeta” X. Aşteptaţi cu televizorul deschis să aflaţi ce a mai realizat un om cu spirit treaz şi veţi adormi aşteptând degeaba…

 

227

Nimeni din tot acest lanţ cauzal nu poate spune altceva decât că ESTE parte din acest lanţ cauzal. Nu poţi să invadezi spaţiul public cu tone de cutii goale, dar tot tu să te plângi apoi că trăieşti într-o societate lipsită de conţinut! Nimeni nu e în afara acestui lanţ cauzal decât dacă într-adevăr ESTE în afara acestuia. Dacă un post de televiziune oferă divertisment de cea mai proastă calitate, deseori chiar subumană, atunci acel post de televiziune este parte a lanţului cauzal. Dacă o persoană acceptă să devină un produs mediatic lipsit de conţinut, dacă acceptă să răspândească, epidemic, superficialitate, trivialitate, atunci acea persoană este o za a lanţului cauzal. Dacă un telespectator urmăreşte aşa ceva, atunci şi acel telespectator e parte a lanţului cauzal. Dacă o companie plăteşte publicitate în cadrul unor astfel de emisiuni, atunci şi acea companie e parte a lanţului cauzal. Dacă un cetăţean achiziţionează produse sau servicii ale acelei companii, ca efect al reclamelor din cadrul acelor emisiuni, este şi el o parte a lanţului cauzal, chiar dacă indirect.

 

228

Toate se leagă… Suntem interdependenţi şi tot ceea ce face un om influenţează viaţa altor oameni. Iar cu cât mai influentă este o persoană, cu atât mai multe efecte sociale va produce…

Trebuie să încetăm să dăm vina, mereu, pe alţii. Suntem aici, ÎMPREUNĂ, în această lume. De fiecare dintre noi depinde să o facem mai bună. Însă pentru aceasta e necesar să gândim singuri situaţiile, contextele, să ne punem întrebări şi să căutăm răspunsuri, să identificăm probleme şi să căutăm soluţii. Şi, mai presus de toate, este necesar să ne amintim ce fel de fiinţe suntem, în profunzimile noastre, pornind apoi a ne dăltui lumea în conformitate cu ceea ce suntem cu adevărat!

 

229

Ideea, prin urmare, nu este aceea de a ne lamenta, de a-i critica pe alţii sau de a ne simţi noi înşine vinovaţi. Ideea este să înţelegem cu adevărat, cât se poate de obiectiv, situaţia. Suntem, cu toţii, responsabili, aceasta este situaţia obiectivă. Important este să începem să realizăm acest lucru. Pentru că nu există nicio altă soluţie! Un partid sau un lider, oricât de bine-intenţionat ar fi, nu poate schimba ceea ce oamenii, împreună, nu schimbă. Iar cine vă spune că astfel de idei sunt „nepractice” e doar un orb care nu înţelege nimic din modul cum funcţionează societatea. Societatea nu e nimic altceva decât suma relaţiilor dintre oameni. Dacă oamenii nu se raportează la ei înşişi şi la ceilalţi în mod just, atunci niciun partid, niciun lider nu vor putea face nimic, chiar plecând de la premisa bunei-credinţe.

 

230

Dacă nu vom elimina sau măcar atenua EGOISMUL care caracterizează în cel mai înalt grad viaţa economică, „piaţa”, atunci nu vom reuşi niciodată să avem o societate uman-sănătoasă. Dacă vom lăsa în continuare egoismul să stea la baza raporturilor economice şi sociale, atunci ne vom duce rapid pe apa Sâmbetei! Iar dacă vrem să eliminăm sau să estompăm egoismul, să îi extirpăm rădăcina de lângă rădăcina lumii, atunci singura cale este aceea de a deschide ochii cât mai multor oameni astfel încât să îşi poată cunoaşte adevărata natură interioară. Întunericul egoismului, care stă la baza actualei societăţi, cu tot ceea ce derivă negativ din el, nu poate fi eliminat nici măcar de către cel mai bine intenţionat om de pe Planetă. Întunericul, de orice fel, nu poate fi eliminat niciodată de nimeni. Nu poţi scăpa de întunericul dintr-o cameră cărându-l cu roaba afară. Chiar dacă îţi chemi toată familia, toţi prietenii, toţi conaţionalii şi chiar toţi semenii de pe Planetă, tot nu vei reuşi să scapi de întuneric în acest fel, luptând împotriva lui, încercând să-l elimini. Aceasta este natura întunericului… El nu poate fi înlăturat, eliminat. Singura cale pentru a nu mai fi întuneric este SĂ FACEM LUMINĂ!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

231

Astfel, dacă vrem să scăpăm de întunericul egoismului, atunci singurul lucru util, eficient pe care îl putem face este să aprindem lumina altruismului. Iar acest lucru nu e posibil prin discursuri sforăitoare, prin doctrine şi ideologii pompoase, ci doar prin aprinderea flăcării interioare a omului. Dacă omul începe să se trezească, în sensul cunoaşterii propriei naturi de esenţă profundă, atunci altruismul, dorinţa de a le fi de folos celorlalţi, se va naşte de la sine. Altruismul nu poate fi niciodată o cauză în sine, ci doar un efect al unei alte cauze. Iar singura cauză care poate genera efectul altruismului este trezirea omului la realitate – realitatea propriului sine şi realitatea lumii celei mari.

      Acesta este motivul pentru care tot insist cu privire la faptul că singura şansă de renaştere socială este aceea a trezirii cât mai multor oameni. Cu cât mai mulţi oameni treji, cu atât mai multă Dimineaţă… Cu cât mai mulţi oameni care sforăie, cu atât mai multă Noapte… “Noapte bună” sau „Bună dimineaţa” – avem de ales!

 

232

Avem nevoie să înţelegem principiile şi să ne lăsăm îmbibaţi de impulsurile care definesc noul ev în care am intrat. Dacă înţelegem mesajul acestor rânduri, atunci toată viaţa ne va fi o căutare, o încercare, o trudă menită să afle soluţii uman-sănătoase oricărei probleme întâlnite. Un om treaz va şti să descurce iţele lumii din jurul său. El nu va putea accepta niciodată, de pildă, să obţină bani sau alte beneficii de pe urma suferinţei sau exploatării semenilor lui. Un patron treaz nu îşi va exploata angajaţii şi nu va fi preocupat să obţină bani cu orice preţ de pe urma clienţilor lui. Pentru că un patron treaz va fi conştient că angajaţii şi clienţii lui sunt fiinţe omeneşti, ca şi el, înainte de toate. Un angajat treaz nu va putea lucra doar pentru bani, nu va putea lucra dacă ştie că nu lucrează pentru binele semenilor lui, nu va putea lucra dacă ştie că rodul muncii lui este unul nefolositor sau chiar dăunător. Un client treaz nu va achiziţiona un bun de la o companie care îşi exploatează angajaţii, ori de la o companie care n-are nicio problemă să facă cifră de afaceri şi profit din produse care îmbolnăvesc.

 

233

Cine nu este interesat de cunoaşterea profundă a lumii, a universului şi a fiinţei omeneşti nu ar trebui niciodată să îşi propună să devină politician! Cum să crezi că îi poţi reprezenta pe oameni câtă vreme nu îţi propui să desluşeşti mai întâi taina, misterul fiinţei omeneşti!? Pe cine vei reprezenta dacă preocupările tale zilnice nu includ şi cunoaşterea omului profund din tine şi din cel pe care vrei să-l reprezinţi?

 

234

Politica în sens clasic nu mai are cum să meargă înainte, nu mai are cum să genereze ceva pozitiv. Pentru că ne aflăm într-o fază a evoluţiei noastre în care nu mai este deloc în regulă ca un număr mic de oameni să stabilească singuri cum va arăta societatea celor mulţi. În actuala fază a evoluţiei umanităţii, este necesar ca toţi oamenii să fie implicaţi în marea schimbare. Iar rolul politicianului, devenit om politic, este de acum înainte acela de a lucra direct cu cetăţenii. Nu în sensul campaniilor electorale când vrea să lase impresia că „ascultă” ce spun oamenii, ce vor, ce nevoi au. Ci în sensul unei reale colaborări!

 

235

Sigur, chiar dacă etapa în care am intrat cere de la noi conştiență, spirit, gândire profundă, suflet, nu înseamnă că aceasta se şi întâmplă. Evident, în cele mai multe cazuri, nu se întâmplă deloc. Însă acest lucru trebuie înţeles ca atare. Dacă timpurile în care trăim cer de la noi conştiență, spirit şi implicare, iar acest lucru nu se întâmplă, aceasta este problema noastră, nu a timpurilor… Dacă vom încerca să ducem mai departe vechile forme sociale, politice, economice, în scurtă vreme ne vom prăbuşi cu toţii în neantul unui regn ce îşi va fi ratat Destinul!

 

236

Reţelele sociale au apărut nu doar pentru că a fost dezvoltată tehnologia necesară. Motivul profund este altul, tehnologia este o chestiune secundară. Reţelele sociale au apărut pentru că în umanitate a pătruns un impuls spiritual nou, foarte puternic – impulsul fraternităţii. Omul are nevoie de om, are nevoie să fie tratat ca om şi are nevoie să îi trateze la rândul său pe ceilalţi ca oameni. Această nevoie profundă, acest impuls către fraternitate stă la baza apariţiei reţelelor sociale. Nu reţelele sociale au generat nevoia de socializare, ci nevoia de socializare a generat reţelele sociale! Este foarte important să subliniem acest lucru, pentru că astfel vom înţelege că nu omul trebuie să urmeze tendinţele tehnologice, ci tehnologia trebuie să se adapteze neîncetat la nevoile omului şi ale societăţii!

 

237

Reţelele sociale sunt expresia impulsului spiritual care îi poate deschide omului uşa către fraternitate globală reală. Şi tocmai de aceea, pentru a împiedica acest curs firesc, slujitorii negurii folosesc în prezent reţelele sociale pentru a răspândi ură şi pentru a controla gândirea. Cinismul şi ipocrizia sunt deja insuportabile… Pe de o parte, dacă ai ceva de spus care contravine “gândirii acceptate”, eşti numaidecât avertizat sau chiar ţi se blochează conturile pe majoritatea reţelelor sociale. În acelaşi timp, cei care conduc aceleaşi reţele sociale nu au nicio problemă cu ura, cu limbajul violent care au devenit o mare parte din conţinutul publicat zilnic. Un comentariu decent împotriva “agendei” va fi deseori considerat inadecvat şi va fi şters. Un comentariu plin de ură şi violenţă care, însă, nu e îndreptat împotriva agendei Sistemului nu va fi, de cele mai multe ori, şters. Cine are ceva mai multă experienţă cu reţelele sociale ştie foarte bine ce spun… Cele mai odioase mesaje, fie postări, fie comentarii la postări, rămân neşterse de mult prea multe ori. În schimb, un comentariu civilizat dar care merge împotriva curentului va fi în cele mai multe cazuri şters, iar autorul lui, cel mai probabil, va fi blocat sau chiar va rămâne fără cont. Aceasta este o realitate pe care oricine are ceva experienţă cu reţelele sociale mari o cunoaşte foarte bine!

 

238

Dar, vedeţi, ca şi în cazul politicii, şi în cazul reţelelor sociale este vorba despre acelaşi lucru: totul se face pe lângă oameni, iar oamenii trebuie să se adapteze la ce se face. Nefiind suficient de mulţi oameni treji, societatea omenească nu poate momentan influența absolut nimic: nici economia, nici politica, nici relaţiile internaţionale şi nici măcar reţelele sociale! Imaginaţi-vă cum ar fi dacă sute de milioane de oameni treji ar folosi reţelele sociale… Ar mai putea fi vocea lor ignorată de cei care conduc aceste reţele sociale? Dar dacă sute de milioane de oameni treji ar cere o altfel de politică, o altfel de economie, altfel de relaţii internaţionale!? Ar mai putea fi ei ignoraţi de „decidenţi”?

 

239

Am făcut această paralelă cu reţelele sociale, chiar dacă vorbeam despre politică şi politicieni, pentru că, la bază, este vorba despre acelaşi lucru. Cei care conduc reţelele sociale şi politicienii care conduc ţările trăiesc încă în trecut, într-o etapă depăşită în care cei puţini decideau pentru cei mulţi. În prezent, trebuie să decidem cu toţii împreună! Nu mai trăim în vremurile în care lumea noastră începea şi se termina în locul în care te năşteai. În prezent, în aceeaşi zi poţi călători de la un capăt la celălalt al lumii! Într-o singură zi! Cât despre informaţie, aceasta este practic prezentă peste tot în lume exact în clipa în care a apărut. Este puterea Internetului…

 

240

Într-o lume în care distanţele, practic, nu mai există, în care o informaţie ajunge instantaneu peste tot imediat ce a fost publicată, într-o astfel de lume, cei puţini NU mai pot decide pentru cei mulţi! Însă acest lucru continuă, evident, să se întâmple… De ce? – Pentru că pe Pământ nu sunt suficient de mulţi oameni treji! Acesta este răspunsul. Pentru că nu sunt suficient de mulţi oameni treji, cei care sunt deja treji nu au puterea necesară pentru a genera o schimbare globală totală a societăţii omeneşti. Când două-trei lumânări sunt aprinse, ele vor lumina doar câţiva metri. Când sute de milioane de lumânări sunt aprinse, noaptea aproape că devine zi…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

241

Este vital a se înţelege acest adevăr – până în clipa în care suficient de mulţi oameni se vor fi trezit şi îşi vor fi aprins lumânările spiritelor lor, noaptea nu se va schimba în zi, întunericul nu va face loc niciunei dimineţi! De aceea este atât de important, de aceea este chiar VITAL ca acest mesaj să circule cât mai mult şi am încrederea că cei care vor rezona cu el îl vor face să circule cât mai mult. Nu o oră, nu o zi, nu o lună, ci în permanenţă… Este nevoie de mult efort susţinut pentru a duce vestea de la un capăt în altul al lumii: timpul OMULUI a sosit! Este vremea să ne recuperăm fiinţele şi lumea şi să mergem mai departe, să ne împlinim măreţul Destin! Iar de nu o vom face – lumea noastră se va prăbuşi rapid în prăpastia subumanului…

 

242

Motivul pentru care avem atât de mulţi politicieni şi atât de puţini oameni politici este acela că avem mulţi cetăţeni, dar puţini oameni sociali. O societate alcătuită preponderent din oameni treji va genera şi o clasă politică alcătuită preponderent din oameni politici treji. Când cetăţeanul se transformă în om social, atunci şi politicianul se transformă în om politic. Nu invers! Cine aşteaptă ca schimbarea să vină dinspre politicieni aşteaptă degeaba! Niciodată nu va veni de acolo schimbarea! Ea nu poate veni decât dinspre cetăţeni. Când suficient de mulţi cetăţeni vor fi devenit oameni sociali, oameni treji care muncesc împreună sub influenţa pozitivă a aceluiaşi impuls către fraternitate, atunci vor apărea, chiar din rândurile lor, şi suficient de mulţi oameni politici. În schimb, cu cât mai puţini oameni treji în societate, cu atât mai puţini oameni treji în politică… Este inevitabil! Cine vrea cu adevărat să schimbe ceva, fie om politic, fie om social – trebuie neapărat să înţeleagă că totul depinde de efortul de a-i ajuta pe cât mai mulţi semeni să se trezească! Dacă cei mai mulţi vor continua să doarmă, pentru CINE va putea vorbi omul treaz, fie el om social sau om politic!? „Cine are urechi de auzit să audă!” …Cine are „urechi de auzit”? Cine s-a trezit! Cine doarme nu are cum să audă şi cu atât mai puţin poate să asculte și să înțeleagă…

 

243

Mare atenţie şi la autosuficienţa grupurilor de oameni treji! Faptul că ați găsit alţi oameni care nu mai dorm e reconfortant, însă nu trebuie să vă determine să vă opriți. Degeaba suntem MAI MULŢI, dacă nu suntem şi SUFICIENT DE MULŢI… De o armată fără arme e nevoie în această lume nebună în care trilioane din banii oamenilor, din banii DUMNEAVOASTRĂ, sunt cheltuite în fiecare an pentru armament, pentru război, pentru MOARTE, în loc să fie cheltuite pentru eradicarea sărăciei, a malnutriţiei, adică pentru VIAŢĂ!

Trebuie să atingem „masa critică”. Să fim, cu alte cuvinte, suficient de mulţi încât chiar să contăm! Altminteri, nu vom face decât să jucăm rolul omului treaz care priveşte cu ochii larg deschişi spectacolul grotesc al unui regn care se prăbuşeşte cuminte şi încolonat în prăpastie…

 

244

Nu mai avem timp sau, dacă vreţi, „timpul nu mai are răbdare” cu noi. Mişcarea mondială de trezire, de croire colectivă a unui nou drum trebuie să aibă loc acum. Cine crede că ne mai putem permite să ne pierdem vremea cu pseudo-politica nu înţelege gravitatea situaţiei. În timp ce noi suntem ţinuţi ocupaţi cu pseudo-politica, slujitorii negurii îşi duc mai departe planul, în ritm accelerat, etapă după etapă. Controlul planetar total este la doar o aruncătură de băţ. Iar dacă cei treji nu sunt cel puţin la fel de activi pe cât de activi sunt slujitorii negurii, atunci omenirea pur şi simplu nu are nicio şansă!

 

245

Sarcina cuiva care chiar vrea să ajute e foarte dificilă în zilele noastre. Pe de o parte, ştie că trebuie să acţioneze şi acţionează. Pe de altă parte, ştie şi că singurul mod în care poate cu adevărat ajuta este acela ca, prin acţiunile sale, să îi ajute pe ceilalţi să înţeleagă la rândul lor. Vedeţi, pentru mulţi, acest lucru nu pare foarte atrăgător…  Foarte mulţi sunt convinşi că e suficient ca un om pe care îl apreciază să acţioneze singur şi să fie sprijinit prin vorbe sau prin vot. Nu, nu este suficient. Pentru că acest lucru ar duce la încălcarea propriei libertăţi! Chiar dacă tu creditezi cu încrederea ta – cu vot, de pildă, la alegeri – un om, acesta nu poate schimba lumea ta fără ca şi tu să o schimbi alături de el/ea.

 

246

În plus, cu strictă referire la libertate și la respectarea liberului arbitru, trebuie pusă cât mai des următoarea întrebare: cum poate să respecte Parlamentul libertatea de alegere şi exprimare a cetăţenilor care îl votează, atât timp cât membrii diferitelor grupuri parlamentare votează la ordin!? Cum poate să respecte un partid politic libertatea omului de a decide, de a vota, de a comunica liber ce simte şi ce gândeşte, câtă vreme, în numele unei foarte prost înţelese „discipline de partid”, membrilor li se interzice, sub imperiul diverselor sancţiuni (inclusiv excluderea din rândul formaţiunii politice), libertatea de alegere şi exprimare publică?

Valoarea asumării individuale a unei opinii sau decizii trebuie cu orice chip protejată. Altminteri, vom avea de a face, într-o formă mai mult sau mai puţin accentuată şi evidentă, cu grupări de esenţă dictatorială, iar nu cu grupări de esenţă democratică.

 

247

Apartenenţa la un anumit partid nu e o garanţie în sine pentru bunele intenţii sau buna pregătire a cuiva, oricât de mult am adera la doctrina acelui partid. Un partid nu e o garanţie pentru nimic. “Partidul” este o abstracţiune, are exact atâta realitate câtă îi conferă oamenii care îl populează. Iar această situaţie este identică în cazul oricărei instituţii, companii, societăţi, țări sau uniuni. Tocmai de aceea este important să urmărim, cu obiectivitate, calităţile oamenilor care populează partidele. Dacă rămânem în actuala paradigma “afinități-repulsie”, “afecțiune-ură”, nu vom reuşi niciodată să fim cu adevărat obiectivi. Iar dacă nu suntem obiectivi cu privire la calităţile, aptitudinile, trăsăturile politicienilor, atunci tocmai subiectivismul nostru ne va pierde. Cu cât mai puţin obiectivi, cu atât mai susceptibili de a cădea pradă manipulărilor de orice fel…

 

248

Încă ceva… Oricât de greu ar fi, faptul de a fi obiectivi ne va ajuta mereu să vedem în mod just atât calităţile, cât şi defectele fiecărui politician. În acest fel, nu vom cădea pradă nici urii vide (nimeni nu are doar defecte), nici adoraţiei (nimeni nu are doar calităţi). Manipularea politică funcţionează DOAR pentru că nu oprim niciodată fluxul permanent de ştiri, de informaţie pentru a ne limpezi mintea şi a gândi singuri. Ne-am obişnuit să folosim doar idei prefabricate. Ei bine, dacă vrem să fim cu adevărat oameni liberi, atunci trebuie să ne obișnuim să gândim singuri, cap-coadă, fiecare gând.

 

249

Planul politicii clasice, adică al acelei îndeletniciri menite să servească interese şi să lege doar amiciţii contextuale, este complet depășit și este absolut necesar să fie lăsat în urmă. Soluțiile nu au cum să vină din acea zonă. Ele nu pot apărea decât ca efect al activității acelor oameni care se ştiu sau măcar se intuiesc a fi mult mai mult decât societatea actuală le permite să afle. Pentru că doar astfel de oameni îi pot ajuta cu adevărat pe ceilalţi. Doar un om care se cunoaşte şi se respectă pe sine ca fiinţă profundă îi poate ajuta şi pe ceilalţi să deschidă ochii. Cum să răzbată ceva pozitiv din toate grupurile şi instituţiile unde se întâlnesc şi vorbesc doar umbre ale oamenilor, doar fiinţe care sunt, în cel mai bun caz, doar pe jumătate acolo!?

 

250

Toată seva economică, politică şi socială este consumată. Este nevoie de impulsuri noi, iar acestea nu pot veni dinspre autorităţi, ci dinspre oameni, dinspre oameni care văd sau încep să vadă realitatea, dinspre oameni care înţeleg deja sau încep să înţeleagă că tot ceea ce se întâmplă cu lumea oamenilor îşi are cauza chiar în oameni. Deşi e un lucru elementar, un truism, un adevăr banal care nici măcar nu ar trebui explicat, iată că ne aflăm în situaţia în care trebuie explicat faptul că starea lumii oamenilor depinde chiar de… oameni. Este nevoie de o renaştere a raporturilor dintre oameni, de o reaşezare a omului în sine şi în relaţie cu ceilalţi. Cauzele dezastrului global se găsesc tocmai în faptul că nu este înţeles momentul prin care trecem, nu este înţeleasă etapa în care omenirea a intrat de ceva vreme. Ne aflăm în faţa unei mari decizii, iar faptul de a nu participa, individual, la această decizie majoră, fundamentală, nu schimbă deloc lucrurile. Cine nu participă la această decizie va fi luat de val şi purtat împotriva propriei voinţe şi libertăţi individuale. Situaţia, pe Planetă, se va înrăutăţi tot mai mult, cu cât mai mulţi oameni vor ignora, din comoditate sau lipsă de curaj, semnele timpurilor. Nimic bun nu va urma, ci din contră. Când te apropii de o prăpastie, cu ochii închişi, şi ignori avertismentele tuturor celor care îţi spun că ai ochii închişi şi te apropii de o prăpastie, deznodământul nu poate fi decât acela al pierderii de sine în hău.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

251

Nu veţi afla nimic despre toate aceste lucruri nici la ştiri, nici din discursurile sau polemicile publice. În momentul de faţă, cea mai mare parte a oamenilor trăiesc ca într-un vis ori, în cel mai fericit caz, undeva între vis şi realitate. De aceea şi este atât de greu ca un astfel de mesaj să pătrundă, să îşi facă loc. Pentru că el are nevoie de voinţa omului de a deschide ochii şi de a vedea. Orice polemică, în acest sens, este absolut inutilă. Cine vede cum miliarde de oameni se îndreaptă cu ochii închişi către prăpastie are datoria să spună, cu voce puternică, acest lucru. Să polemizeze cu cei care, ochii închişi având, nu “cred” că au ochii închişi, ori că vreo prăpastie e aproape – este inutil şi ineficient. Să continui să vorbeşti despre ceea ce vezi este însă absolut necesar. Oamenii au dreptul măcar să ajungă în apropierea acestui mesaj. Ce vor face cu el depinde apoi de fiecare în parte. Că îl vor folosi pentru a deschide ochii şi a privi realitatea, că îl vor trata ca pe o ciudăţenie, o plăsmuire a imaginaţiei cuiva – toate acestea țin, până la urmă, de înțelegerea, de voinţa şi de decizia fiecăruia. Însă cei care văd realitatea aşa cum este au datoria de a vorbi. Acum, pentru că mâine ar putea fi prea târziu…

 

252

În fapt, nici nu e greu să iei o decizie dacă pleci de la următoarea întrebare: dacă tot ceea ce suntem este reprezentat de aceste trupuri pieritoare, care în câteva decenii nu vor mai fi, atunci ce rost ar mai avea orice vot, doctrină, reformă, educaţie, morală!? Dacă te naşti din nimic, nimic fiind înainte de a ta naştere, dacă te întorci în nimic atunci când mori, atunci ce rost mai au toate!? Ar fi bine ca fiecare om să-şi pună foarte serios această întrebare…

 

253

Adevărul este că suntem la limită. Pentru cine e suficient de deschis, pentru cine poate simţi pulsul lumii, acest lucru este cât se poate de limpede – ne aflăm la limită! Timpul nu mai are răbdare… Nu mai putem continua această îngrozitoare pierdere de vreme pe care o reprezintă nesfârşitele certuri, polemici. Nu mai putem continua să ne ocupăm atât de preţiosul TIMP urmărind, seară de seară, zi de zi, variantele moderne ale luptelor de gladiatori din Roma antică. Pentru că nimic altceva nu sunt polemicile agresive dintre diverşii politicieni. În fiecare zi, la televizor și pe Internet, se desfăşoară spre deliciul superficial şi spre uitarea de sine a publicului variantele moderne ale luptelor cu gladiatori.

 

254

Societatea omenească stă pe un fundament complet greşit, pe o fundaţie care începe tot mai mult să devină o fundătură. Ce e în regulă în faptul că, închinându-ne la icoana “cererii şi a ofertei”, vedem oameni extraordinar de valoroşi care se zbat în mizerie financiară, în vreme ce tot felul de fiinţe îngrozitor de superficiale, de triviale ajung să câştige – de pe urma publicului! – sume enorme de bani!? E ok aşa? Şi, dacă e ok aşa, mai are rost să vorbim despre bine şi rău, despre iubire şi ură, despre “reforme”, despre “bunuri, muncă şi capital”, despre tablete şi Internet? Ce rost mai are, sincer vorbind?

 

255

Aşa că, aidoma Pariului lui Pascal, fie e corect ce spun eu şi atunci totul capătă cu adevărat sens, fie nu e corect, însă atunci oricum nu e nimic de pierdut. Ce să pierzi de eşti nimic născut din nimic şi care moare în nimic!?…

      Însă dacă este adevărat ce spun eu, atunci nu devine clar că trebuie să modificăm COMPLET viziunea despre situaţia actuală şi despre ce e de făcut pentru a schimba lucrurile!? Dacă este adevărat ce spun eu, atunci vă întreb: cum ar putea funcţiona toate programele, reformele şi măsurile despre care vi se vorbeşte de dimineaţă până seara câtă vreme nu se pleacă de la omul profund, de la esenţa spirituală, profundă a acestuia? Iar dacă nu este adevărat ce spun eu, atunci cum de viziunea actuală ne-a dus către dezastrul global evident în care ne aflăm cu toţii? Dacă nu trebuie să vorbim despre spirit, dacă spiritul e doar o plăsmuire sau o ocupaţie duminicală, atunci cum de toate măsurile care se iau, care în mod evident nu pun în centru omul ca fiinţă spirituală, cum de toate aceste măsuri nu au niciun rezultat?

 

256

Pseudopragmaticii cu minte seacă vor strâmba din nas şi vor spune că orice astfel de discuţii sunt “pierdere de timp”. Adevăraţii pragmatici vor înţelege însă uşor că, dacă scopul vieţii omului pe Pământ este unul eminamente spiritual, atunci adevăratul pragmatism, inclusiv cel economic şi cel politic, tocmai pe această piatră unghiulară trebuie să pornească ridicarea oricărui edificiu. Adevăratul pragmatic este acela care începe să construiască ceva, orice, doar după ce îşi pune întrebarea: “De ce sunt aici, de ce suntem aici?”. Paradoxal, cu această întrebare trebuie să începem, înainte de orice discuţie despre economie, politică, educaţie, societate. Pentru că dacă suntem aici pentru mult mai mult decât a munci şi a muri, dacă suntem aici dintr-un motiv şi pentru un scop mult mai profund, atunci toată viaţa noastră economică, socială, politică trebuie reaşezată în jurul acestei realităţi.

 

257

Cine susţine că nu e mai mult decât oglinda îi arătă, cine crede că ne aflăm aici veniţi fiind din nimic şi întorcându-ne după câteva zeci de ani în acelaşi nimic nu e decât un om care se încăpăţânează să ţină ochii strâns închişi. Orice polemică, orice discuţie în contradictoriu cu un astfel de om este absolut inutilă. Nu intenţionez să fac acest lucru. Vorbesc, scriu pentru că vreau să le împărtăşesc celor care pot deschide ochii lucrurile pe care le văd. Nu sunt şi nu vreau să fiu considerat o fiinţă specială, sunt doar un om cu ochii deschişi. Iar un om cu ochii deschişi nu e un om care a văzut totul. Nu. E însă un om care vrea să vadă, care îşi propune să vadă, care îşi defineşte fiinţa şi viaţa socială prin acest “a vedea”.

 

258

Vorbesc şi voi vorbi despre aceste lucruri şi despre altele. Voi vorbi liber, din libertatea propriei mele fiinţe, pentru toți semenii mei care vor să fie cu adevărat liberi. Cine vrea să rămână cu ochii închişi o poate face nestingherit, evident. Însă este bine ca acest mesaj să circule atât de mult încât cât mai mulţi oameni, chiar dacă preferă să-şi păstreze ochii închişi, să aibă măcar ocazia de a decide acest lucru. Orice e mai bun, chiar şi refuzul realităţii, decât nepăsarea în faţa realităţii. Un om care află aceste lucruri şi le refuză momentan e un om care, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, poate decide totuşi să-şi deschidă ochii. Acela însă care spune “Nu mă interesează dacă e adevărat sau nu!” se pierde pe sine. Poţi fi cald, poţi fi rece, poţi fi dincolo de cald şi de rece, însă cel mai rău este să fii călduţ…

 

259

Nu voi răspunde niciunui comentariu polemic, indiferent de la cine ar veni. Şi nu o fac nu dintr-o apetență pentru infatuare, ci pentru simplul motiv că ar fi absolut inutil, contraproductiv. Cum spuneam, e vorba, până la urmă, de decizia fiecărui individ, luată în propriul for interior. Adevărata democraţie este spirituală, în sensul că omul, ca fiinţă spirituală, are inclusiv libertatea de a-şi nega propriul spirit!

Ceilalţi, însă, avem un drum lung de mers împreună. Fără lideri epocali, fără oameni providenţiali… Cu toţii, împreună… Pentru că fiecare dintre dumneavoastră este un om providenţial, Providenţa se manifestă prin fiecare dintre noi exact în măsura în care conştientizăm şi permitem acest lucru.

 

260

Şi acum, să vedem cum aplicăm ceea ce spunem la situaţia concretă în care ne aflăm… Putem lesne constata că s-a strâns deja multă polemică publică privitor la cum e mai bine să se desfășoare şcoala în perioada unei epidemii sau pandemii, online sau cu prezenţă fizică în clase. Ei bine, problema ar trebui pusă complet diferit! Cu adevărat important nu e doar ca elevii să fie prezenţi fizic, infinit mai important este dacă ei sunt prezenți METAFIZIC… Le oferă şcoala un cadru în care să se cunoască pe sine cu adevărat, în care să cunoască lumea cu adevărat, în care să colaboreze cu adevărat? Acestea sunt întrebările corecte, nu polemica sterilă cu privire la “online” sau “fizic”! Are cineva impresia că şcoala e în aşa fel organizată, în general, încât omul-elev să îşi poată cunoaşte şi potoli SETEA? Este școala, aşa cum minunat spunea filosoful Noica, “școala-ca-sete”?

      În timpul prezenţei lor FIZICE în şcoli, elevii-oameni sunt ajutaţi – în primul rând de programa şcolară – să se dezvolte armonios ca oameni, sunt ajutaţi să închege, între ei, relaţii uman-sănătoase, bazate pe tot ceea ce defineşte omul ca fiinţă profundă, ca fiinţă frumoasă? Acestea sunt întrebările corecte… Școala trebuie reformată din temelii, aşezată pe o cu totul altă fundaţie. Altminteri, “online” sau “fizic”, ea va continua să fie irelevantă şi deseori chiar toxică pentru elevul-om. Şi aceasta nu din cauza profesorilor, ci din cauza Sistemului care înăbuşe inclusiv spiritul profesorilor!

      Adevărata Școală va începe abia atunci când accentul se va muta de pe CE se predă pe CINE predă și pe CINE învață. În școala actuală, importantă este doar materia. În Școala Omului, important este doar Omul! Omul-Profesor și Omul-Elev – iată ce ar trebui de fapt să constituie motorul sistemului educațional!

      Dacă, la sfârşitul anilor de şcoală primară şi gimnazială, copilul şi-a pierdut entuziasmul în loc ca profesorul să îl dobândească, atunci se cheamă că şcoala a eşuat! Prin ceea ce ESTE, nu prin ceea ce se încearcă a se face cu el, copilul ESTE o fiinţă plină de viaţă, de entuziasm, de bucuria de a trăi şi de a cunoaşte prin joc, de a experimenta direct. Dacă școala ucide acest entuziasm, această bucurie de a trăi şi de a cunoaşte, de a experimenta, atunci școala devine otravă pentru sufletul, pentru spiritul şi chiar pentru trupul copilului! Uciderea entuziasmului şi a bucuriei de a trăi şi de a cunoaşte au efecte devastatoare inclusiv asupra trupului fizic! Un copil în care a fost ucis entuziasmul şi a fost introdus stresul e un copil îmbolnăvit, trupeşte, sufleteşte şi spiritualiceşte!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

261

Apoi, să tratăm scurt și subiectul alegerilor politice… „Să avem musai alegeri acum, anul acesta, la termen!”… “Ba să le amânăm, astfel încât să poată participa în deplină siguranță cât mai mulți!” …În acest fel se exprimă polemic, cu egală convingere, mulți cetățeni care consideră că nimic nu ar trebui să le împiedice exercitarea dreptului de a alege. …”Aşa, şi?” i-aș întreba. N-am mai avut alegeri? N-au câştigat când unii, când alţii? Ne ajută în vreun fel să o luăm iar de la capăt LA FEL? Sau punem întrebările corecte, ca şi în cazul chestiunii educaţiei, a şcolii: “Care sunt OAMENII politici şi care politrucii? Unde e manipulare şi unde adevăr? Cine vrea în Parlament şi în celelalte foruri şi instituții publice pentru că vrea să slujească oamenii, să facă ceva bun pentru semenii lui şi cine vrea, de fapt, să-şi urmărească propriile interese, ori interesele propriei găşti?”… Vedeţi, acestea sunt adevăratele întrebări pe care ar trebui să ni le punem. Că sunt alegeri anul acesta sau anul viitor, că merg copiii la şcoală sau se ţin orele online, toate acestea sunt doar forme fără conţinut, pahare goale în jurul cărora stăm şi ne certăm inutil. Oricât ne-am certa şi ciondăni în jurul a două pahare goale, oricare dintre ele ni s-ar da până la urmă – oricum nu ne va potoli NICIO sete! Că o luăm la stânga, că o luăm la dreapta, în acelaşi infinit sens giratoriu ne vom învârti şi de aici înainte, cum am făcut-o vreme de atâtea decenii. În realitate, indiferent dacă o iei la stânga sau la dreapta, important e să nu rămâi în cerc, să ieşi din sensul giratoriu… Însă ceea ce facem noi, de decenii, este să alegem să mergem la dreapta în cerc după care, când ne plictisim, să alegem să mergem la stânga tot în cerc. În realitate, nu am mers nici la stânga, nici la dreapta. Doar ne-am învârtit aiurea în cerc! Asta facem de zeci de ani, asta este politica pentru care ne certăm uneori chiar şi cu oamenii pentru care simţim ceva…

 

262

Prin urmare, oameni buni, e timpul să părăsim sensul giratoriu! Iar acest lucru nu e posibil decât dacă ne propunem, împreună, UN SENS. Putem şi să ne învârtim, dacă vrem, dar hai să facem asta în spirală, să urcăm treptele Coloanei Fără Sfârșit. Spirala evolutivă e un sens giratoriu mântuit, rostuit…

 

263

…Exact despre aceste lucruri trebuie să vorbim. Altminteri, o să săpăm şanţuri sub noi de atâta învârtit în eternul sens giratoriu! Practic, ne săpăm cu toţii groapa speciei în timp ce ne învârtim aiurea, la nesfârşit, în acelaşi cerc. Ne învârtim până tocim lumea şi până când lumea se va prăbuşi sub noi. De drumuri noi avem nevoie, de rosturi, de sensuri noi…

 

264

Cum să îţi imaginezi că tot ce e de făcut este să votezi? Nu am văzut noi oare că nu e suficient, că una votăm şi alta se întâmplă? Nu se întâmplă acest lucru de când am votat prima oară? Şi, atunci, oare credem că această stare de fapt se va putea vreodată schimba având în vedere că noi, de fapt, nu schimbăm nimic? Cum să faci de fiecare dată lucrurile la fel, dar să te aştepţi ca rezultatele să fie diferite!?

 

265

Pentru a reforma politica este necesar să înţelegem, mai întâi, ce este politica… Într-un stat democratic, politicienii sunt reprezentanţii oamenilor. Dacă oamenii sunt treji, atunci şi reprezentanţii pe care şi-i vor alege vor fi treji. Dacă oamenii dorm şi tot ceea ce fac e ca într-o stare de vis diurn, atunci şi reprezentanţii lor vor fi nişte somnambuli!

 

266

Soluţiile nu au cum să vină doar de la partidele politice. Partidele politice funcţionează, inevitabil, ca nişte găşti, mai mici sau mai mari. Într-un partid politic, de cele mai multe ori, există facţiuni interne aflate într-o luptă de gherilă permanentă. Între partidele politice e război perpetuu. În fiecare partid politic, fie acesta unul nou, care îşi propune să fie „altfel”, în foarte scurtă vreme un „lider” sau o echipă de conducere îşi va impune propriul punct de vedere, iar democraţia internă va lipsi aproape cu desăvârşire. Pentru că democraţie internă nu înseamnă doar a nu fi marginalizat sau exclus dacă ai alt punct de vedere faţă de cel al conducerii, ci înseamnă a avea o conducere care nu funcţionează autoritar, impunând tot ceea ce vrea să impună, ci a avea o conducere care funcţionează reprezentativ şi participativ, ţinând cont de opiniile şi propunerile fiecărui membru şi încercând să le integreze.

 

267

Ce fel de democraţie este aceea unde cetăţenii votează partide în cadrul cărora, în realitate, nu există o reală democraţie!? Ce fel de societate este aceea în care până şi rudele sau prietenii ajung să se certe, să se deteste unii pe alţii, să nu îşi mai vorbească pe motiv că au opţiuni politice diferite!?

Această nebunie trebuie să înceteze. Am ajuns să fim angrenaţi într-un război al tuturor împotriva tuturor, deseori până și în propriile familii… Ne aflăm într-o permanentă luptă şi în acelaşi timp ne mirăm că nimic nu se schimbă fundamental în bine. …Cum s-ar putea schimba ceva în bine în aceste condiţii?

 

268

Nu mai căutaţi „lideri”, căutaţi propria lumină călăuzitoare! Nu este necesar să vă spună altcineva ce trebuie să faceţi şi nu veţi primi nimic bun în schimbul creditării cu putere a unor „lideri epocali”. Un adevărat lider nu vă va căuta aplauzele şi nu va încerca să vă zâmbească de pe stâlpi, din afişe. Un adevărat lider va fi doar propriul său lider, îşi va aranja şi conduce viaţa în acord cu propriile chemări, convingeri şi impulsuri. Şi vă va îndemna să faceţi la fel! În niciun caz nu va încerca să vă convingă să dormiţi liniştiţi în timp ce el „veghează” pentru dumneavoastră…

 

269

Apartenenţa la un partid sau susţinerea unui partid s-au transformat, faţă de intenţiile iniţiale ale politicului în lume, în apartenenţa la sau susţinerea a ceva similar unei secte. Cine e cu noi – e prieten, indiferent ce fel de om este. Cine e cu ceilalţi – e împotriva noastră, ne e duşman, indiferent ce fel de om este.

…Acum, pentru cineva care chiar vrea să fie un cetăţean LIBER, se cere un răspuns sincer, gândit până la capăt şi imparţial la următoarea întrebare: „Chiar e posibil ca toţi oamenii din partidul pe care îl susţin să fie de calitate, iar toţi oamenii din partidele pe care nu le susţin să fie detestabili!?”… E o întrebare fundamentală, pe care fiecare cetăţean sincer cu el însuşi ar trebui să şi-o pună cât mai des. Ne-am feri astfel pe noi înşine de sectarism politic. Pentru că nu aşa ceva ar trebui să fie partidele, nu secte politice ar trebui să devină!

 

270

Dincolo de diferenţele doctrinare, dacă este ca partidele politice să mai aibă un rost şi să lucreze cu adevărat pentru oameni, este necesar ca un număr cât mai mare dintre membrii acestora să se raporteze la lucrurile cu adevărat importante. Eterna luptă politică, show-urile cu gladiatori politici, Colosseum-ul modern nu ajută la absolut nimic, ba din contră. În loc să discutăm împreună despre ce am putea face împreună, găsim mereu noi motive pentru a ne lupta, pentru a ne segmenta, pentru a ne învrăjbi şi război.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

271

În realitate, în orice partid există şi oameni bine intenţionaţi, precum şi oameni care îşi urmăresc doar propriile interese. Dacă un partid vrea cu adevărat să se reformeze, atunci el trebuie să se reaşeze ontologic, devenind cadrul în care omul profund poate gândi, se poate exprima, poate acţiona. Fără o astfel de reformă, oricât de bine le-ar suna intenţiile, sloganurile şi programele, partidele nu vor acţiona în acord cu ceea ce timpurile pe care le trăim solicită. Fie se transformă astfel încât să devină rampe de lansare pentru oameni politici treji, fie aleg să fie secte politice, cu tot aparatul de propagandă sectară aferent. Oricât de dur ar suna, aceasta este realitatea!

 

272

Scopul unui partid nu trebuie să fie acela de a dărâma un alt partid, de a călca pe grumazul acestuia pentru ca el să se ridice. Aidoma, scopul unui stat nu este acela de a prospera în dauna altor state transformate în colonii. Cine nu respectă LIBERTATEA omului nu e nici om politic, nici om de stat. E doar un politician mărunt şi un om de mică statură morală și spirituală!

 

273

Timpurile pe care le trăim sunt timpuri speciale, timpuri care ne cheamă pe toţi, la nivel individual şi colectiv, să ALEGEM. Mergem mai departe pe căile bătătorite ale actualei societăţi haotice şi sub-umane sau începem un alt drum, unul pe adevărata linie a Destinului nostru individual şi colectiv…

 

274

Cine alege să rămână cantonat în eterna luptă dintre partide – e liber să o facă. E liber să-şi consume timpul şi energia alergând fără oprire în eternul sens giratoriu abil creat de maeştrii manipulării. Cine nu vede zădărnicia acestei lupte va rămâne mai departe sclav al bulei de săpun în care a fost, cuminte, aşezat. Cine înţelege fără-de-rostul acestui permanent război va sparge bula de săpun şi va începe să vadă lumea REALĂ. Îi va căuta pe alţii care au spart propriile bule de săpun, care au ieşit din propriile închisori nevăzute şi va încerca să îi ajute şi pe alţii să se elibereze, să trăiască LIBER.

 

275

Omenirea nu poate fi ţinută sub întunecat control decât dacă oamenii nu sunt conştienţi de sclavia lor. Iar cea mai oribilă formă de sclavie este sclavia modernă, este sclavia omului căruia nu i se permite să afle adevărul despre sine şi despre lume. Sclavia modernă este cea mai perversă formă de sclavie. Omul trăieşte separat de sinele său profund şi crede că e liber. Însă libertatea e mult mai mult decât a avea „drepturi şi libertăţi”, adesea chiar și acestea doar pe hârtie. LIBERTATEA e a-ţi cunoaşte şi a-ţi asuma practic propria fiinţă, e a deschide ochii şi a VEDEA că lumea e, de fapt, mult mai complexă, mai profundă decât ai fost obişnuit să crezi. Omul este o fiinţă cu spirit trăitoare într-o lume spirituală. Iar viaţa spirituală nu e şi nu trebuie percepută a fi doar o îndeletnicire duminicală sau ocazională. Viaţa spirituală este viaţa noastră reală din fiecare secundă, din fiecare clipă! Că nu mai suntem conştienţi de această viaţă spirituală – e o chestiune evidentă în cazul celor mai mulţi dintre noi. Că putem redeveni conştienţi de propriul spirit şi de lumea spirituală în care trăim – aceasta este o certitudine pentru toţi cei care au avut curajul de a deschide ochii!

 

276

Vedeţi… de câte ori aveţi ocazia să auziţi vorbindu-se despre aşa ceva în jurul dumneavoastră, în şcoli, la locul de muncă, în familie, pe reţelele de socializare, la televizor? Cum să nu fi adormit între timp? Cum să nu fim, în cea mai mare parte a zilelor vieţilor noastre, doar semi-treziți în această lume multistratificată!? Sigur că e firesc ca majoritatea oamenilor să doarmă. În acelaşi timp, nu e mai puţin adevărat că mesaje precum acesta au tocmai rolul de a le aminti oamenilor că pot încerca măcar să se trezească.

      A dormi nu e o tragedie. E explicabil, perfect explicabil. A insista să dormi, chiar şi atunci când cineva îţi mărturiseşte despre lumea vastă de dincolo de somnul tău cu vise, aceasta devine însă o tragedie. Tragedia individuală a unui om care se refuză de fapt pe sine. Şi tragedia colectivă a unei umanităţi care îşi refuză propriul Destin şi care se îndreaptă, încolonat şi cuminte, către prăpastie.

 

277

Ceea ce nu înţeleg acum partidele politice şi ceea ce trebuie să înţeleagă este că programele economice nu sunt suficiente. O „bunăstare economică”, de una singură, nu va îmbunătăţi niciodată cu adevărat viaţa omului. În primul rând, pentru că bunăstarea economică bazată doar pe economia în sine nu poate fi decât parţială şi temporară. Nu va fi niciodată pentru toţi şi nu va dura niciodată foarte mult. În al doilea rând, pentru că dacă economia devine singurul segment decident, dacă lăsăm totul să graviteze doar în jurul banului, nu şi al omului, atunci aerul social respirat de cetăţeni va deveni inevitabil toxic. Dioxidul de carbon social produs pe cale naturală în cadrul vieţii economice, egoismul care o caracterizează trebuie transformat din nou în oxigen social, în altruism, astfel încât cetăţenii să poată respira un aer social curat, sănătos.

 

278

Dacă în „oferta politică” a partidelor nu se regăseşte nimic despre omul profund, despre realitatea adâncă a lumii şi a vieţii omului, atunci acea ofertă este, inevitabil, una toxică. Pentru că a vorbi doar despre ce e deasupra nu va da niciodată şansa acelui ceva care se află dedesubt. Ceea ce fac politicienii și partidele politice, de multe ori chiar fără să realizeze, este să vă prezinte tot soiul de programe prin care, de fapt, vă vorbesc despre cum o să aducă apa în deşert cărând-o cu linguriţa! Dacă un partid chiar are o viziune despre viaţă care porneşte din trăirea conştientă a unor oameni treji, atunci acel partid va avea o „ofertă umană”, nu una „politică”. Sau, altfel spus, va avea o ofertă politică în sens uman, nu în sensul intereselor specifice unei secte politice. Un partid cu adevărat responsabil va vorbi despre omul profund din fiecare cetăţean căruia îi cere susţinere, îi va spune cetăţeanului că doar dacă lucrează împreună pot schimba într-adevăr ceva. Nişte politicieni cu adevărat responsabili vor fi preocupaţi nu de a-i convinge pe oameni (şi a se convinge deseori pe sine) că e „realist” şi „pragmatic” să cari oceanul în deşert cu linguriţa, ci le vor cere oamenilor să colaboreze, să lucreze împreună astfel încât izvoarele de apă vie, rece şi curată să poată să ajungă la suprafaţă, generând mai întâi oaze, apoi un cu totul alt ecosistem în locul aridului deşert social actual!

 

279

Economiile naţionale şi economia mondială vor intra în colaps tocmai pentru că toate măsurile care se iau vizează doar sfera economică. Este ca şi când ai vrea să ai un organism sănătos, funcţional, dar ţi-ai lăsa toate celelalte organe să se îmbolnăvească, să se deterioreze şi doar unul dintre ele te-ar interesa. În acest mod, inevitabil, din cauza îmbolnăvirii ansamblului, şi singurul organ de care eşti preocupat va ajunge să se îmbolnăvească, să cedeze, să intre în colaps.

 

280

Economia va intra în colaps, paradoxal, tocmai pentru că se încearcă doar revigorarea economiei! Când ignori celelalte organe, când nu te interesează dezvoltarea armonioasă a organismului tău, până la urmă se va îmbolnăvi, tocmai din acest motiv, chiar organul pe care îl consideri a fi singurul important… Tocmai de aceea, un partid responsabil şi nişte oameni politici responsabili nu vor vorbi doar despre un organ („economia” sau „justiţia”), ci vor vorbi despre ansamblu, despre tot organismul, inclusiv despre organele vitale care par a fi acum complet uitate.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

281

Un politician (sau un partid) care nu vorbeşte despre omul profund, despre viaţa profundă e un politician (sau un partid) legat la ochi, care vrea să vă convingă că doar el vede şi că doar pe el trebuie să îl urmaţi, votaţi şi susţineţi. Un om politic treaz, un partid cu adevărat responsabil vor vorbi tocmai despre lucrurile transmise în cadrul acestui mesaj. Pentru că un om politic treaz va şti că nu poate întreprinde nimic bun dacă nu îi ajută pe cât mai mulţi alţi oameni politici şi cetăţeni să se trezească. Iar un partid cu adevărat responsabil va şti că propaganda, vorbăria, sloganurile mai degrabă îi adorm pe oameni decât îi ajută să se trezească. Tocmai de aceea, un partid cu adevărat responsabil VA OPRI această horă dementă, va ieşi din acest joc întunecat şi va prezenta ceva cu totul DIFERIT! Un politician treaz şi un partid responsabil nu vor mai continua să vă transforme pe dumneavoastră, pe cetăţeni, în soldaţi teleghidaţi ai luptelor lor interesate, nu vă vor mai încuraja să deveniţi fiinţe care se aruncă orbeşte în acceleratorul dement de particule beligerante!

 

282

Nu este vorba despre a sta cu flori în mână în fața rivalului politic ce întinde spre tine baioneta. Nu, asta nu ar fi decât ipocrizie sau prostie! Dacă ești atacat, trebuie să te aperi. De asemenea, ai dreptul să ataci atunci când rivalul tău politic generează rău social. Însă niciun om politic adevărat nu va propune vreodată “distrugerea” unui alt om politic, ori a unui alt partid! Asta nu mai este politică, e deja derapaj subuman…

 

283

Pacea, bunăstarea nu se pot obţine prin discursuri sforăitoare, prin clişee, prin „programe” şi „doctrine”. Ci doar printr-o cunoaştere a modului cum funcţionează lumea, printr-un efort conjugat de susţinere a trezirii cât mai multor politicieni şi cetăţeni.

 

284

Un politician treaz este un om politic în deplinătatea facultăţilor sale umane. Iar un cetăţean treaz este un om social capabil să acţioneze în acord cu impulsurile propriului spirit liber.

 

285

Avem impresia că trăim într-o “lume liberă”, dar, în acelaşi timp, conchidem că este firesc să ne educăm copiii în şcoli nu în acord cu propriile calităţi şi impulsuri, ci în acord cu “ce se cere pe piaţă”. Ce “lume liberă” este aceea unde tânărul om este împiedicat să se autodescopere şi este forţat să devină “ceea ce societatea vrea ca el să devină”!? În plus, e aşa de minunată societatea asta de trebuie să o tratăm ca pe un rege care are voie să dispună de vieţile noastre şi ale copiilor noştri!? Cât de stupid este să vrem sau să acceptăm sloganul “adaptării la societate”, câtă vreme doar o oră de am gândi cu propria minte am observa că tocmai această societate este eşuată, toxică, profund malignă!?

Facem exact pe dos faţă de cum ar trebui să facem… Şi aceasta pentru că nu plecăm niciodată de la realităţi, deşi trăim cu falsa impresie că suntem extraordinar de pragmatici. Ei bine, în 99% dintre situaţii, nu suntem deloc pragmatici, pentru că în 99% dintre situaţii nu plecăm de la realităţi, ci de la clişee şi iluzii, de la prefabricate.

 

286

Dacă, în ceea ce priveşte şcoala, educaţia, am proceda corect, atunci am începe totul cu o simplă, dar esenţială întrebare: “Societatea în care trăim este bună şi ar trebui perpetuată sau, din contră, e nevoie de modificări fundamentale?”. Dacă suntem de părere că societatea este bună, atunci, pe lângă faptul că nu trăim în lumea reală, ideal ar fi să nu ne mai plângem niciodată de nimic, să acceptăm orice mizerie pentru că – nu-i aşa – societatea în care trăim e minunată şi trebuie perpetuată! Dacă, în schimb, suntem de părere că societatea actuală e viciată şi trebuie schimbată, atunci să ne punem a doua întrebare: “Este bine ca, în şcoli, tinerii să fie transformaţi în ceea ce societatea actuală este sau ar trebui, dimpotrivă, ca tinerii să aibă parte de un cadru educaţional care să le permită să transforme ei societatea actuală?”. Nu inoculându-li-se paradigma unui nou cadru social, creat tot în laboratoare, ci fiind ajutați să aducă la suprafață ceea ce sunt destinați chiar ei să ofere lumii pentru a o face mai bună!

Iată cât de simplu este să ajungi la concluzia corectă, să acţionezi mai apoi just, dacă îţi oferi măcar un scurt răgaz pentru a porni totul de la formularea întrebărilor care se impun! Dacă ne-am obişnui să facem acest lucru în mod curent, să ne punem şi să punem întrebări înainte de a lua decizii sau de a accepta ceea ce se încearcă a ni se impune, atunci am avea mult mai multe şanse să găsim de fiecare dată drumul cel bun. Iar, dacă uneori ne vom afla în eroare, va fi eroarea noastră din care vom putea învăţa ceva, nu va fi greşeala tiranică a altuia, faţă de care toţi trebuie să ne supunem orbeşte.

 

287

Tânărul-om are nevoie de un cadru educaţional care să îi permită să se cunoască şi să se dezvolte ca om profund. În schimb, ceea ce primeşte este un cadru care îl obligă să devină una cu societatea pe care, de fapt, el este chemat să o schimbe. Lumea nu poate sta pe loc, lumea trebuie să meargă mai departe şi chiar merge mai departe, odată cu fiecare nouă generaţie. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem însă este: “Cum merge lumea mai departe, desăvârşind toxicitatea sau către însănătoşire?”. Dacă îi obligăm pe elevi, pe tinerii oameni să se “adapteze” la societatea actuală, să devină parte a ei, să o respecte necondiţionat şi să o susţină, atunci tot ce vom realiza va fi că tinerii oameni vor duce mai departe aceleaşi principii complet greşite. Cum ne putem aştepta ca tinerii să schimbe lumea în bine, dacă tot ce facem este să-i forţăm să devină una cu această lume!??

 

288

Altă armă teribilă, prin scopurile urmărite şi prin eficiența dobândită în timp, este arma deposedării omului de esenţa sa, de SPIRITUL VIU care îl animă şi care îl defineşte de fapt ca fiinţă pe acest Pământ şi în Univers. În societatea actuală, nu e nevoie de niciun instrument chimic sau de altă natură pentru a tăia conexiunile omului cu propriul eu profund, cu propriul spirit. Întreaga societate este în aşa fel concepută şi condusă încât, încă din primii ani de viaţă, omul nu mai vede, nu mai găseşte şi nici măcar nu mai intuieşte drumul către sine, către propriul spirit. Măreţul om este ferecat într-o bulă de săpun în care îşi petrece cea mai mare parte a vieţii. Chiar şi atunci când mai ajunge să străpungă puţin bula şi să vadă dincolo de ea, să vadă lumea reală, să-şi simtă şi să-şi cunoască propriul spirit, să se regăsească pe sine ca fiinţă spirituală alături de celelalte fiinţe spirituale, este degrabă împins, prin abile mecanisme sociale, într-o altă bulă; poate mai mare, poate mai interesantă, dar tot o bulă care îl împiedică să fie liber, să vadă cu ochii larg deschişi o realitate spirituală în care trăieşte neîncetat dar care îi este abil refuzată!

 

289

Ce se poate face pentru ca omul să aibă şansa de a se regăsi pe sine ca fiinţă profundă, ca ființă spirituală? – Ei bine, să vedem mai întâi ce se face în sensul opus, în sensul de a-l împiedica să se cunoască pe sine ca fiinţă profundă. …În primul rând, este vorba despre cum a fost transformată şcoala, treptat, în ultima sută de ani. Uşor, uşor, pe nesesizate dar din ce în ce mai mult şi mai clar, şcoala a ajuns un spaţiu şi un timp al uitării de sine şi de ceilalţi. Dacă, în trecut, şcoala era locul dezbaterilor despre rosturi, al studiului despre sensuri, în prezent ea nu e decât un centru unde tânărul om intră pentru a se supune unor programe menite să-l separe de eul său profund, să-l văduvească de cunoaşterea lumii spirituale din care face parte şi despre care i se spune că nu are bază “ştiinţifică” reală. Ironia este că EXACT cei care au conceput şi dezvoltat acest tip de şcoală, pretutindeni pe Planetă, tipul de şcoală care îl rupe pe tânărul om de lumea spirituală căreia îi aparţine, ei bine, exact cei care fac acest lucru sunt cât se poate de conştienţi de această lume spirituală şi exact în legătură cu aceasta îşi desfăşoară planurile şi îşi urmăresc obiectivele. Adevăraţii promotori ai materialismului searbăd sunt fiinţe 100% non-materialiste! Aceasta este marea ironie, sinistra glumă planetară! Fiinţe care trăiesc conştient în lumea spirituală reală, chiar dacă servesc unor scopuri întunecate, promovează asiduu programe educaţionale menite să-l determine pe tânărul om să uite, încetul cu încetul, de lumea spirituală din care, de fapt, nu încetează nicio clipă să facă parte.

…Important! Şi aici şi în orice altă parte, nu mă refer la profesori. Există, din fericire, mulţi oameni-profesori care şi-au păstrat VIE setea de cunoaştere spirituală, care, prin harul lor, le transmit oamenilor-elevi mult mai mult decât li se impune prin programa şcolară. Când vorbesc despre adormirea omului profund prin intermediul şcolii, nu la profesori mă refer. Ci la cei care au conceput, la nivel planetar, toate aceste programe dezumanizante, atât în plan educaţional, cât şi în celelalte planuri, cum ar fi cel al muncii.

 

290

Cei care cunosc adevărata natură a omului ştiu foarte bine că, dacă vrei să-l îndepărtezi pe om de sine şi de ceilalţi, trebuie să procedezi în aşa fel încât tot ceea ce înseamnă latura artistică să dispară cu totul sau măcar să fie secătuită. Există un motiv cât se poate de concret pentru care şcoala a avut mereu (mai puţin în ultimele decenii) o componentă artistică la fel de importantă ca cea intelectuală. Omul nu poate cunoaşte lumea reală – adică acea lume care depăşeşte cu mult firimiturile de realitate care ni se aruncă de către societate de când ne naştem şi până murim – decât dacă, pe lângă raţiune, îşi dezvoltă şi latura artistică. Iar prin “latură artistică” nu mă refer neapărat la capacitatea de a ne exprima artistic, cât la capacitatea de a primi în noi ARTA. Despre organul pentru artă, pentru latura artistică a vieţii este vorba… Dacă acest organ nu mai funcţionează, dacă e uitat, dacă devine subnutrit, nedezvoltat, atunci omul pur şi simplu nu mai poate avea acces la realitate. Ceea ce i se pare că e realitatea din jurul lui şi realitatea vieţii sale nu mai reprezintă decât o umbră a adevăratei realităţi.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

291

În absenţa organului pentru artă, e ca şi când omul ar trăi fără vedere şi nici măcar nu ar şti că există vedere, ar considera că totul e compus doar din ceea ce celelalte simţuri ne dezvăluie. Nu este vorba despre abstracţiuni aici, ci despre lucruri cât se poate de concrete! Cine nu are “organ pentru artă” nu trăieşte în lumea reală, oricât de ciudat ar suna acest lucru… O lume compusă din oameni pentru care latura artistică nu există este o lume compusă din oameni care nu se cunosc de fapt pe sine şi care nu au cum să cunoască, în mod real, lumea.

 

292

…Nu va iluzionaţi! Cei care au tras sforile astfel încât, în şcoli, arta să fie din ce în ce mai puţin importantă sunt persoane care ştiu foarte bine care sunt efectele şi exact aceste efecte caută să le producă! Sunt persoane care propovăduiesc noua eră a intelectualismului sec, însă nu pentru că nu ar şti că realitatea nu poate fi percepută aşa, ci TOCMAI pentru că ştiu asta. Vedeţi dumneavoastră, obiectivul lor este tocmai acela ca oamenii să ajungă să considere arta o “pierdere de vreme”, ceva lipsit de concreteţe, în condiţiile în care tocmai realitatea concretă cere, pentru a o percepe, dezvoltarea organului pentru artă, dezvoltarea laturii artistice!…

 

293

Este exact motivul pentru care poezia, literatura în general au fost şi sunt efectiv DISTRUSE, sistematic, în şcoli. În loc să fie aşezat elevul în fața fiinţei vii a poetului, în fața rodului viu al fiinţei sale vii, în loc să i se ofere poezia ca un organism viu, cu care să interacţioneze, de care să se bucure la un nivel superior, elevului i se pun în faţă doar cadavre stilistice. În şcoli, cu toate excepţiile minunate care nu fac însă decât să confirme regula, nu mai avem de a face cu maternităţi de sensuri, cu o obstetrică a rosturilor, unde în elev, cu ajutorul poeziei, se nasc perspective noi, ci cu un soi de morgă stilistică, un soi de medicină legală a cuvântului. Corola de minuni a lumii, despre care atât de frumos şi profund vorbea poetul și filosoful Lucian Blaga, e DISTRUSĂ. În şcoli, având în vedere programa şi cerinţele de la diversele teste şi examene, avem de a face cu autopsii ale unor corpuri stilistice moarte, avem de a face cu disecţii ale unor cadavre lingvistice şi stilistice. Poezia nu mai e așezată în fața omului-elev ca organism viu, ci elevul e dezumanizat fiind vârât împotriva voinţei şi profunzimilor lui într-o morgă a cuvintelor, într-o încăpere cu aer fetid unde e forţat să realizeze autopsii pe cadavre stilistice!

      Iar efectul este unul dezastruos! În loc să fie ajutat, în şcoală, să iubească arta, să-şi afle şi să-şi dezvolte organul pentru artă, elevul este determinat să ajungă să urască poezia, literatura, arta în genere. Astfel, latura sa artistică fiind distrusă, el nu mai este capabil să se dezvolte ca om întreg şi să cunoască adevărata lume a omului.

 

294

…Însă cei care trag sforile pe planetă nu se opresc aici! Nu, nicidecum… Şi cealaltă componentă esenţială a omului – raţiunea, capacitatea de a gândi liber – este suprimată. Încă din şcoală, se fac două lucruri îngrozitoare. Primul: elevul nu este pus în situaţia de a gândi şi de a se exprima liber cu privire la un anumit subiect, indiferent de materie. El nici măcar nu este lăsat să afle ce i se pune în farfuria minţii. Trebuie doar să înghită pe nemestecate ce i se îndeasă în creier. Nu mai ştie să aleagă, să mestece, să digere. Totul e preparat şi prelucrat FĂRĂ EL! Elevului i se cere, imperativ, sub sancțiunea unor note proaste, să ia totul aşa cum i se dă. Doar memoria e importantă – doar să memoreze fără să gândească i se cere. …Iar al doilea lucru îngrozitor care se practică este acela că elevul-om nu mai poate deveni cu adevărat om pentru că nu i se permite să spună ceea ce crede. Paradoxal, elevii lipsiţi de bună-educație şi bun-simţ reuşesc să treacă prin şcoală fără prea multe probleme, tocmai dată fiind agresivitatea şi uneori chiar violenţa lor, în vreme ce marea masă a elevilor cu bun-simţ sunt timoraţi şi pierduţi într-o lume care le cere SĂ SE SUPUNĂ, SĂ NU CRÂCNEASCĂ, să nu cumva să le vină idei… Cei care chiar ar trebui sancţionaţi trec prin şcoală şi societate ca prin brânză, în vreme ce cei care chiar ar avea ceva de spus sunt forţaţi SĂ TACĂ şi SĂ SE SUPUNĂ!

 

295

În şcoli, elevul trebuie ajutat să se dezvolte liber, în acord cu propria natură profundă, cu propriile abilităţi înnăscute. Pentru a elimina presiunea notelor, care în paradigma profundă nu reprezintă absolut NIMIC, o soluţie foarte uşor de implementat ar fi cea deja propusă în această carte – soluția studierii materiilor pe trei niveluri: fundamental – intermediar – aprofundat. În acest fel, copilul care e în aşa fel structurat lăuntric încât se simte împlinit atunci când studiază matematica, atunci când face exerciţii matematice de tot felul, poate opta pentru încadrarea la nivelul „aprofundat”. Foarte important însă: este imperios necesar ca dorinţa de a merge către nivelul „aprofundat” să îi aparţină întru totul, să nu fie de fapt dorinţa părinţilor sau a profesorului!

 

296

Suntem diferiţi. Obiectiv vorbind, unii au mai multă chemare către anumite domenii, unii au mai multă chemare în general către cunoaştere, alţii sunt mai degrabă firi practice, alţii au o structură preponderent artistică, alţii – una preponderent ştiinţifică. Este foarte important ca fiecare elev să fie ajutat să se cunoască şi să se dezvolte exact aşa cum este, nu aşa cum consideră şcoala, statul sau „piaţa muncii” că ar trebui să fie. Trebuie neapărat să mutăm accentul, atenţia de pe notă şi presiunea notei pe elev şi natura sa interioară. Nu cred că e vreun om atât de puţin inteligent încât să nu priceapă, fără explicaţii suplimentare, că prin şcoală poate trece un elev de zece care, ulterior, va fabrica bombe atomice şi un elev de 6, care se va găsi cu adevărat pe sine abia ulterior şi va contribui major în timpul vieţii sale la sprijinirea celor aflaţi în suferinţă. Notele, raportate la fiinţa profundă a elevului-om, nu au nicio relevanță umană sau socială. Singurul lor efect este acela de distrugere a naturii interioare reale a copilului şi a adolescentului, pentru că aceștia nu vor mai învăța pentru ei și pentru lume, ci doar pentru notă!

 

297

Este o adevărată crimă să forţezi un copil să acumuleze foarte mult la o anumită materie când tot ceea ce este el şi tot ce freamătă în el ne cheamă să-l ajutăm să se dezvolte într-o cu totul altă direcţie. Școala actuală e tiranică, aşa cum şi societatea este. Copilul nu are aproape nicio şansă să se dezvolte liber, AŞA CUM ESTE EL. Iar o societate alcătuită din fiinţe neîmplinite, în dezacord cu propriul sine, e o societate nevrotică, urâtă, agresivă şi plină de ură!

 

298

Dacă insistăm ca absolut toţi elevii să studieze la fel toate materiile, fără să ţinem cont de aptitudinile, talentele şi chemările interioare ale fiecărui şcolar, atunci nu vom face decât să-i distrugem şi să distrugem societatea lor şi a noastră. În plus, părinţi – profesori – stat, ne vom minţi cu toţii inutil şi contraproductiv. Oare nu ştiu părinţii, profesorii, statul că imensa majoritate a elevilor învaţă doar pentru notă, pentru teze şi examene (nu din vina lor, ci din vina Sistemului educaţional extrem de prost conceput)? Oare nu ştim, de fapt, cu toţii că cea mai mare parte a cunoştinţelor, a informaţiilor sunt uitate aproape imediat după ce examenul trece!? Chiar ne place să ne prefacem că e altcumva!?

 

299

În situaţia în care procesul educaţional s-ar desfăşura pe trei niveluri, atunci am avea cu toţii – părinţi, profesori, stat – siguranţa că elevii au o fundaţie solidă. Poate că nu toţi vor ajunge să studieze o anumită materie la nivel intermediar sau aprofundat, dar cu siguranţă toţi vor studia respectiva materie măcar la nivel fundamental. Vor avea, cu alte cuvinte, o FUNDAŢIE solidă, trainică. Decât să ne prefacem că un copil a terminat şcoala şi a învăţat aprofundat toate materiile, e de un milion de ori mai bine să ne asigurăm că respectivul copil şi-a însuşit cu adevărat, temeinic şi trainic, fundamentele fiecărei materii în parte. Sunt oameni care, ca adulţi, nu ştiu nici un sfert din tabla înmulţirii. Însă diploma de absolvire spune că ei ştiu matematică la nivel avansat, că ştiu geometrie în spaţiu, trigonometrie, analiză matematică. Să fim serioşi… Ce rost are să ne chinuim şi să ne minţim? Pe cine ajută bazaconia asta?

 

300

Dacă un copil îşi construieşte o fundaţie solidă, atunci va avea pe ce să ridice mai târziu un edificiu. Dacă, în schimb, construcţia elevului, atunci când termină şcoala, e un bloc cu 100 de etaje care arată foarte bine dar care se va prăbuşi la prima mişcare telurică deoarece fundaţia este ca şi inexistentă, atunci înseamnă că totul a fost un eşec, o autopăcăleală inutilă a trioului părinţi – profesori – stat.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

301

În plus, părinţii, profesorii şi statul vor avea o mare surpriză dacă Sistemul educaţional pe trei niveluri va fi implementat. Dacă elevul nu va mai simţi în permanenţă presiunea notei ca urmare a unei examinări la un nivel ce îi depăşeşte aptitudinile, dacă şcoala se va raporta la elev ca la un tânăr om care trebuie ajutat să-şi descopere propria natură, propriile talente, propriile capacităţi, atunci elevul, în acord cu propria natură interioară, va dori el însuşi să avanseze, va cere chiar el să fie susţinut pentru a atinge nivelul intermediar sau chiar nivelul aprofundat la materiile care i se potrivesc, pentru care simte pasiune, foc interior, entuziasm!

 

302

Cu cât ne vom minţi mai puţin, cu cât ne vom stresa mai puţin copiii, cu cât îi vom preţui mai mult pentru ceea ce sunt ei de fapt şi cu cât îi vom ajuta mai mult să-şi actualizeze adevăratul potenţial, cu atât mai fericiţi vor fi, cu atât mai mult vor dori şi vor reuşi să-şi ajute semenii şi cu atât mai bine va arăta societatea noastră!

 

303

Nu este vorba despre faptul că „tinerii nu mai vor să înveţe”. Dacă înţelegem cu adevărat ce se întâmplă cu noile generaţii, o să ne fie clar că este vorba despre cu totul altceva. Tinerii vor să înveţe, însă ALTCEVA şi ALTCUMVA. Impulsurile cu care s-au născut îi împiedică să mai meargă pe căile bătute de vechile generaţii. Au nevoie să-şi croiască noi drumuri, au nevoie să fie ajutaţi să-şi cunoască propriul potenţial, astfel încât să poată schimba în bine lumea lor şi a noastră în acord cu impulsurile care îi străbat, care îi îndeamnă. Însă energia lor creatoare se loveşte de un zid – de Marele Zid al ignoranţei şi al ideilor fixe ale Sistemului în care se nasc. Tinerii au în ei noile impulsuri, acele impulsuri spirituale, profund umane, care pot schimba cu adevărat societatea omenească. Însă nu sunt lăsaţi să cunoască aceste impulsuri, să le transforme în acţiune. Şi atunci, pentru că, pe de o parte, nu mai au cum să meargă pe vechile căi, dar, pe de altă parte, nici pe noile căi nu pot merge pentru că nu li se permite să şi le croiască, tinerii oameni ajung să eşueze în divertisment facil, ajung să se uite pe sine în delir sonor sau chimic.

 

304

Dacă luăm presiunea notei, a examenului atât de pe elev, cât şi de pe profesor şi părinte, atunci dobândim starea psihică necesară pentru a construi o şcoală adevărată – una în care să nu ne autoamăgim şi autodistrugem. Dacă înţelegem că importantă este crearea unei fundaţii solide, iar nu ridicarea unui bloc de 100 de etaje cu fundaţie şubredă, atunci vom accepta şi implementa soluţia celor trei niveluri de studiu: fundamental, intermediar şi aprofundat. Dacă vrem să avem copii şi nepoţi împliniţi ca oameni, fericiţi cu adevărat, entuziaşti, dornici şi capabili să schimbe în bine lumea, atunci nu pe note, examene şi acumulări trebuie să ne concentrăm, ci pe explorarea lumii interioare a fiecărui elev. Acesta este lucrul cu adevărat important pe care ar trebui să îl facă şcoala şi tocmai acesta este lucrul pe care şcoala, cu rare excepții, nu îl face absolut deloc!

 

305

În loc să îi învăţăm să colaboreze, să înveţe pentru a le putea fi, mai târziu, de ajutor semenilor lor, ce îi învăţăm noi în şcoli pe copiii noştri? Îi învăţăm să „concureze”, să se pizmuiască, să se împingă unii pe alţii pe scări pentru a ajunge primii la ultimul etaj. După care, ajunşi la ultimul etaj, ba chiar pe terasa şcolii, la marele final, îi împingem în gol şi privim şocaţi cum cad neştiind de fapt deloc să zboare, neştiind că pot să zboare, aripi neştiind că au…

 

306

Atât şcoala, cât şi munca ar trebui să aibă la bază impulsuri care să ne facă să ne simţim exact ca atunci când ne entuziasmează foarte mult ceva. Dacă nu ne ducem la muncă şi la şcoală cu entuziasm, dacă nu ne întoarcem de la muncă şi de la şcoală tot cu entuziasm, dacă nu ne simţim împliniţi, dacă nu simţim că vibrăm, atunci înseamnă că nici şcoala, nici munca nu sunt ceea ce ar trebui să fie.

 

307

Milioane de copii merg la şcoală cu milioane de întrebări care, an şcolar după an şcolar, se pierd, dispar de parcă nici nu ar fi existat vreodată. Milioane de copii intră pe porţile şcolii cu inocentul entuziasm specific vârstei şi ies din şcoală nu sătui, ci fără să mai simtă setea! Sistemul educaţional, programa şcolară sunt în aşa fel concepute încât ele transformă şcolile în adevărate TEMNIŢE ALE SPIRITULUI! Un elev, un tânăr om care intră în şcoală pentru a se dezvolta armonios, în întreaga sa complexitate, află rapid că aproape pe nimeni nu interesează fiinţa sa, nici măcar partea superficială, ca să nu mai vorbim de cea profundă. Tot ceea ce contează este conformarea, uniformizarea, îndoparea cu noţiuni seci, îngurgitarea pe nemestecate de concepte lipsite de viaţă, input-output – ca la computere, memorare şi redare de informaţii şi date golite complet de orice conţinut uman, de orice substanţă vie.

 

308

Ne ucidem spiritele, sufletele şi minţile copiilor noștri în şcoli, asta facem acceptând, luând ca atare acest odios sistem de învăţământ. Un sistem pentru care individualitatea nu are absolut nicio relevanță, un sistem pentru care omul profund NU EXISTĂ, un sistem menit a-l determina pe tânărul om să uite să-şi pună întrebări, să uite să caute răspunsuri despre omul profund din el, despre omul profund din coleg, din profesor, din părinţi, din toţi oamenii pe care îi întâlneşte.

 

309

Cu CE contribuie şcoala la bunul mers al umanităţii? Cu bifarea memorării unor informaţii seci, vidate de orice substanţă vie? Cu producţia de roboţi utili înseriaţi, care urmează să presteze ani grei de muncă nu în folosul semenilor, ci pentru profitul cuiva, fie el stat sau patron? Unde e omul profund în toată treaba aceasta pe care noi o numim impropriu „școală”, „muncă”, „societate”? Ce şansă are fiinţa omenească să se cunoască pe sine cu adevărat, să cunoască lumea REALĂ din care face parte fără să mai aibă habar?

 

310

Acest mesaj este unul care vizează eliberarea fiinţei omeneşti din chingile care o ţin pe loc. Însă această eliberare presupune o trezire, o deşteptare, o aruncare a vălului de pe ochii spiritului. Dacă eu – sau alţii ca mine – vorbesc despre toate aceste lucruri, o fac pentru a ajuta şi alţi oameni să se trezească. Dacă nu suntem suficient de mulţi oameni treji pe Planetă, nu avem cum să schimbăm nimic, oricât de bine intenţionaţi am fi. Iar a fi treaz cu adevărat înseamnă şi a acţiona, într-un fel sau altul, alături de alţi oameni cu ochii larg deschişi. Oricât de supărător ar suna, cine crede că a înţeles acest mesaj dar se aşteaptă ca altcineva să lucreze în locul său NU a înţeles de fapt esenţa. A înţelege esenţa acestui mesaj e a simţi înlăuntrul propriei fiinţe o mişcare, un impuls, nu doar o comodă aprobare intelectuală.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

311

De asemenea, cine înţelege acest mesaj nu se aşteaptă nici ca cel care îl lansează – ori alţii ca el – să-i spună „ce să facă”, să-i comunice ce are de făcut. Nu. Trăim într-un ev al devenirii noastre, ca oameni, în care fiecare trebuie să acţioneze ca urmare a propriului efort de deliberare, fiecare trebuie SĂ FACĂ doar pentru că VREA să facă, nu pentru că I SE SPUNE să facă. Tocmai acesta este motivul pentru care vremea marilor lideri, vremea liderilor în general a trecut. Cel care e cu adevărat treaz nu va accepta să fie considerat un „lider”. El va insista ca fiecare dintre cei care îl consideră un „lider” să devină lideri ai propriilor fiinţe şi să acţioneze din entuziasmul şi libertatea propriului for interior.

 

312

Nici măcar nu ar trebui să conteze numele celui care vă transmite acest mesaj. Pentru că important este mesajul în sine, nu numele celui care îl transmite. Importantă este apa care potoleşte setea, nu numele celui care o toarnă din carafă. Important este drumul către care ţinteşte cuvântul, iar nu numele celui care foloseşte cuvântul pentru a ţinti către acest drum.

 

313

Nu este necesar ca un anumit program, ca o anumită programă să ne închidă – elevi, profesori, părinţi – într-o celulă întunecată de unde să nu ne mai putem bucura de razele Soarelui! Odată ce schimbăm radical perspectiva, odată ce ne propunem ca şcoala să nu mai producă roboţi utili, ci să ajute să se dezvolte oameni profunzi, armonioşi, vom avea profesori care vor şti ce să facă în timpul orelor lor. Dacă nu ne mai concentrăm pe ceea ce Sistemul vrea să devină copiii noştri, ci pe ceea ce ei sunt meniţi să devină, atunci orice oră de clasă va fi un festival al umanităţii, orice minut de curs va fi un sanctuar al devenirii noastre.

 

314

Orice program educaţional este o tiranie a celui care şi-l imaginează. Ceea ce constituie acum o adevărată închisoare pentru spiritul omenesc, deopotrivă al elevului şi al profesorului, aşa-numitul „program educaţional” trebuie să iasă urgent din zodia tiraniei şi să se transforme într-un simplu cadru organizatoric. Elevii, profesorii şi părinţii trebuie să VREA să iasă de sub stăpânirea acestui sistem tiranic, un sistem care le distruge tuturor şansa de a se dezvolta frumos, armonios, uman-sănătos!

 

315

Realizăm noi oare câte spirite înalte sunt efectiv distruse, anihilate de către un sistem educaţional pentru care aceste spirite înalte nu au NICIO valoare!? Câţi copii minunaţi, care ar fi putut schimba în bine lumea noastră DOAR cu condiţia să fi fost ajutaţi să se dezvolte LIBER, s-au pierdut pe drum, au eşuat, au devenit „produse în serie” ale fabricilor care produc pe bandă rulantă roboţi economici utili!?

 

316

Tocmai pentru că spiritul și lumea spirituală sunt elementul comun esențial al TUTUROR oamenilor, indiferent de rasă sau naţionalitate, adevăratul om spiritual nu va fi naţionalist în sensul convingerii arogante că ţara sa, că naţiunea sa sunt superioare şi autosuficiente, ci în sensul elementelor noi, originale pe care ţara sa, pe care naţiunea sa le poate aduce în lume, elemente noi de care toate ţările, toate naţiunile să poată beneficia.

 

317

Cu alte cuvinte, naționalistul nu va fi niciodată „naționalist” în sensul arogant al preamăririi propriei naţiuni în detrimentul celorlalte, ci în sensul încrederii în puterile creatoare, în resursele de originalitate ale propriei naţiuni. Aceste puteri creatoare, aceste resurse originale naţionale, dacă li se dă cu adevărat un sens spiritual, vor fi folosite astfel încât TOATE celelalte popoare, toate celelalte naţiuni să poată beneficia de pe urma lor. O naţiune pentru care spiritul devine elementul central nu va încerca niciodată să devină o insulă autosuficientă, ci va lucra pentru binele tuturor celorlalte naţiuni!

 

318

Este exact ca şi în cazul dezvoltării elevului în şcoală. Este greşit ca elevul să nu fie abordat individual, să nu-i fie respectată şi stimulată originalitatea, unicitatea creativă, exact aşa cum este greşit ca unei ţări să nu îi fie respectată unicitatea, originalitatea. Este greşit însă şi a pune accentul pe unicitate, creativitate, individualitate, fără a pune la fel de mult accentul, în şcoală, şi pe colectivitate, altruism şi fraternitate. Aidoma, este greşit a pune accentul pe unicitatea, creativitatea, individualitatea şi originalitatea unei naţiuni fără a pune în egală măsură accentul pe ceea ce respectiva naţiune le poate oferi celorlalte naţiuni, într-un mediu internaţional de susţinere reciprocă LIBERĂ!

 

319

Nu poate exista libertate şi „export de democraţie”, câtă vreme o ţară se consideră „superioară”, cât timp conducerea respectivei ţări este convinsă că are dreptul să-şi impună propriul model peste tot în lume. Este adevărat că, într-o anumită țară, este posibil ca anumite impulsuri sociale să se manifeste mai mult decât în alte ţări la un moment dat. Dar, aşa cum nu este în regulă ca un om să încalce liberul arbitru al altui om impunându-i „binele său”, la fel de nociv este atunci când un stat, oricare ar fi acela, determină sau chiar forţează alt stat să-i copieze modelul, să-i accepte „binele”, propria sa formă a binelui.

 

320

Nimic din ceea ce fac oamenii, la nivel individual şi colectiv, la nivel naţional şi internaţional, nu are valoare, nu are efect pozitiv atunci când nu este respectată cea mai importantă regulă: nu ai dreptul să calci peste voinţa altcuiva, nu ai dreptul să încalci liberul arbitru care îi garantează omului libertatea de a alege în acord cu propria voinţă! Dacă voinţa unui om sau a unei naţiuni este încălcată, atunci nu mai vorbim despre binefacere, ci despre ABUZ! Binele impus cu forţa nu mai e deloc bun, e doar un abuz, o impunere a unor condiţii de către cel mai puternic. În plus, de cele mai multe ori, în „condiţiile binefăcătoare” sunt ascunse interese economice şi politice care nu au nicio legătură cu binele ţării care se vede nevoită să le accepte…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

321

Dacă o ţară ajunge să INSPIRE alte ţări, atunci înseamnă că acea ţară şi-a împlinit propriul Destin. Dacă, în schimb, o ţară ajunge să DOMINE alte ţări, atunci înseamnă că acea ţară îşi ratează propriul Destin. Este inutil să mai întreţinem cu bugete astronomice puzderia de instituţii internaţionale atâta vreme cât tocmai în interiorul acestor instituţii internaţionale unele state îşi folosesc puterea militară şi economică pentru a forţa decizii pe care celelalte state nu le doresc.

 

322

În societate, dacă un om este forţat să facă ceva împotriva propriei voinţe, atunci acel om nu mai este o fiinţă liberă, ci se transformă într-un sclav. Pe plan internaţional, este exact la fel: dacă un stat face sau nu face ceva împotriva propriei voinţe, acceptând decizii ale altui stat care îl controlează, atunci nu mai avem de a face cu relaţii internaţionale libere, ci cu relaţii de putere de tip stat-stăpân – stat-colonie.

Dacă vrei să ajuţi un alt om, fă-o în aşa fel încât să îi respecţi în acelaşi timp opţiunile, deciziile. Nu folosi ajutorul pe care i-l dai pentru a prelua controlul asupra acelui om! Pentru că aceea nu mai e binefacere, ci delict de putere! La fel, dacă un stat puternic doreşte să ajute un stat mai slab, să o facă respectând în acelaşi timp dreptul sfânt al acelui stat de a se autodetermina! Dacă un stat puternic „ajută” un stat mai slab impunându-i acestuia, în schimbul ajutorului dat, respectarea propriilor condiţii şi adoptarea propriilor măsuri, străine de tot ceea ce defineşte statul „ajutat”, atunci avem de a face cu cinism camuflat în binefacere, cu colonialism care poartă masca internaţionalismului.

 

323

„Globalismul” este un curent cât se poate de nociv care a fost inventat şi lansat tocmai pentru a abate atenţia popoarelor lumii de la curentul uman-sănătos al FRATERNITĂȚII UMANE. Impulsul profund către fraternitate umană presupune altruism, dialog între naţiuni, schimb cultural şi cooperare pe baza respectului reciproc, a egalităţii şi a garantării păstrării identităţii naţionale. În locul acestui impuls uman-sănătos, ne este livrat globalismul nivelator, un globalism care nu e despre dialog, ci despre monolog, care nu este despre schimb cultural, ci despre obligativitatea adoptării unei singure „culturi”, nu este despre cooperare pe baza respectului reciproc, ci despre impunerea unor termeni şi condiţii de către „cel puternic”, nu este despre egalitate, ci despre stăpânire, nu este despre garantarea păstrării identităţii naţionale, ci despre forţarea ştergerii oricărei identităţi, despre arderea oricărei amprente culturale şi spirituale!

 

324

Apoi, tot maeştrii disimulării şi ai manipulării au totul pregătit şi pentru „faza a doua” – cea a unei noi așa-zise “emancipări” a naţiunilor. Ei ştiu foarte bine că impunerea agendei globaliste nu se poate petrece fără fisuri. Şi atunci preferă să controleze tot ei fisurile, aşa cum o fac şi la nivel naţional, atunci când le dau cetăţenilor şi „eroilor” cetăţenilor iluzia câştigării unor bătălii!

 

325

Maeştrii manipulării globale, cei aflați în vârful Piramidei Puterii, ştiu că impulsul uman-sănătos de care avem cea mai mare nevoie în prezent este cel al fraternităţii umane. Pentru a nu lăsa acest impuls să pătrundă în lume, să se răspândească şi să genereze schimbare pozitivă, ei au generat falsul impuls al globalismului nivelator. În plus, tot ei au ținut sub control şi micile răbufniri naţionale, astfel încât acestea să nu afecteze cu adevărat agenda globalistă şi să nu se apropie cu niciun centimetru de adevăratul impuls – cel către fraternitate globală!

 

326

Nivelarea conştiinţelor până la punctul fără de întoarcere al anularii lor definitive se face, de decenii, în trepte. Agenda progresist-globalistă, cu tot noianul de clişee şi sloganuri pe care miliarde de oameni se văd obligaţi să le înghită pe nemestecate, nu reprezintă ultima fază. Ultima fază, către care ne îndreptăm în ritm accelerat, este faza anularii efective, totale a conştiinţei omeneşti prin transformarea omului în cyborg, prin conectarea creierului, a trupului omului la computer, la server, la „cloud”. Unirea omului cu inteligenţa artificială e la doar un singur pas de a se produce. Iar acest lucru, odată produs, va anula definitiv conştiinţa omului. Deja de decenii, ne-am obişnuit, din raţiuni de comoditate, să gândim din ce în ce mai puţin. În prezent, gândeşte pentru noi aproape exclusiv Inteligența Artificială… Sunt oameni care efectiv nu mai sunt în stare să găsească o destinaţie ţinând în mână o hartă, sunt sclavii absoluţi ai Inteligenţei Artificiale care le arată, care le spune pe unde să o ia, încotro să se ducă, unde le e casa.

 

327

Desigur, tehnologia în sine este absolut în regulă. Nu e nicio problemă dacă te asistă un telefon atunci când vrei să ajungi undeva. Sigur că e mai uşor şi mai rapid decât în situaţia în care întrebi oamenii pe stradă sau te orientezi după o hartă pe care o ţii în mână. Tehnologia nu trebuie respinsă. Două condiţii trebuie însă întrunite dacă vrem să ne bucurăm de beneficiile pe care ni le aduce tehnologia. Prima: să ne exersăm totuşi propria minte, să bem din apă vie a propriului spirit, să ne păstrăm sufletele vii. Şi… să mai încercăm, măcar din când în când, să mai ajungem undeva şi fără să folosim telefonul sau alt instrument tehnologic „inteligent”. Şi a doua condiţie: să reglementăm tehnologia astfel încât ajutorul tehnologic să nu mai fie plătit, de fapt, cu tone de informaţii despre cine suntem, unde mergem, ce spunem şi ce facem în fiecare clipă a vieţilor noastre!

 

328

Aşadar, pentru a reveni, ne aflăm la un singur pas de marea cotitură în istoria umanităţii. Pentru prima dată în istoria noastră, a tuturor, suntem la un pas de a ne pierde conştiinţa, eul. Până acum, chiar şi în cele mai grele condiţii, chiar şi în cele mai înfiorătoare situaţii, omului NU îi putea fi răpit propriul eu, nu îi putea fi anulată pe termen nelimitat conştiinţa. Avem cazul atâtor sfinţi sau eroi care şi-au păstrat conştiinţa trează chiar şi atunci când au fost chinuiţi, torturaţi, omorâţi. Omul, până acum, a putut – dacă a vrut! – să îşi păstreze intactă conştiinţa de sine, conştientizarea propriului eu.

 

329

În scurtă vreme, omenirea se va afla la o răscruce de drumuri. Oamenii vor avea de ales între anularea propriei conştiinţe, renunţarea la propriul eu profund prin cuplarea directă la tehnologie (deocamdată, suntem încă indirect cuplaţi la tehnologie, prin intermediul tuturor aparatelor “inteligente” pe care le folosim) şi păstrarea propriei identităţi conştiente, a propriului eu. Şi astfel, pentru prima dată în istoria omenirii, de la prima sămânţă de OM şi până în clipa de faţă, omul se va afla în situaţia de a-şi pierde propria conştiență liberă!

 

330

Puteţi fi asigurați de importanța timpurilor pe care le trăim tocmai lăsându-vă pătrunşi de semnificaţia epocală a ceea ce se apropie: trăiţi anii în care, pentru prima dată în istoria sa, omul chiar îşi poate pierde propria conştiinţă liberă, contactul cu propriul spirit! Cine realizează importanţa crucială a timpurilor pe care le trăim realizează şi cât de multe forţe sunt implicate, din ambele sensuri… Pe de o parte, sunt cei care, treji fiind, vor să ajute omul să se trezească şi să se perceapă din nou pe sine ca fiinţă spirituală trăitoare într-o lume spirituală. Şi pe de altă parte, sunt cei care, tot treji fiind, slujesc întunericul, iar nu lumina, cei care vor să îl atragă pe om în această teribilă cursă a pierderii propriei identităţi conştiente. Este o luptă epocală pentru om care se dă exact în timp ce omul continuă să îşi piardă timpul la fel ca şi până acum… În timp ce suntem ţinuţi ocupaţi, zi de zi, seară după seară, cu luptele televizate dintre gladiatorii politici, cu scandalurile cotidiene, cu discuţiile interminabile despre nimic şi cu divertismentul de cea mai joasă factură, în timp ce ne pierdem timpul, maeştrii întunericului ne conduc, pe nesimţite, către momentul în care mulţi dintre noi, deja adormiţi fiind, nu vor vedea nicio problemă în „unirea cu tehnologia”, în a lăsa Inteligența Artificială să pătrundă în noi, în corpul nostru, în creierul nostru!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

331

Gândiţi-vă… Dacă oamenii ar fi cu adevărat treji, ai putea măcar să le vorbeşti despre a deveni cyborgi, ai putea măcar să le pui problema unirii cu tehnologia, cu Inteligenţa Artificială!? NU, evident că n-ai putea! Şi, atunci, ce trebuie să faci pentru ca foarte mulţi oameni să fie tentaţi să accepte pierderea propriei conştiinţe? – Să le-o adormi înainte de a le-o lua de tot! E simplu… E simplu şi exact acest lucru se întâmplă pe Pământ cu omenirea în ultimele decenii. Gradual, oamenilor le-a fost amorţită, aţipită conştiinţa. După ce s-a atins acest prag al adormirii cvasitotale a conştiinţei oamenilor, ultima fază este activată: omul cu conştiinţa adormită va merge ca un somnambul, se va așeza sforăind pe un scaun şi, fericit că „e parte din ceva extraordinar”, va cere chiar el să fie printre primii care îşi pierd de tot conştiinţa, care îşi lasă propriul eu înlocuit de mintea tehnologică, de Inteligenţa Artificială…

 

332

Iar problema cea mai mare a celor care sunt convinşi că nu există niciun spirit, nicio lume spirituală şi că, pe cale de consecinţă, unirea cu Inteligenţa Artificială este absolut în regulă, cea mai mare problemă a acestor oameni este că ei, adormiţi fiind întru propriul spirit, habar nu au că cei care impun pe Planetă unirea omului cu tehnologia, înlocuirea eului uman conştient cu Inteligenţa Artificială sunt fiinţe cât se poate de conştiente atât de propriul spirit, cât şi de spiritul celor pe care i-au convins că nu au un spirit!… Aici este una dintre cheile care pot deschide cufărul înţelegerii timpurilor pe care le trăim: cei care îndeamnă oamenii să devină una cu tehnologia în ideea că, oricum, „spiritul nu există” sunt cât se poate de conştienţi de existenţa propriului spirit, precum şi de existenţa spiritului celor pe care i-au convins că nu există spirit!

 

333

Materialismul care alungă spiritul din lume nu este, la bază, rodul ideologiei unor materialişti. NU, complet greşit! La baza sa, materialismul care alungă spiritul din lume este rodul ideologiei unor spiritualişti, este rodul ideologiei unor fiinţe perfect conştiente de existenţa spiritului şi a lumii spirituale!

      Însă, din nou, imaginați-vă… Dacă aţi fi slujitori ai negurii, nu aţi încerca să îi convingeţi pe oameni că lumina nu există? Dacă aţi dori ca oamenii să-şi refuze propriul spirit, să respingă propria viaţă spirituală, nu v-aţi strădui să îi convingeţi că spiritul şi lumea spirituală nu există? E foarte simplu…

 

334

În spatele progresismului tiranic, al globalismului nivelator, al materialismului, al societăţii supertehnologizate se află fiinţe puternice, cât se poate de treze şi de conştiente de propriul spirit şi de spiritul oamenilor cărora le spun că „spiritul nu există”! Iar agenda globalistă, care mai are foarte puţin şi se impune la un nivel superior, prin anularea conştiinţei celor care acceptă să devină una cu tehnologia, avansează cu atât mai mult şi cu atât mai rapid cu cât mai mulţi oameni care ar putea schimba starea de fapt îşi continuă starea de visare diurnă în loc să pornească a se trezi! Dacă maeştrii negurii vor izbândi, va fi pentru că miliarde de oameni buni vor fi ales visele şi somnul în locul stării de trezie! Iar rolul acestui mesaj este tocmai acela de a le oferi oamenilor posibilitatea de a alege: merg mai departe pe căile bătătorite care duc către prăpastie sau deschid ochii şi pornesc spre alte zări, senine…

 

335

Este nevoie de o amplă mişcare de trezire globală. Cum va acţiona fiecare om în parte, cum va contribui fiecare popor în parte – acestea ţin de unicitatea şi individualitatea fiecărui om şi a fiecărui popor. Însă este necesar un fenomen global! Atâta vreme cât maeştrii disimulării acţionează la nivel global, fenomenul trezirii spiritelor omeneşti trebuie neapărat să fie tot unul global. Din acest motiv, este de maximă importanță răspândirea globală a acestui mesaj! Dacă oamenii buni ai Planetei vor continua să aştepte „crearea condiţiilor favorabile”, aceste condiţii nu se vor ivi niciodată! Pentru că noi înşine suntem singurii care putem genera aceste condiţii…

 

336

Într-adevăr, pentru ca o schimbare radicală, profundă, uman-sănătoasă să se poată produce, sunt necesare anumite condiţii favorabile. Dar aceste condiţii favorabile pot fi produse într-un singur fel: prin trezirea cât mai multor oameni, prin spargerea cât mai multor bule de săpun. Cu cât mai mulţi oameni vor deschide ochii, cu atât mai rapid vom avea pe Planetă condiţiile favorabile pentru a purcede la o schimbare totală a modului în care ne raportăm la ceilalţi şi la propriile noastre vieţi.

Aşa cum aţi auzit în toate aceste luni că „în ultimele 24 ore au fost înregistrate x cazuri noi de îmbolnăvire”, aşa ar trebui să înregistrăm, în sens pozitiv, toate „cazurile” noi de oameni care se vor fi trezit şi care îşi vor fi dat mâna pentru a răspândi acest mesaj şi pentru a genera acest fenomen global.

 

337

Cine vrea cu adevărat să ajute, să fie de folos în această perioadă trebuie să se oprească puţin şi să vadă dincolo de filmul rulat zilnic peste tot. Ni se spune că trebuie să fim aşa şi pe dincolo, că trebuie să ne „aliniem” la tot soiul de curente şi tendinţe, ca Estul e rău şi Vestul e bun etc.. Dar ne oprim vreodată puţin pentru a vedea totuşi dincolo de aceste condiţionări sociale, colective? Care e, de fapt, realitatea? Ce înseamnă „valori progresiste” sau “parcurs globalist”? Nu ar trebui să conteze, de fapt, valorile umane şi parcursul umanităţii? De ce acceptăm atât de uşor să fim aşezaţi în tabere divergente, de ce suntem mereu pregătiţi să fim carne de tun, să constituim baza pentru conflictele internaţionale, pentru război?

 

338

Dacă sunt “naţionalist”, aceasta nu înseamnă că eu îmi consider propriul popor ca fiind o “rasă superioară”, nu înseamnă nici că eu cred că poporul meu trebuie să fie autosuficient, să se închidă în sine, precum o monadă de sine stătătoare separată complet de orice altă seminţie. Dacă sunt “naţionalist”, aceasta înseamnă că văd în poporul meu ceea ce poate el deveni, ceea ce poate el oferi lumii, celorlalte popoare. Împlinirea destinului unui popor, singura care poate aduce adevărata bunăstare, fericire, mulţumire, nu mai este posibilă în zilele noastre – ce efect al evoluţiei umanităţii – decât în măsura în care acest popor îşi doreşte şi îşi propune să ajute celelalte popoare.

 

339

Apropo de politică şi politicieni… Deşi cel mai probabil îşi va nărui în mare măsură susţinerea, un om politic adevărat, unul care îşi respectă susţinătorii, nu le va spune acestora ce va face pentru ei, ci ce ar putea face ÎMPREUNĂ. Am ajuns într-un ev al dezvoltării noastre în care este necesar ca toţi să se implice. Sunt complet depăşite vremurile în care figuri providenţiale se ocupau singure de binele oamenilor, de binele unui grup, al unui oraş, al unei naţiuni.

 

340

Iar atunci când aduc în discuţie – destul de des – faptul că “am ajuns într-o perioadă a dezvoltării noastre”, e bine ca lucrurile să fie corect înţelese. Aşa cum există etape ale dezvoltării corpului omenesc, etape care se succedă chiar dacă omul nu le acordă prea multă importanţă, tot aşa există şi etape ale dezvoltării organismului social, etape ale evoluţiei umanităţii în ansamblul ei. Un copil creşte, dinții i se schimbă, pubertatea vine chiar dacă el “crede” sau nu în asta, chiar dacă îl interesează sau nu, chiar dacă acordă sau nu vreo importanţă tuturor acestor schimbări, tuturor acestor etape. Aidoma, umanitatea ajunge în anumite etape ale dezvoltării sale chiar dacă nu “crede” în asta, chiar dacă nu le observă şi nu le înţelege, chiar dacă nu îi pasă prea mult. Este pura realitate…

Diferenţa este aceea că, dacă organismul omului se dezvoltă mai departe şi fără aportul omului, organismul social are nevoie de înţelegerea, de conştientizarea şi de acţiunea omului. Dacă ajungem, cu toţii, într-o anumită etapă a dezvoltării noastre şi pur şi simplu nu ne pasă, atunci nu facem decât să generăm haos şi rău social, naţional şi internaţional. Corpul social are nevoie de oameni treji, nu de somnambuli. Altminteri, vom rata tot ceea ce ar trebui să dezvoltăm în actuala etapă şi, ca efect imediat, ne vom afunda tot mai mult în mâzga cea neagră care deja sufocă totul pe planetă.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

341

Ca exemplu edificator, actuala etapă a dezvoltării umanităţii cere de la fiecare dintre noi să înţelegem necesitatea acţiunii comune în sensul unei fraternităţi umane globale. Acest impuls există în fiecare dintre noi, pentru simplul motiv că fiecare dintre noi se găseşte, acum, în etapa de dezvoltare a umanităţii care cere acest lucru. Acest impuls către fraternitate umană globală există deci în fiecare dintre noi. Însă cei care se opun dezvoltării omului şi a umanităţii în sensul corect al propriului destin întreprind tot ceea ce se poate întreprinde astfel încât în locul fraternităţii umane globale LIBERE să ni se livreze aşa-numitul “globalism”.

 

342

Tendinţa noastră firească spre fraternitate globală este înăbuşită şi în locul ei ni se livrează globalism artificial. În locul unei comunităţi alcătuite din indivizi liberi care lucrează spre binele semenilor lor, suntem forţaţi să trăim în închisoarea planetară a globalismului nivelator, un globalism care ne împiedică să gândim liber şi să acţionăm liber, un globalism tiranic, care ne forţează să gândim, să vorbim şi să acţionăm doar aşa cum consideră unii că “e corect”.

 

343

Marea trecere a omenirii către o altă etapă evolutivă este ucisă în faşă. Progresul real al omenirii este înăbuşit, iar în locul acestuia ni se livrează progresismul artificial. În locul unei comunităţi de indivizi care îşi susţin reciproc bunăstarea, care se îngrijesc unii de alţii, care se recunosc pe sine şi îi recunosc pe ceilalţi ca fiinţe spirituale, ca fiinţe profunde, ca fiinţe complexe, suntem forţaţi să ne dăm cu sania pe derdeluşul plin de clişee stupide al aşa-zisului “progresism”. Nu mai avem de a face cu progresul unei lumi libere, cu progresul unor oameni liberi, ci cu tirania unui “progresism” care nu ne mai permite să spunem ce credem, ci doar ce “trebuie”.

 

344

Apoi, mai este ceva care e pervertit în cel mai odios mod, ca un atac direct, făţiş, fără oprelişti, la însăşi esenţa fiinţei omeneşti. Solidaritatea este pervertită în singularitate. În loc să folosim tehnologia pentru a susţine solidaritatea umană, suntem împinşi fără să realizăm către un moment în care tehnologia ne va folosi pe noi pentru a crea ceea ce teoreticienii şi practicienii “lumii cibernetice noi” numesc “singularitate” – adică acea secundă în care Inteligenţa Artificială devine conştientă de sine şi nu mai are nevoie de om pentru a se dezvolta.

 

345

În absenţa unei preocupări reale pentru înţelegerea fiinţei omeneşti, tot ceea ce auzim ca discurs despre “drepturi şi libertăţi” este egal cu zero. “Şefii” de state, de instituţii și organizații vorbesc nonstop, pompos, despre drepturi şi libertăţi, însă ceea ce fac în mod real nu are nicio legătură cu vreun drept sau cu vreo libertate, ci are legătură doar cu setea de putere şi cu exercitarea, adeseori discreţionară, a puterii.

 

346

Se vorbeşte mult despre “democraţie” şi despre “lumea liberă”. Aş vrea să vă întreb doar atât: în “democraţie”, în “lumea liberă”, ce cuvânt au de spus cetăţenii cu privire la modul cum sunt utilizaţi banii proveniţi din taxele şi impozitele pe care chiar ei le plătesc? Cine şi când îi întreabă pe oameni dacă, de pildă, sunt de acord ca un trilion de dolari să meargă anual către oamenii săraci şi bolnavi, mai degrabă decât să meargă către armament şi operaţiuni militare? Ce “democraţie” este aceasta? Ce “lume liberă”? Să fim serioşi! Cuvinte precum “democraţie”, “drepturi şi libertăţi”, “justiţie şi stat de drept” sunt doar cuvinte, recipiente goale, forme fără fond, câtă vreme cei care ar trebui să le umple cu conţinut nu sunt nici pe departe fiinţe care să respecte cu adevărat omul, în profunzimea şi complexitatea sa.

 

347

Cea mai mare problemă a umanităţii nu e aceea că ducem lipsă de oameni buni, că oamenii care simt satisfacţie în a face rău sunt mai mulţi. Nu, nu este aşa. Cei mai mulţi oameni de pe Pământ sunt oameni buni sau, oricum, oameni care nu găsesc o satisfacţie în a le face rău altora. Marea, cea mai mare problemă a umanităţii este alta. Anume că cea mai mare parte a omenirii doarme, doarme buştean! Miliarde de oameni care nu sunt în niciun caz fundamental răi, miliarde de oameni care sunt chiar mai degrabă buni, dar care dorm somnul ce le-a fost indus… Aceasta este, de fapt, cea mai mare problemă a umanităţii! Degeaba în casa care arde doarme un pompier… Degeaba în maşina care alunecă în prăpastie doarme un şofer experimentat… Degeaba în valurile mari şi periculoase ale oceanului doarme un foarte bun înotător…

 

348

Marea noastră problemă aceasta este: o grămadă de oameni buni care dorm! Dorm un somn care le-a fost indus, încă de când s-au născut, prin modul în care este concepută societatea în care trebuie să trăiască. Totul, în societatea în care ne naştem, funcţionează ca un somnifer. Aşa este totul conceput, nu e în niciun caz o întâmplare! Cei care ne vor dormind sunt cât se poate de treji, doar că slujesc interese întunecate… Să nu credeţi vreo clipă că cei care induc somnul sunt la rândul lor adormiţi! Nu, ar fi foarte greşit să credeţi aceasta! Nu poate adormi un alt om decât unul care este treaz! Problema cu cei care induc somnul diurn al umanităţii nu este aceea că dorm la rândul lor, ei sunt cât se poate de treji! Problema cu aceste fiinţe este că, treze fiind, au ALES să slujească întunericul, şi nu lumina, noaptea, şi nu ziua. Şi, în vreme ce oamenii buni ai Pământului dorm, oamenii care au ales negura sunt cât se poate de treji şi le induc şi menţin acestora somnul. Astfel, destinele a miliarde de oameni sunt deturnate, iar omenirea, în ansamblul ei, se îndreaptă ordonat şi somnambulic spre prăpastie…

 

349

Dormim un somn foarte profund atunci când credem că „am învins” în lupta cu alţi semeni de-ai noştri care cred altceva. Cum ai putea „învinge” când, evident, e vorba doar despre o mică bătălie, iar mâine ceilalţi vor repurta la rându-le o victorie? Cum ai putea învinge când, de fapt, cei care conduc omenirea pe mările somnului indus exact asta vor – să ne războim toţi cu toţi, să ne luptăm şi să ne detestăm, să ne urâm şi să fim agresivi unii cu alţii până când nu mai rămâne piatră pe piatră pe Pământ şi celulă peste celulă în trupurile noastre!?

 

350

Un om treaz nu va lupta niciodată împotriva altui om, chiar dacă acela ar fi întruchiparea a ce e mai rău pe Pământ. Iar motivul, deşi poate suna ciudat, paradoxal, este foarte simplu: un om treaz ŞTIE că nu poţi învinge niciodată întunericul. Oricât de bun ai fi, oricât de bine pregătit şi determinat, NU ai cum să reuşeşti vreodată să cari cu roaba întunericul afară din cameră! NU aşa vei face vreodată lumină în încăpere! Doar îţi vei irosi întreaga viaţă în aplauzele celor care te vor în întuneric, care întunericului îi slujesc şi care te încurajează, fără ca tu să realizezi, să „lupţi cu întunericul”.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

351

NICIUN om care vede lumina nu te va încuraja vreodată să lupţi cu întunericul! NICIUNUL! Cine te încurajează să faci asta este fie un somnambul care se crede treaz, fie un om treaz care slujeşte tocmai întunericul!

 

352

Cine vede lumina, cine are ochii deschişi îţi va spune ÎNTOTDEAUNA că nu poţi aduce lumina în viaţa ta şi în lume decât FĂCÂND LUMINĂ! Aprinde lumina, un bec, o candelă, o lumânare, fă un foc din lemnele sufletului tău… Fii tu purtător al luminii! Dă-o mai departe aşa cum ne aprindem unii altora lumânările în Noaptea Învierii!

 

353

Cine vede lumina ştie că nu poţi avea lumină dacă lupţi cu întunericul. Dacă lupţi cu întunericul, singurul rezultat va fi acela că vei rămâne în întuneric! Aşa a fost mereu şi aşa va fi mereu! Tocmai de aceea, cei care văd, cei care ştiu cu adevărat vă vor îmboldi să faceţi lumină, vă vor spune că doar dacă vă concentraţi pe A FACE LUMINĂ veţi putea avea cu adevărat lumină, şi nu întuneric!

 

354

Adevăratul „războinic al luminii” este acela care aprinde candela sufletului său, care îşi transformă propriul spirit astfel încât acesta să devină o lumânare care arde pentru a lumina în jurul său şi pentru a aprinde şi lumânările spiritelor altor oameni. Adevăratul „războinic al luminii” nu este acela care pozează în „lider epocal” şi care luptă demonstrativ împotriva întunericului. Acela este fie un biet somnambul, fie chiar un slujitor al întunericului! Cel care vrea să vă ajute să trăiţi în lumină, să VEDEŢI este acela care vă îndeamnă, vă încurajează SĂ FACEŢI LUMINĂ, să deveniţi intermediari ai luminii, nu să luptaţi fără nicio şansă împotriva întunericului nedând astfel nicio șansă luminii!

 

355

Întunericul nu poate fi învins nu pentru că ar fi mai puternic! Ci pentru că el nu e, în mod real, o prezenţă. El este o absență – absenţa LUMINII! Tocmai de aceea, „a învinge întunericul” e, de fapt, „a face lumină”. Este EXACT ca în viaţa de zi cu zi… A căzut curentul electric şi vrei să luminezi în casă ca să vezi pe unde mergi? Păi şi ce faci atunci? Iei o lopată şi încerci să arunci pe geam bucăţi de întuneric aşa cum dai zăpada ca să poţi umbla? Sau aprinzi o lumânare, o lanternă, blițul unui telefon?

 

356

Cei care, treji fiind, au ALES să fie slujitori ai întunericului vă vor încuraja mereu să „luptaţi împotriva întunericului”, vă vor spune că aceasta este calea, că doar aşa puteţi învinge – fiind curajoşi, neînfricaţi, mereu determinaţi! În realitate, nu veţi face decât să vă bateţi cu morile de vânt, veţi fi eroi legendari într-o bulă de săpun, dormind în continuare un somn ce v-a fost indus şi care este abil menţinut inclusiv atunci când cei mai buni dintre voi sunt păcăliţi, sunt îndemnaţi „să lupte cu întunericul”. Astfel, vă cheltuiţi inutil cei mai mulţi ani din viaţă şi cele mai mari rezerve de energie, în loc să folosiţi aceşti ani şi această energie pentru a FACE LUMINĂ!

 

357

O altă problemă a oamenilor buni ai acestei Planete este aceea că aşteaptă mereu „circumstanţele potrivite”, contextul intern sau extern favorabil. Se agaţă de câte o platformă, de câte un partid, de câte un „erou”, de câte un „lider”, fie el naţional sau internaţional, şi AŞTEAPTĂ ca platforma, partidul, eroul, liderul epocal să transforme starea de fapt astfel încât ei să ajungă să se poată exprima. Realitatea crudă este însă că aşteaptă degeaba şi că această aşteptare nu este nimic altceva decât TIMP PIERDUT!

 

358

Oamenii buni ai Pământului sunt împinşi astfel în trei mari categorii. Pe de o parte sunt cei care au fost abil convinşi să „lupte împotriva întunericului”. Astfel, ei au uitat să se mai preocupe de lumină, să o aprindă pur şi simplu pentru a nu mai fi întuneric. Pe de altă parte, sunt cei care aşteaptă „contextul favorabil”. Astfel, ei pierd propriul timp şi timpul speciei, neînţelegând că doar DE EI depinde crearea contextului favorabil!

      Dacă vom continua să ne ducem micile lupte „împotriva întunericului” nu vom ajunge să ne ocupăm niciodată de ceea ce e cu adevărat important: aprinderea luminii în noi şi în jurul nostru. Iar dacă vom continua să aşteptăm „crearea circumstanţelor favorabile” de către altcineva – mereu ALTCINEVA! –, atunci vom continua să aşteptăm o himeră ce nu va prinde niciodată realitate.

      Iar a treia mare categorie este alcătuită din oamenii buni care nu sunt neapărat convinşi că „trebuie să lupte cu întunericul”, care nu aşteaptă neapărat ca altcineva să „creeze contextul favorabil”, dar care cer „să li se spună ce să facă”. Aceşti oameni buni trebuie să înţeleagă însă cu adevărat atât acest mesaj, cât şi timpul devenirii noastre ca oameni, etapa în care ne aflăm cu toţii, indiferent dacă şi conştientizăm asta. Aceşti oameni buni trebuie să înţeleagă că nimeni dintre cei care vor cu adevărat să-i ajute nu le va spune „ce trebuie să facă”. Totul trebuie să pornească din ei, doar aşa are cu adevărat valoare şi efect. Orice lucru făcut doar pentru că cineva în care credem ne spune să îl facem este, chiar şi sub imperiul celor mai bune intenţii, o încălcare a liberului arbitru, o frângere a voinţei LIBERE a omului.

 

359

Puteţi lucra împreună cu oameni pe care îi apreciaţi, dar nu le cereţi niciodată să vă spună „ce să faceţi”. Pentru că, dacă sunt cu adevărat oameni liberi, NU vă vor spune. Vă vor încuraja să descoperiţi singuri ce anume „VREŢI să faceţi”, în acord cu ceea ce sunteţi!

 

360

De o comunitate de oameni LIBERI care cooperează LIBER este nevoie în această etapă a devenirii noastre. Din acest motiv, primul şi cel mai important lucru este să lăsăm să acţioneze asupra noastră impulsul de a ne trezi şi de a fi liberi şi, în acelaşi timp, impulsul de a-i ajuta şi pe alţii să se trezească şi să trăiască întru propria libertate.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

361

Toate conflictele, mai mult sau mai puţin mimate, dintre politicieni şi partide NU au de fapt niciun fel de relevanţă pentru cetăţean! Dacă dorim să avem oameni politici, nu doar politicieni, atunci trebuie ca în societate să avem şi oameni sociali, nu doar cetăţeni. Cetăţenii se încolonează şi votează politicieni. Oamenii sociali sunt cetăţeni treji, care încearcă să ajute şi alţi cetăţeni să se trezească, ştiind că doar aşa – trezindu-se cât mai mulţi, atingându-se absolut necesara masă critică – se va putea ajunge în situaţia în care tot mai mulţi oameni politici să schimbe destinele cetăţii. Oamenii sociali vor genera oameni politici. Omul politic nu se poate naşte decât din omul social. Mulţi oameni sociali, mulţi oameni politici… Mulţi cetăţeni adormiţi, mulţi politicieni somnambuli…

 

362

Primul semn că te-ai trezit este acela că ai înţeles două lucruri… Primul: dacă vrei să schimbi ceva, depinde de tine şi nu de altul să acţionezi în sensul acelei schimbări. Şi al doilea: dacă vrei să schimbi ceva, vei încerca să îi ajuţi pe cât mai mulţi semeni de-ai tăi să se trezească, ştiind că în ecuaţia lumii moderne NUMERELE MARI CONTEAZĂ! Oricât de neplăcut ar fi, oricât de rău ar suna, aceasta este realitatea – numerele mari contează! Nu ai cum să mişti lumea în direcţia corectă, în sensul bun decât dacă lumea vrea şi ea asta. Iar pentru ca lumea să vrea asta, este necesar ca lumea să deschidă mai întâi ochii…

 

363

Cel mai rău lucru pe care un om bun îl poate face, legat de tot ceea ce discutăm aici, este să dezvolte o atitudine temătoare, să intre într-o defensivă încordată, să înceapă să respingă tot. Nu, e profund greşit! NU aceasta este calea. De pildă, să luăm în discuţie tehnologia… Ideea nu este să respingem tehnologia atunci când observăm că e utilizată pentru a-l rupe pe om de sine şi de ceilalţi, pentru a-l robotiza, pentru a-l transforma într-un computer mergător care nu mai are nicio idee despre lumea profundă căreia îi aparţine în mod REAL. Nu, nu acesta este drumul corect! Drumul corect este acela al contrabalansării, al UMANIZĂRII tehnologiei. Nimic nu e rău în sine. Devine însă rău, nociv în momentul în care nu îi mai serveşte omului, în momentul în care are ca obiectiv fundamental dezumanizarea omului.

 

364

Apropo de Inteligenţa Artificială, mare atenţie la capcanele care vi se pun în drum! Multimiliardari foarte influenţi, cu afaceri în domeniul tehnologiilor avansate, au câştigat încrederea multora arătându-se foarte preocupaţi de faptul că Inteligenţa Artificială ne-ar putea domina în scurtă vreme. Şi ce credeţi că au făcut exact în perioada în care le-au câştigat multora încrederea vorbind despre pericolele legate de dezvoltarea Inteligenţei Artificiale? Au dezvoltat intens, aruncând miliarde în joc, tocmai… Inteligenţa Artificială. Acum, după ce le-au câştigat multora încrederea pozând în persoane foarte responsabile, vin şi vă spun: „Dacă nu poţi bate Inteligența Artificială, atunci UNEŞTE-TE CU EA!”… Înţelegeţi cum pun aceşti magnaţi ai Inteligenţei Artificiale problema!? Mai întâi, vă spun, foarte corect, că Inteligenţa Artificială poate scăpa de sub control şi că poate ajunge să-i transforme pe oameni în propriii ei sclavi. Apoi, se întorc cu “soluţia”: „Ca să nu te domine Inteligența Artificială, uneşte-te cu ea!”…

 

365

Înţelegem noi oare cu adevărat unde s-a ajuns şi ce urmează să se întâmple în foarte scurtă vreme!? Magnaţii Inteligenţei Artificiale îi vor convinge pe mulţi să se unească, să devină una cu aceasta, spunându-le că doar aşa o pot ţine sub control. În realitate, odată ce omul se va uni cu Inteligenţa Artificială şi va deveni cyborg, nimic din eul său conştient, din spiritul său nu se va mai putea exprima!

 

366

Magnaţii Inteligenţei Artificiale vă vorbesc despre fiinţa dumneavoastră ca despre o maşină… O maşină biologică, dar o maşină… În această paradigmă postmaterialistă (om = maşină biologică), ei vă prezintă Inteligența Artificială ca pe o maşină mai avansată decât mașina-om. Şi, atunci, absolut logic pentru această paradigmă, vor să vă convingă că mașina-om trebuie să devină una cu Inteligenţa Artificială pentru ca aceasta să nu îi fie superioară.

 

367

…Ceea ce magnaţii Inteligenţei Artificiale, ceea ce maeştrii sectei transumaniste din Silicon Valley nu vă spun însă este că nu sunteţi în realitate o mașină-biologică, că în realitate aveţi un suflet, un spirit, că sunteţi mult mai mult decât o sumă de funcţii ale unor mecanisme biologice de sine stătătoare! Asta nu vă spun transumaniștii din Valea Siliconului, din Valea Sub-Umanității, din Valea Seacă, din deşertul postuman unde apa vie a spiritului nu udă niciun fir de nisip! NU, nu vă spun asta, deşi ei ŞTIU foarte bine că aşa este!

 

368

Am mai spus-o şi o repet: să nu cădeţi în capcana de a considera că cei mai mari promotori ai materialismului sunt la rândul lor nişte materialişti! NU! Nicidecum! Aceştia sunt perfect conştienţi de existenţa spiritului şi a lumii spirituale. Şi tocmai de acest spirit şi de această lume spirituală vor să vă ţină departe! Tot ceea ce fac nu e îndreptat spre a vă ajuta să vă apropiaţi de omul profund din voi. Tot ceea ce întreprind ei este pentru a vă face să uitaţi total de acest om profund. Apoi, în deşertul spiritului, într-o umanitate golită de propriul conţinut, vin cu „soluţia salvatoare” a unirii cu Inteligenţa Artificială!

 

369

Inclusiv toate instituţiile internaţionale care iau în dezbatere pericolele Inteligenţei Artificiale nu fac altceva decât să bată apa în piuă! Pentru că nu poţi înţelege cu adevărat de ce e dezvoltată Inteligența Artificială, de ce se urmăreşte transformarea oamenilor în cyborgi, decât dacă înţelegi mai întâi care este lumea REALĂ a omului şi care este adevăratul său Destin! Dacă nu eşti conştient de propriul spirit, dacă nu eşti conştient de lumea spirituală în care trăim în fiecare clipă a vieţilor noastre, atunci nu ai cum să găseşti soluţii pentru problema riscurilor implicate de dezvoltarea Inteligenţei Artificiale!

Oricât s-ar dezbate şi oricât s-ar încerca reglementarea dezvoltării Inteligenței Artificiale, nu se va realiza absolut nimic câtă vreme cei care încearcă o astfel de reglementare nu sunt fiinţe TREZE, oameni care să fie capabili să pună corect problema pentru a putea fi aflată apoi corect şi soluţia!

 

370

…Vedeţi, am plecat de la politică şi am ajuns la Inteligenţa Artificială, la iminenta unire cu aceasta, la transformarea oamenilor în cyborgi, la anularea spiritului şi la tratarea omului ca mașină-biologică… De ce am ajuns la aceste subiecte tocmai când vorbeam despre politică şi politicieni!? – Pentru că EXACT despre astfel de lucruri – esenţiale! – ar trebui să vă vorbească politicienii! Oameni politici adevăraţi, care înţeleg lumea, care sunt treji, care sunt conştienţi de viaţa complexă a omului profund din ei şi din ceilalţi, astfel de oameni politici despre astfel de lucruri v-ar vorbi…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

371

De ce credeţi că asistăm la acest tsunami de trivial şi superficialitate care culcă la pământ tot ce e frumos şi profund? Pentru că există, la nivel mondial, un plan foarte bine pus la punct – acela prin care anumite grupuri se asigură că cea mai mare parte a omenirii nu ajunge aproape niciodată la autosondare, la întrebările esenţiale despre sine, despre ceilalţi şi despre lume. Microcosmosul-om nu mai ajunge să se conştientizeze pe sine ca fiinţă spirituală – parte a unui macrocosmos spiritual, a unei lumi spirituale cât se poate de vii şi reale. Acesta este motivul pentru care tot ce înseamnă viaţa unui om, de la naştere şi până la moarte, este astfel organizat şi dirijat încât aproape nimeni să nu mai deschidă larg ochii. Aproape nimeni nu mai vede dincolo de pânza de păianjen ţesută pretutindeni, în care zacem fără vlagă spirituală şi fără aplomb sufletesc.

 

372

E nevoie să ne oprim de fiecare dată puţin pentru a încerca să înţelegem CE se întâmplă şi DE CE se întâmplă. De exemplu, de cel puţin 30 de ani, dar mai ales în ultimul deceniu, oricine poate remarca o creştere colosală a interesului pentru filme şi cărţi de ficţiune, în special ficţiune supranaturală. Sălile cinematografelor sunt arhipline, iar platformele online sunt folosite la intensitate maximă de fiecare dată când un nou film cu personaje şi lumi magice apare. …Explicaţia e foarte simplă. Omul profund e văduvit de lumea sa profundă, omul profund din omul cotidian simte că se sufocă, simte că se usucă, neprimind de la omul cotidian, neprimind de la societate nici măcar un degetar de apă vie. Din acest motiv, fără să conştientizeze, miliarde de oameni caută eliberarea din chingile cotidianului sec şi lipsit de rost. Oamenii evadează cu ajutorul filmelor, cu ajutorul cărţilor, cu ajutorul muzicii, cu ajutorul realităţii virtuale… şi aşa mai departe.

 

373

Fiecare dintre noi este exact ca o păpuşă Matrioska: un om în interiorul altui om… Fiecare dintre noi e un om profund aflat în interiorul omului superficial. Omul profund este ţinut ferecat, înfometat, însetat şi frustrat de omul cotidian. Omul cotidian este în mare măsură o iluzie, un conglomerat de condiţionări sociale, de preconcepţii lipsite de orice fel de însemnătate. Toată societatea omenească este construită în jurul omului cotidian, nu în jurul omului profund. Inclusiv toate „reformele”, chiar dacă ele sunt concepute de persoane cât se poate de bine intenţionate, se învârt tot în jurul omului superficial cotidian. Tocmai de aceea, umanitatea nu are cum să treacă la nivelul următor, nu poate face nici măcar un pas înainte, nu poate reforma cu adevărat viaţa sa economică, politică şi socială câtă vreme continuă să pună în centru omul cotidian – adică acel produs social aspiritual, lipsit de orice fel de conţinut sufletesc şi spiritual.

 

374

Legile, educaţia, politica, economia, afacerile interne şi relaţiile externe ale statelor lumii sunt concepute pentru omul superficial, pentru omul cotidian, iar nu pentru omul profund, pentru omul spiritual. Ca atare, o s-o spun răspicat: e absolut inutil să vă puneţi speranţele în capacitatea unui om sau a câtorva oameni de a schimba un Sistem care nu a fost conceput acum un an, doi, ci care a fost bine, abil pus la punct şi desăvârşit timp de secole. Un om sau câţiva oameni, chiar dacă au sprijin popular masiv, NU pot schimba în realitate mare lucru. Pentru o schimbare reală, este nevoie ca TOŢI, ca absolut toţi cei care îşi doresc schimbarea să se implice. Trăim într-o perioadă a dezvoltării speciei omeneşti în care nu mai este posibil că destinele tuturor să fie schimbate în bine de un om sau de o mână de oameni. Trăim în Era Libertății conştiinţei omeneşti. Chiar dacă mult prea mulţi nu sunt conştienţi de aceasta, chiar dacă mult prea mulţi nu preţuiesc nici măcar drepturile şi libertăţile elementare, realitatea este că ne aflăm, cu toţii, în plin Ev al Libertăţii! Dacă vom conştientiza acest lucru, dacă vom începe să înţelegem cu adevărat lumea şi pe noi înşine, atunci, abia atunci vom putea să schimbăm cu adevărat societatea noastră.

 

375

Mare parte din ceea ce numim „drepturi şi libertăţi fundamentale”, oricât de bune şi de necesare ar fi, nu sunt mai mult decât drepturi şi libertăţi ale omului cotidian, ale omului superficial. Adevărata libertate, interioară şi socială, vine însă abia cu deşteptarea omului profund în interiorul omului superficial. Păpuşile Matrioska… Omul profund iese din omul superficial… Doar atunci lumea profundă devine posibilă…

      …Înţelegeţi? Vrem o lume frumoasă, o lume cu sens şi rosturi, dar nu pricepem că lumea aceasta nu poate fi lumea omului cotidian, ci DOAR lumea omului spiritual! Lumea omului nu va arăta cu adevărat bine decât atunci când va deveni lumea omului spiritual. Mai bine spus, lumea reală a omului spiritual trebuie percepută, înţeleasă, simţită şi asumată, dacă dorim cu adevărat să construim o societate mai bună. …Apropo de acest „mai bună”… „Mai bună” pentru CE şi pentru CINE? Ce înseamnă „societate mai bună”? Care este „mai binele”, binele superior, binele mai mare? …Aceasta este o întrebare esenţială, pe care nu prea şi-o pune nimeni.

 

376

Atât tendinţa evolutivă firească spre fraternitate umană, cât şi tendinţa susţinută artificial către ură şi segmentare nu privesc doar grupuri, fie ele şi foarte mari, de oameni, ci privesc întreaga umanitate. Ca atare, orice efort îndreptat către dezvoltarea unei societăţi omeneşti sănătoase nu poate, nu MAI poate fi doar un demers local. Ceea ce se petrece cu oamenii, în sens negativ, este rodul unor acţiuni de anvergură planetară. Prin urmare, este de la sine înţeles că cine vrea cu adevărat să sprijine depăşirea acestei mari cumpene a umanităţii nu o poate face decât adresându-se oamenilor de pe întreaga planetă. Orice construcţie strict locală va eşua, indiferent cât de multe bune intenţii stau la bază. Nu poţi contrabalansa un efect global acţionând doar local. Sigur, acţiunile vor fi în mare măsură locale, însă conştientizarea misiunii trebuie să atingă masa critică la nivel GLOBAL!

 

377

Absolut toate domeniile vieţii omului sunt aşezate pe temelii false, câtă vreme nu este conştientizată natură spirituală a acestuia. Dacă cei care elaborează programele educaţionale, economice, sociale nu sunt conştienţi de propriul spirit, nu realizează că trăiesc, ca fiinţe spirituale, într-un univers spiritual, atunci este pur şi simplu imposibil să iasă ceva bun din programele lor, oricât de bine intenţionaţi ar fi. Din clipa în care omul este recunoscut în complexitatea şi profunzimea sa, orice cadru care îl implică va purta pecetea complexităţii şi a profunzimii.

 

378

Un politician onest va recunoaşte că partidele – nu doar într-o anumită țară, ci pretutindeni – sunt organizate ca nişte găşti. Nu în sens infracţional – deşi se întâmplă şi aceasta –, ci în sensul dublei măsuri: al nostru e bun şi al lor e rău, chiar dacă amândoi au spus sau au săvârşit acelaşi lucru. Orice politician onest va admite aceasta, iar orice cetăţean cu adevărat LIBER va observa acest fapt. …Şi atunci, ce e de făcut? Renunţarea la partide, dezvoltarea unui alt sistem reprezentativ, democratic? Posibil, însă nu aceasta este ideea. Nu vom rezolva nimic dacă, observând că un sistem este putred, ne hotărâm să îl eliminăm cu totul. Chiar dacă facem asta, chiar dacă ne apucăm să creăm alt sistem, cu totul nou, cu totul diferit, în scurtă vreme şi acesta va fi corupt, şi acesta va începe să aibă un sâmbure putred. Iar explicaţia este foarte simplă: nu plecăm de unde ar trebui să plecăm. Plecăm de la sistem, în loc să plecăm de la cei care creează şi întreţin respectivul sistem. În loc să plecăm de la oamenii care generează, întreţin şi populează sisteme, plecăm chiar de la sisteme. …Greşit, fundamental greşit! Dacă nu se schimbă, fundamental, modul de raportare a omului la sine şi la ceilalţi, atunci putem schimba miliarde de sisteme. Nimic nu se va schimba, cu adevărat, în bine! Vom avea doar iluzia unei forme superioare. În realitate, noua formă va avea acelaşi conţinut superficial, nedemn de înălţimea şi adâncimea fiinţei omeneşti!

 

379

Tocmai acesta este motivul pentru care “întoarcerea la om” sau “reaşezarea omului în centru” nu sunt doar sloganuri, ci reprezintă adevărata cheie care poate deschide adevărata uşă către nivelul următor. Însă nu e vorba despre o întoarcere la om aşa cum este el înţeles în prezent. E vorba despre o întoarcere la om aşa cum este el de fapt, în toată complexitatea sa. Câtă vreme omul, care este o fiinţă eminamente spirituală, nu este recunoscut şi nu se recunoaşte ca atare, ca fiinţă spirituală, la ce… “om” ne-am putea întoarce, ce… “om” am putea aşeza în centru!? În centru ar trebui să așezăm omul ca fiinţă spirituală, iar nu omul ca sumă de clişee cotidiene.

 

380

Neacceptând apartenența omului la lumea spirituală, decăderea societăţii omeneşti se va accelera teribil în următorii ani. Iar motivul e unul foarte uşor de întrezărit: dacă ţi se refuză accesul la cea mai importantă parte a ta, la esenţa ta, singura care te poate cu adevărat ajuta să te simţi împlinit, atunci frustrarea subconştientă te va îmboldi să cauţi mereu noi şi noi distracţii. Distracţii în sensul de distragere… Când atracţia către propriul spirit este oprită artificial, rezultă distracţia, căutarea la nesfârşit a unui fals conținut pentru golul sufletesc şi spiritual.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

381

Un sfat: când cineva se erijează în instanţă spirituală sau morală şi începe să elibereze – în mintea sa, desigur – certificate de “om cinstit” sau de “bun cetăţean”, aveţi un singur lucru sănătos de făcut – FUGIŢI! Omul acela e luat… E plină scena publică de virtuoşi închipuiţi! Cum îi puteţi identifica? E foarte simplu… Virtuosul închipuit are două caracteristici de care nu poate scăpa, pe care nu le poate masca. Prima: va încerca mereu să stabilească el cine e şi cine nu e “om bun”, “om cinstit”, “bun cetăţean” (şi aşa mai departe). Şi a doua: va manifesta mereu, în tot ceea ce spune şi tot ceea ce face, un soi de infatuare agresivă – el e “omul superior”, el e “omul bun”, “modelul”, “bunul cetăţean” (etc.).

 

382

În politică, virtuosul închipuit va vorbi cu “electoratul” de pe poziţia imaculatului inchizitor, care, de perfect ce e, se simte mereu îndreptăţit şi chiar obligat moral să arunce anatema asupra celorlalţi. În jurnalism, virtuosul închipuit va certa pe toată lumea şi se va înfăţişa publicului drept instanţă morală şi cetăţenească supremă, drept impozantă figură socială, care, de la ameţitoarea înălţime a probităţii sale morale, poate şterge pe jos cu toţi imperfecţii care îi intră în pix sau în glas. În viaţa spirituală, virtuosul închipuit se va urca singur pe soclu, ne mai având răbdare până i se face obligatoria statuie, şi va începe să livreze discursuri epocale, plin până la refuz de golul infinit al falsei sale altitudini morale.

 

383

„Dacă vom reforma economia astfel încât cetăţenii să fie prosperi material, să aibă tot ceea ce au nevoie, atunci vom putea discuta şi despre spirit.” …Foarte des auzim această idee, de foarte multe ori este „concluzia” care închide orice şansă de dialog real, de comunicare profundă. În mintea celor care spun aşa ceva spiritul este un soi de lux ipotetic, un fel de „fiță intelectuală”, un anumit tip de snobism filosofic. În realitate, spiritul este sâmburele omului, esenţa sa. Iar îndepărtarea de această esenţă este principala cauză a problemelor lumii. Tocmai pentru că omul ESTE esenţialmente o fiinţă spirituală, tocmai hrănirea acestui spirit este singura cale pentru a hrăni şi trupul. Altminteri, câtă vreme vom continua să bâjbâim în întunericul societăţii actuale, câtă vreme vom continua să vieţuim în loc să trăim, cât timp ne vom ignora propriul spirit, propria viaţă spirituală, propria realitate profundă, NU vom fi capabili să rezolvăm, nici global, nici local, problema sărăciei, problema violenţei, a conflictelor, a războaielor.

 

384

Câtă vreme tocmai refuzul conştientizării naturii noastre spirituale este cauza cea mai profundă pentru răul social, pentru răul mondial, este de la sine înţeles că numai remedierea acestei probleme poate aduce, ca efect natural, atât pacea, cât şi bunăstarea materială. Pacea nu poate fi adusă şi păstrată de niciun partid, de niciun erou mondial sau naţional, de niciun guvern, local sau global, de nicio instituţie, de niciun stat „mesianic”. Pacea şi bunăstarea materială nu pot apărea pe Pământ, în mod real, decât ca efect al trezirii oamenilor la realitatea profundă în care trăiesc în fiecare secundă a vieţilor lor, chiar dacă nu au habar de aceasta.

 

385

Ceea ce ne-am obişnuit să numim „pace” nu e, de fapt, decât pauza dintre două războaie. Ceea ce ne-am obişnuit să numim „prosperitate” nu e decât prosperitatea unora simultan cu sărăcia altora, ori, la fel ca în cazul păcii – pauza dintre două crize economico-financiare. În realitate, nu avem nici pace, nici prosperitate, iar cea mai mare parte a oamenilor trăiesc doar într-o bulă iluzorie, în care au fost vârâţi fără să realizeze şi despre care li s-a spus că ar fi… „lumea”.

 

386

„Realismul” celor care conduc statele e doar convingerea că văd bine a celor care trăiesc într-o bulă iluzorie. Adevăratul realism este al celor care văd cu adevărat lumea, dincolo de pereţii bulei de săpun în care plutim cu spiritele aţipite. Nu există „realism” decât acolo unde există cunoaştere a realităţii. Iar pentru cineva care cunoaşte realitatea propriului spirit şi realitatea universului spiritual în care trăim cu toţii şi despre care majoritatea nu ştim absolut nimic, pentru un astfel de om, care este conştient, treaz, „realismul” cotidian nu e nimic altceva decât un miraj fără niciun fel de legătură cu REALITATEA.

 

387

Acest mesaj, trebuie subliniat, nu este supus niciunei dezbateri, niciunei polemici, dintr-un foarte simplu motiv: cine îl înţelege cu adevărat – îl înţelege, cine nu – nu. Nu are niciun rost să te contrazici cu cineva care umblă legat la ochi dar care îţi spune, pe un ton superior-zeflemitor, ca el e „realist” şi că tu eşti „visător”. În realitate, situaţia este exact pe dos. „Visătorul” e un om treaz, care vede cu adevărat lumea, din el şi din afara lui, în vreme ce „realistul” e un ins care trăieşte într-un vis prefabricat, unul care, pentru mulţi, durează o viaţă întreagă…

 

388

Acesta este motivul pentru care insist ca aceia care rezonează cu adevărat cu tot ce scriu aici să nu pornească nicio polemică şi nici să nu accepte vreuna. Nu este vorba despre lipsă de respect față de opinia altuia, ci despre… REALISM. NU ai cum să îl faci pe un om să VADĂ ceea ce tu vezi decât dacă acceptă mai întâi că e legat la ochi şi dacă VREA cu adevărat să-şi lase ochii LIBERI. De aceea tot repet că SINGURA ŞANSĂ este că tot mai mulţi oameni să se trezească. Binele omenirii nu poate veni, inclusiv strict material, economic, decât ca urmare a trezirii omenirii, a cât mai multor oameni.

 

389

Este necesar ca fiecare să ALEAGĂ – între a rămâne în corturile ridicate de oameni pe locul deraierii propriului tren şi a reaşeza trenul propriului Destin pe șine pentru a merge MAI DEPARTE. Până la urmă, totul se reduce la această ALEGERE esenţială. Important este ca acest mesaj să circule cât mai mult, astfel încât cât mai mulţi oameni să aibă posibilitatea de a ALEGE să se întoarcă în propria matcă.

 

390

Aveţi încredere în OM! OMUL TREAZ va găsi întotdeauna calea de a face BINE, folosind ceea ce ştie, folosindu-şi aptitudinile, cunoştinţele. În schimb, omul cu ochii legaţi, oricât de inteligent şi de bine instruit ar fi, nu va putea niciodată să fie o parte a adevăratei schimbări. NU poţi schimba absolut nimic câtă vreme nu eşti treaz. Iar dacă te-ai trezit, dă lumina mai departe… Cu cât mai multă LUMINĂ va fi pe Pământ, cu atât mai bine vom vedea, cu toţii, în noapte!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

391

Un om cu spirit viu (cu alte cuvinte, un om CONŞTIENT de propriul spirit) va face bine în jurul său oriunde îl vor purta paşii propriei vieţi. Un om adormit doar va visa că face bine, închis în bula de săpun pe care i-au construit-o maeştrii disimulării, tartorii lumii celei mari.

 

392

Putem face multe lucruri împreună dar, dacă aţi primit cu adevărat aceste rânduri, dacă seva acestui mesaj circulă cu adevărat, atunci veţi susţine şi trezirea altor semeni, veţi găsi alţi oameni treji cu care să puteţi lucra şi, astfel, o nouă formă socială se va putea naşte. La fel ca şi cel care scrie acum aceste rânduri, vă veţi face un ţel în viaţă din a încerca să bateţi la poarta spiritului semenilor dumneavoastră. Bateţi cu încredere, dar cu dragoste! Nimeni nu are dreptul să forţeze uşa spiritului nimănui! Dacă vor avea urechi de auzit, vor auzi când bateți la uşă, aşa cum cine are urechi de auzit aude cum şi eu bat la uşile spiritelor celor care citesc aceste rânduri chiar în aceste clipe. Dacă vor avea ochi de văzut, vor vedea lumea de dincolo de bula de săpun în care stau închişi crezându-se liberi, aşa cum oricine citeşte aceste rânduri o va fi spart pe a sa sau ar putea-o oricând sparge…

 

393

Cei care înţeleg cu adevărat realitatea, care sunt cu adevărat REALIŞTI, PRAGMATICI, vor acţiona folosind elementele, seva şi impulsurile acestei REALITĂŢI. Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea se poate schimba în bine, ci utopic e să crezi că ea mai poate continua aşa cum este acum! Iar lumea nu se poate schimba în bine decât atunci când lumea porneşte a se cunoaşte pe sine. NU există BINE fără CUNOAŞTERE şi nu există cunoaştere reală fără IUBIRE. Nu „iubirea” superficială, ci iubirea profundă faţă de OMUL PROFUND din tine şi din semenii tăi…

 

394

În orice caz, cine citeşte aceste rânduri şi mai are încă dubii cu privire la ce înseamnă să fii cu adevărat „realist” se poate convinge singur punându-şi următoarele întrebări: „Unde ne-au adus, până acum, cei care se pretind a fi „realişti”, „pragmatici”? Cum arată lumea noastră acum, când ea este condusă de aceşti „realişti”, de aceşti „pragmatici”?”… Cine îşi pune cu adevărat aceste întrebări înţelege rapid că lumea croită după clişeele şi principiile aşa-zişilor „realişti” şi „pragmatici” este de fapt cât se poate de nerealist şi de nepragmatic condusă. Cum să fii realist dacă nu ai nicio idee despre realitate? Cum să fii pragmatic dacă, nevăzând realitatea, acţionezi legat la ochi?

 

395

Toate problemele lumii noastre îşi au cauza în superficialitate, în lipsa de profunzime, în absenţa oricărei viziuni care să pornească dintr-o cunoaştere a lumii dincolo de epiderma ei. Iar rezolvarea problemelor lumii nu va veni NICIODATĂ de la partide, de la instituţii, de la… forme. E nevoie de conţinut, iar acest conţinut nu poate fi produs decât de către oameni treji, nu de oameni care dorm!

 

396

Dacă cineva se lasă cu adevărat pătruns de acest mesaj, de conţinutul său, de impulsurile pe care le poartă în el, atunci nu va avea absolut NICIO importanţă, de pildă, din ce partid face parte sau ce orientare politică are. Pentru că realitatea este dincolo de partide, iar dacă partidele îşi doresc într-adevăr să fie alcătuite din oameni REALIŞTI, atunci partidele trebuie să devină interesate de realitate! Realitatea nu e nici de stânga, nici de centru, nici de dreapta, nici de Est, nici de Vest, nici de Nord, nici de Sud, nu e nici albă, nici neagră, nici galbenă, nici roşie. Realitatea e una singură – suntem fiinţe spirituale, suntem mult, infinit mai mult decât oglinda ne arată! Şi trăim într-o lume spirituală care înconjoară şi întrepătrunde tot ceea ce ne-am obişnuit noi să numim „lume”. O lume căreia îi aparţinem şi de care nu ne separă decât propria comoditate. Cine munceşte cu sine şi udă zilnic vlăstarul din sufletul său care îl îndeamnă să facă tot ceea ce face pentru binele celorlalţi, fără a le încălca liberul arbitru, acela este REALISTUL, PRAGMATICUL care chiar poate schimba lumea în bine. Restul sunt doar discuţii interminabile, certuri televizate, reale sau mimate, polemici sterile şi vorbe goale!

 

397

Viaţa e MULT mai mult decât ceea ce nu am mai putut face în lunile în care aproape toată Planeta a fost sub stare de urgenţă. Viaţa e tocmai ceea ce contextul actual poate trezi în noi – asta numai dacă suntem dispuşi să ne lăsăm treziţi… Orice piedică ESTE o oportunitate. De-a lungul întregii vieți ni se oferă, individual şi colectiv, numeroase şanse camuflate în obstacole. Depinde numai de noi ce facem cu toate aceste şanse, cu toate aceste oportunităţi. Ne putem lamenta, ne putem consuma frustrările pe reţelele de socializare sau în faţa televizorului, putem deplânge „soartă crudă”, putem continua să ne războim între noi (adică să facem EXACT ceea ce maeştrii segregării şi ai manipulării vor de la noi) sau putem folosi acest moment, această criză mondială (indusă sau nu) pentru a schimba complet perspectivele, paradigma. Dacă nu o vom face, vom rata una dintre cele mai importante ocazii şi vom continua să ne îndreptăm cu paşi repezi spre un dezastru planetar iminent.

 

398

Trezeşte-te, OMULE! Eşti mult mai mult decât te-au convins că eşti! Ieşi din bula de săpun în care te-au închis şi despre care ţi-au spus că este „lumea”! Deschide ochii şi VEZI! Cei care te-au închis într-o bulă de săpun trăiesc de fapt în afara ei! Cei care îţi spun că nu eşti o fiinţă profundă, că nu ai un spirit viu, că nu trăieşti în fiecare secundă a existenţei tale într-o lume spirituală reală sunt fiinţe perfect conştiente de spiritul lor şi de spiritul tău, sunt fiinţe perfect conştiente de spiritul despre care ţie îţi spun că nu există!

 

399

Desigur, victimele intelectualismului sec, ale materialismului vid vor cere… „dovezi” în sprijinul celor spuse aici. Vor cere „dovezi”, de pildă, cu privire la aserţiunile despre spirit şi despre lumea spirituală. Două răspunsuri sunt suficiente. Primul: cine vrea „dovezi” poate începe să experimenteze singur. Cum i-ai putea „dovedi” unui om că are un spirit şi că trăieşte într-o lume spirituală pe care nu ştie cum să o perceapă? Nu ai putea face aşa ceva direct. Dacă ar fi atât de simplu, am fi rezolvat demult această problemă pe Pământ… E ceva mai dificil. Cine este atât de închis încât în spiritul său nu a pătruns chiar nimic din acest mesaj sau din alte mesaje similare primite de-a lungul vieţii sale nu are cum să obţină o „dovadă” a existenţei spiritului său decât dacă are curajul să muncească, să trudească puţin. O poate face în nenumărate feluri, dar cel mai la îndemână este să îşi folosească propria minte şi să gândească până la capăt posibilitatea sau imposibilitatea existenţei spiritului. Dacă o va face, va descoperi prin acest simplu exerciţiu – cu condiţia să fie dus până la capăt! – că i se deschid perspective noi pe care, până atunci, nu le-a întrezărit.

 

400

Iar al doilea răspuns pentru cel care cere „dovezi” este formulat într-o contra-întrebare: „Ce dovezi ai că tu însuţi eşti chiar real şi nu doar o plăsmuire, ori o simulare?”. Chiar aşa, cum poate „dovedi” cineva care cere „dovezi” despre existenţa spiritului că propria sa existenţă materială e reală? – Scepticul va răspunde că poate dovedi acest lucru pentru că el percepe această lume. Dar, dacă despre percepţii este vorba, atunci i se poate replica faptul că lumea spirituală poate fi la rândul ei percepută, însă prin dezvoltarea unor altfel de organe de percepție… Iar dacă un om percepe şi lumea pe care el o percepe, dar şi lumea pe care el nu o percepe, nu e oare acel om mai aproape de a înţelege ansamblul? Dacă un om se încăpăţânează să trăiască o viaţă întreagă pe un singur etaj, ce vină are cel care foloseşte scările şi liftul pentru a se plimba prin întreaga clădire!?…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

401

Rolul corect al justiţiei nu trebuie să fie niciodată acela al unei Inchiziţii care, pozând în grupare prea-pură, imaculată, să arunce anatema, oprobriul public asupra altor oameni. Într-un „stat de drept” adevărat, procurorul-om nu va saliva satisfăcut dacă a obţinut ani grei de puşcărie pentru un alt om. Sigur, trebuie să-şi facă treaba şi şi-o va face. Însă, chiar dacă va obţine condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate, acest lucru nu va fi motiv de satisfacţie, ci de tristeţe profundă. Tristeţe pentru că încă un semen de-ai săi, de-ai procurorului, s-a îndepărtat îngrozitor de mult de ceea ce îl defineşte ca om frumos, ca om profund, ca om spiritual.

 

402

Într-un stat de drept adevărat, facultatea de drept şi, ulterior, educaţia profesională continuă în cadrul instituţiilor de profil se vor asigura că nu poate deveni procuror decât o persoană cu un nivel ridicat de umanitate, o persoană care nu va jubila atunci când un om este condamnat pe baza probelor pe care el, ca procuror, le aduce, ci care, din contră, va resimţi orice condamnare obţinută ca pe încă o înfrângere a omului în lupta cu natura sa inferioară.

 

403

Procurorul trebuie să îşi facă datoria. Un infractor trebuie oprit, pentru că prin infracţiunea sa afectează binele celorlalţi. Fără doar şi poate, un infractor trebuie oprit şi, în acest stadiu de dezvoltare a umanităţii, este nevoie şi de sancţiuni. Însă planurile nu trebuie nicidecum încurcate. Una e să-ţi faci treaba, ca procuror, şi să opreşti un infractor, iar cu totul altceva să exulţi, să simţi furnicături de plăcere atunci când „bagi pe cineva la puşcărie”. În cazul în care obţinerea unei condamnări te face să salivezi de plăcere ca atunci când mănânci o savarină însiropată, e vremea să ieşi din sistemul de justiţie sau să fii grabnic scos de acolo!

 

404

De ce nu are ce să caute în sistemul de justiţie un procuror care simte satisfacţie în obţinerea de condamnări? Pentru că înseamnă că el nu îşi mai face treaba doar pentru binele oamenilor, ci îşi face treaba pentru satisfacerea propriei pofte: pofta de a condamna! Dacă un procuror simte POFTA DE A CONDAMNA, acela nu e procuror, ci CĂLĂU. Iar obţinerea unei condamnări, chiar dacă e vorba despre un infractor dovedit, nu va genera doar bine social, ci şi foarte mult rău. Pentru că nu va mai fi vorba despre sancţionarea obiectivă a unui infractor, ci despre satisfacerea poftei de a sancţiona, de a obţine o condamnare.

 

405

A „condamna” vine de la a „damna”. Este o treabă necurată, tenebroasă, un „demon” care îl împinge pe om să săvârşească o faptă reprobabilă, iar acest fapt este urmat de o „condamnare”, de o „damnare”, de o repudiere cel puţin temporară a acelui om. Or, pentru un om sănătos pe dinăuntru, acest lucru nu poate reprezenta niciodată o bucurie, o satisfacţie. Cel puţin pentru un procuror sau un judecător, satisfacţia condamnării sau a obţinerii condamnării nu ar trebui să apară NICIODATĂ! Iar, dacă se întâmplă, corpul procurorilor sau al judecătorilor ar trebui să se sesizeze imediat şi să hotărască scoaterea cel puţin temporară din sistemul de justiţie a celui care jubilează atunci când condamnă sau atunci când obţine o condamnare. Este o chestiune vitală, în absenţa căreia nu vom avea niciodată o justiţie adevărată, ci o inchiziţie adevărată!

 

406

Cât despre cetăţeni… Dacă jubilezi atunci când cineva este condamnat, atunci te condamni chiar tu pe tine. Plăcerea de a şti că altcineva suferă, oricâte circumstanţe ţi-ai putea atribui, te duce cu siguranţă în zona sub-umanității tale. O ţară cu cetăţeni maturi din punct de vedere moral şi uman nu se va mişca social şi politic împinsă de tot felul de curenţi de ură. Iar satisfacerea nevoii de răzbunare, împlinirea urii nu vor face decât să atragă o inevitabilă satisfacere a nevoii de răzbunare, o inevitabilă împlinire a urii şi în sensul celălalt. Cine ridică sabia pentru a apăra acţionează corect. Cine ridică însă sabia pentru satisfacţia de a lovi este un om care aleargă invers pe propria cale a desăvârşirii…

 

407

O justiţie corectă nu e doar o justiţie neinfluenţată economic sau politic. O justiţie corectă este în primul rând o justiţie aplicată de către oameni corecți, de către oameni preocupaţi în cel mai înalt grad de desăvârşirea lor ca oameni.

Sunt câteva sectoare unde nu ar trebui să activeze decât oameni preocupaţi în cel mai înalt grad de propria umanitate: educaţia, politica, justiţia, medicina. Un profesor nu e cu adevărat profesor, un medic nu e cu adevărat medic, un om politic nu e cu adevărat om politic, un procuror nu e cu adevărat un procuror, un avocat nu e cu adevărat un avocat şi un judecător nu e cu adevărat un judecător dacă fiecare dintre ei nu e, cu adevărat, UN OM!

 

408

O justiţie adevărată este, prin urmare, o justiţie UMANĂ. Una în care procurorul nu jubilează când obţine o condamnare, ci are conştiinţa îndeplinirii datoriei profesionale şi sociale şi, deopotrivă, sentimentul unei tristeţi profunde – tristeţea că încă un semen de-ai săi a căzut în golurile sub-umanului. Una în care judecătorul nu salivează atunci când hotărăşte condamnarea cuiva, ci are aceeaşi trăire combinată: conştiinţa îndeplinirii misiunii profesionale şi sociale, însă NUMAI împreună cu sentimentul de profundă tristeţe cu privire la un nou eşec uman al unui semen de-ai săi! Una în care avocatul caută să găsească circumstanţe atenuante atunci când ştie că al său client chiar a săvârşit o infracţiune şi nu îşi foloseşte cunoştinţele şi abilităţile profesionale pentru a-şi prezenta clientul drept nevinovat.

 

409

La fel ca şi în cazul educaţiei, politicii şi economiei, şi în cazul justiţiei trebuie să începem construcţia oricărui edificiu numai după ce ne vom fi asigurat că avem o bază UMANĂ stabilă, puternică, sigură. Altminteri, vom avea parte de multe abuzuri în justiţie, iar tocmai acel sector social care ar fi trebuit să ne protejeze de răul provocat de alţi oameni, prin sancţionarea acestora, va spori la rândul său răul social transformând dreptatea în satisfacţie a condamnării. În acest fel, justiţia nu va mai fi justiţie, ci se va transforma în inchiziţie!

 

410

Este vorba, aşadar, de o esenţială nuanţă: MODUL în care este săvârşit actul de justiţie! Dacă e justiţie adevărată, atunci e corectitudine profesională dublată de empatie morală, de deplângerea căderii în greșeală a unui semen. Dacă, din contră, nu e justiţie ci inchiziţie, atunci avem de a face cu răzbunare şi sadism sub-profesional (plăcerea sub-umană de a-i cauza altuia suferinţă prin exercitarea profesiei tale).

      De această nuanţă esenţială depinde întregul edificiu al justiţiei, întregul „stat de drept”! Procurorul obţine condamnarea şi judecătorul condamnă cu satisfacţie sau cu tristeţe? E pur şi simplu ESENŢIAL! Dacă e tristeţe, e justiţie. Dacă e satisfacţie, e inchiziţie.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

411

De ce e rău ceea ce transferă în societate un magistrat care se bucură când condamnă sau când obţine o condamnare? Pentru că ceea ce transferă nu e corectitudinea dublată de empatie, ci dorinţa de răzbunare, ura şi plăcerea de a produce sau de a percepe suferinţa cuiva. Un magistrat nu e cu adevărat un magistrat dacă transferă astfel de trăiri în societate. Pentru că, astfel, ar contribui la dezvoltarea unei societăţi bazate pe ură şi răzbunare, în loc să contribuie la o societate bazată pe corectitudinea empatică.

 

412

Ce vrea să însemne această „corectitudine empatică” în actul de justiţie? Este vorba despre a aplica justiţia CORECT, însă în acelaşi timp UMAN! Nu în sensul de a ignora o infracţiune, ci în sensul de a-l trata pe infractor ca pe un om decăzut care ar putea cândva să se ridice din nou la înălţimea umanităţii sale. Un procuror şi un judecător nu trebuie să vadă în infractor un duşman, ci un om care a greşit sau, de la caz la caz, a căzut chiar în zona sub-umană. Sigur că e firească pornirea de a detesta o persoană care a săvârşit o faptă oribilă. Şi sigur că acea persoană trebuie sancţionată drastic pentru fapta sa. Însă cel care înfăptuieşte actul de justiţie nu îşi poate permite LUXUL unei asemenea trăiri. El trebuie să lucreze cu sine astfel încât să poată simţi tristeţe chiar şi atunci când condamnă o astfel de persoană! De ce? Din două motive… Ca magistrat, ca persoană care înfăptuieşte actul de justiţie, trebuie să se abţină de la a transmite în societate otrava urii şi a răzbunării. De asemenea, ca magistrat, el nu trebuie să accepte să se transforme într-o persoană căreia îi place să condamne sau să obţină condamnări. Pentru că, dacă se transformă într-o astfel de persoană, este inevitabil să ajungă să abuzeze, să obţină o condamnare exagerată, disproporţionată în raport cu fapta săvârşită sau cu circumstanţele, ori chiar să obţină o condamnare a unui om nevinovat, ceea ce reprezintă pur şi simplu ceva ABOMINABIL!

 

413

Este, deci, ESENŢIAL ca magistratul, fie el judecător sau procuror, să NU simtă satisfacţie atunci când condamnă sau atunci când obţine o condamnare! Dacă nu simte tristeţe, ci satisfacţie, acela nu mai e magistrat, ci se va fi transformat în inchizitor. Iar ceea ce va înfăptui nu va mai fi justiţie, ci inchiziţie. Chiar dacă va condamna un om vinovat, dacă o va face cu satisfacţie atunci, fără să vrea, va transmite în rândul cetăţenilor acelaşi simţământ şi, în plus, fără să realizeze, se va autocondamna la o viaţă în care ceea ce va săvârşi profesional nu se va mai subsuma eticii profesionale şi empatiei umane, ci răzbunării şi urii. Astfel, în loc să însănătoşească, justiţia va ajunge să îmbolnăvească organismul social!

 

414

…De asemenea, mai este încă un subiect foarte important aici, în privinţa justiţiei şi a „statului de drept”. Ca şi în cazul sferei economice, avem de a face cu un organ care, deşi e esenţial, nu e totuşi un organism! Ca şi economia, justiţia ajunge să îmbolnăvească organismul social atunci când încearcă să pună stăpânire pe celelalte organe. O justiţie exacerbată este la fel de dăunătoare ca o economie exacerbată. Nu în sensul unei activităţi intense, ci în sensul unei activităţi care depăşeşte graniţele propriei funcţii.

      Aşa cum e cât se poate de nociv atunci când economia caută să se înstăpânească şi să conducă totul, la fel de rău e atunci când justiţia se erijează în stăpân şi încearcă să controleze totul. Justiţia e un organ esenţial al corpului social. Însă nu trebuie în niciun caz să treacă de limitele fireşti ale propriei funcţii sociale! Dacă îşi depăşeşte limitele, justiţia devine inchiziţie și din garant al dreptăţii se transformă într-o armă extrem de periculoasă în mâinile unor oameni influenţi însetaţi de putere.

 

415

Aşa cum economia poate fi folosită şi pentru a exploata, justiţia poate fi folosită şi pentru a asupri! Aşa cum competiţia economică poate eşua în egoism, şi corectitudinea juridică poate eşua în abuz şi satisfacţie a abuzului!

 

416

Pentru a menţine echilibrul între toate aceste sfere ale societăţii, pentru a asigura conlucrarea diferitelor organe ale corpului social, pentru a evita ieşirea din matcă a unui segment, este necesar ca tot ansamblul funcţional, ca întregul organism să fie condus liber de către omul profund, de către forul interior superior. Nicio formă statală nu ne poate ajuta foarte mult câtă vreme nu o umplem cu conţinutul propriei naturi superioare! Acest lucru este vital a fi înţeles, pentru că doar înţelegerea acestui lucru ne poate ajuta să evităm dezastrul şi să revenim, ca regn eminamente spiritual, în interiorul propriului destin!

 

417

Arta reprezintă expresia creativă a spiritului. Însă expresia creativă devine şi curativă doar în măsura în care îşi are originea în năzuinţa spre înalt, spre sublim a spiritului. O creaţie artistică te poate înălţa pe culmile binelui şi frumosului spiritului omenesc sau te poate arunca în mlaştina subumanului, în funcţie de ce vrea şi ce poate să transmită artistul.

 

418

Globalizarea nu trebuie confundată cu globalismul. Globalizarea presupune dezvoltarea unor relaţii internaţionale bazate pe elementele comune ale naturii umane superioare, sub premisa păstrării specificului naţional, local și individual. Globalismul presupune nivelarea tuturor oamenilor prin aducerea lor la acelaşi etaj inferior al fiinţei lor. Globalizarea e un câmp nesfârşit de flori diferite, de toate culorile şi de toate aromele. Globalismul e un câmp nesfârşit pe care creşte doar un singur tip de floare, de o singură culoare şi cu o singură aromă.

 

419

E un vis din copilărie care m-a urmărit mereu, pentru că l-am trăit atunci ca pe ceva mai real decât multe dintre lucrurile care ni se întâmplă zi de zi. …Se făcea că eram cu toții prinși într-o mâzgă neagră care nu ne lăsa să înaintăm, să ne apropiem unii de alții. Orice mișcare era paralizată, blocată, interzisă parcă de un Geniu al Nopții care ne ferecase pe toți într-un întuneric dens, aproape de nepătruns. …Apoi, deodată, parcă de dincolo de orice speranță, s-a făcut LUMINĂ, a apărut, neverosimil dar fără doar și poate real, Soarele în miez de noapte. …Întunericul alungând, Mâzga cea neagră curățând… Cu o viteză uluitoare, de dincolo de Noapte, am reușit să ne eliberăm din strânsoare și să o pornim din nou către ceilalți.

 

420

Muncă, e nevoie de multă muncă pentru a face realitate dintr-un vis, fie acesta oricât de frumos. A vedea în permanenţă doar finalul, doar vârful, în depărtări, e contraproductiv. Eşti atât de încântat de ceea ce vezi, de ceea ce ştii că se află acolo, încât întârzii la nesfârşit să mai faci un pas. Şi incă unul…

Viitorul, prea frumosul viitor e al multora. Pe alocuri sau că medie, urâtul prezent este însă al altora. – Exact asta şi este, de fapt, problema multora dintre oamenii frumoşi lăuntric: nu acţionează! Aşteaptă mereu ca “cineva”, fatalmente mereu “altcineva” să aibă iniţiativa, să vină cu o soluţie, să întreprindă concret ceva.

…Între timp însă oameni cu licăr mult mai slab şi idealuri mult mai ceţoase întorc ţărâna de pe o parte pe alta şi stabilesc destinul speciei.

Da! Noroiul e realitate. Atâta vreme cât călcăm în el şi ne murdărim pantofii, e clar că e realitate. Însă tot din noroi se naşte şi nufărul, tot din nămol prinde viaţă şi floarea de lotus. Pe astea nu le mai vedem! Suntem atât de captivaţi de noroi încât nu mai vedem diamantul ce-l ascunde, atât de furaţi de nisip că nu mai ştim sau nu mai vrem să căutăm şi firul de apă, oaza răcoroasă şi binefăcătoare.

Dacă nu ai acel Vis frumos, e clar că nu ai cum să lupţi pentru el. În aceeaşi măsură însă, dacă doar visezi frumos şi nicicând nu te ridici din pat pentru a lupta, pentru a construi, pentru a munci, vei sfârşi doar prin a-ţi aminti ce vis frumos a fost să ai odată.

Oameni frumoşi ai lumii, nu mai poposiţi la malurile mărilor somnului! Tăiaţi năvodul şi plecaţi în larg! Navigaţi către continentul visurilor voastre! Veţi avea surpriza să întâlniți multe alte corăbii pe drum. Şi, în ele, mulţi oameni frumoşi asemeni vouă, oameni care au îndrăznit să îşi urmeze calea, oameni suficient de dornici de schimbare pentru a o şi lua din loc.

Călătorie lungă și plină de entuziasm! Poate ne vom întâlni în larg…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

421

Lumea actuală oferă prea puţine şanse pentru dezvoltare personală autentică, pentru cunoaştere spirituală reală. O ştiu foarte bine chiar şi cei care se află pe acest drum. Oricât de mare ţi-ar fi setea, societatea omenească este în aşa fel construită în zilele noastre, încât ţi se întâmplă chiar şi ţie să îţi uiţi setea, să uiţi de tine, să uiţi de calea către tine și către ceilalți. Suntem încătuşaţi în atât de multe feluri de către societatea în care trăim, încât este aproape imposibil pentru cineva să se trezească. Iar, dacă totuşi cineva se trezeşte, este aproape imposibil să nu i se întâmple să adoarmă la loc, cel puţin pentru un timp.

 

422

Până când nu vom reuşi să schimbăm societatea omenească, cea în care ne trezim, respirăm, ne mişcăm şi ne culcăm în fiecare zi, va fi imposibil să transformăm Terra într-un colţ de rai. Din contră, va semăna din ce în ce mai mult cu un iad. Ceea ce deja se întâmplă, în ritm accelerat…

 

423

Ne aflăm la o răscruce. Balanţa nu mai poate fi ţinută în echilibru. Echilibrul îşi are rolul său în evoluţie. Sunt perioade în care echilibrul este absolut necesar. Vremurile echilibrului sunt vremuri ale focului mocnit, ale coacerii uşoare, dar sigure. Însă timpul nostru, timpul actual – este un timp al dezechilibrului, al necesitaţii inclinării balanţei. Aceasta se va înclina puternic – fie spre binele, fie spre răul lumii în care noi şi cunoscuţii noştri trăim sau vieţuim. Acest dezechilibru, această înclinare a balanţei nu pot fi oprite, indiferent către ce parte balanța fi-va să se-ncline. Evoluţia nu poate fi oprită, mersul înainte trebuie să-şi urmeze cursul. Apa curgătoare nu poate fi ţinută la nesfârşit în loc.

 

424

De multă vreme, Pământul şi oamenii săi trăiesc într-un echilibru mai mult sau mai puţin stabil între bine şi rău. Acum, în vremurile ce ne sunt date, acest echilibru nu mai e cu putinţă. Niciodată, în istoria omenirii, nu s-a mai întâmplat ca atâtea ființe omenești esențialmente bune să ne ofere atâtea drumuri, atâtea cunoştinţe, atâtea soluţii şi atâtea orizonturi… În egală măsură, niciodată în istoria omenirii nu s-a mai întâmplat ca atâtea fiinţe de joasă speță să-şi întreţeasă urzeala malefică în jurul acestei frumoase şi vii Planete.

Însă, exact între aceste două “tabere”, se găseşte imensa majoritate a oamenilor. Cei “călduţi”… Ei bine, tocmai această majoritate este cea care va înclina, într-un sens sau altul, balanţa. Oamenii scufundaţi în “somnul cotidian” sunt cei care, fie dormind în continuare, fie reuşind, cu ajutor, să se trezească, vor împinge spiţa omenească spre progres sau spre prăpastie.

Problema este că, evident, e mult mai uşor să menţii pe cineva în stare de veşnică somnolenţă, decât să-l trezeşti. Marea problemă a tuturor încercărilor de până acum, îndreptate către trezirea în om a înaltei sale conştiinţe adormite, a fost tocmai aceea că s-a încercat mereu “scoaterea din cotidian”. Problema este că, exact de-a lungul sutelor şi miilor de ani cât înalte personalități au reuşit să trezească suficient de multe spirite omeneşti încât balanţa să fie menţinută în echilibru, “ceilalţi” au lucrat, încet şi sigur, la construirea unui edificiu social, politic, economic şi educaţional care face aproape imposibilă “trezirea”. Tocmai de aceea, dacă vrem cu adevărat să schimbăm ceva, e necesar să ne ocupăm în mare măsură tocmai de “maya”, de viaţa cotidiană, aşa cum este ea. Altminteri, cu tot respectul pentru cei care încearcă să-şi ajute semenii vorbindu-le de dimineaţă şi până târziu în noapte despre cultură și cele ale spiritului, e ca şi când am încerca să jucăm fotbal cu un om aflat sub anestezie generală. Oricât de mult ne-ar plăcea nouă fotbalul, va fi imposibil să-l determinăm să intre în joc. Nu e vina sa că nu poate, pur şi simplu e anesteziat! A fost şi este anesteziat în fiecare zi, de când s-a născut şi până azi. Iar dacă vrem să ni se alăture vreodată, atunci singura şansă este să reuşim să împiedicăm continuarea administrării anestezicului. Doar apoi, după ce efectele substanţei se vor fi disipat suficient, vom avea cu cine vorbi, cu cine discuta…

 

425

Mi-am propus, de la bun început, să dau un cu totul alt sens ideii de comunicare „virală”. Depun toate eforturile în sensul unei finalități practice pozitive. Iar caracterul „viral” al acțiunilor mele nu mă interesează decât în ideea de răspândire, în medii cât mai largi, a unor informații despre om și cu adevărat utile omului. Ca atare, începând chiar de acum, vă propun să devenim parteneri pentru o serie de proiecte menite să contribuie la însănătoșirea noastră socială. Într-o Vreme a Urii primare generalizate, vom propune împreună proiecte al căror scop este re-umanizarea societății… omenești. Și nu, nu e o exprimare pleonastică, nici măcar una forțată! Realitatea este că trăim vremuri în care societatea omenească nu mai poate fi alcătuită din… oameni decât în măsura în care aceștia aleg să exprime, în relație cu ceilalți, omenescul… Oamenii nu mai pot continua să fie oameni decât dacă aleg, conștient, asta! Iar a alege să fii om, în zilele noastre, nu mai poate fi doar o opțiune pasivă… E nevoie de mult efort și de acțiune conjugată… Altfel, ne vom apropia cu pași repezi de momentul în care vom fi nevoiți să închidem într-un cufăr ultimele amintiri dintr-o lume în care obișnuiam să trăim și pe care o consideram imposibil de distrus…

 

426

Ne aflăm în mod evident într-un moment de răscruce (indiferent ce viață ducem acum și unde anume trăim pe planetă). E momentul în care am putea alege să evităm o distrugere totală a tot ce e cu adevărat omenesc sau, în egală măsură, e momentul în care am putea continua să asistăm pasivi cum totul devine o ruină în jurul nostru și în noi…

Dacă unii consideră că putem dormi mai departe liniștiți pentru că „autoritățile” veghează pentru noi, atunci vor considera inutil acest mesaj, iar noi îi vom aștepta să revină după ce, inevitabil, și lumea din imediata lor vecinătate va începe să se năruie. În realitate, dacă între doi pokemoni căutați cu casca de realitate virtuală pe ochi mai aruncăm o privire și către lumea reală ce ne înconjoară, vom constata rapid că trăim vremuri când nimeni nu se mai poate considera la adăpost în microuniversul său familial sau local.

 

427

În plus, logica actuală, logica războiului, a bugetelor militare anuale de trilioane de dolari este o logică pur și simplu falimentară. Niciun om sănătos la minte, privind în jurul său, nu poate găsi că acest mod de a conduce lumea și de a folosi banii oamenilor ar avea vreo finalitate pozitivă. Și nu e vorba despre cine știe ce „analize” complexe, ci e suficient doar să privim puțin în jurul nostru. Alocăm 1,7 trilioane de dolari anual (!) pentru cheltuieli militare și, totuși, terorismul, războiul, conflictele armate continuă să depășească chiar în aceste zile până și cele mai negre așteptări ale oricăruia dintre noi. Ni se pare normal să cheltuim aceste mii de miliarde de dolari anual pentru MOARTE însă îi considerăm NAIVI pe cei care spun că acești bani ar putea aduce PACEA dacă i-am cheltui pentru VIAȚĂ, dacă i-am utiliza pentru a eradica sărăcia extremă care ucide zeci de milioane de oameni în fiecare an. Vorbim de dimineața până seara, 365 de zile pe an, doar despre „politici internaționale”, ne ocupăm la nesfârșit cu „elaborarea de planuri” și, cu toate astea, relațiile dintre statele lumii sunt mai puțin predictibile ca oricând, distanța de la colaborare la conflict devenind cea mai mică unitate de măsură a timpului. Deși numele pe care le alegem pentru nenumăratele noastre instituții și organizații sunt din ce în ce mai bune, veștile despre lumea noastră – lumea oamenilor – sunt din ce în ce mai rele.

…Și încă ceva – în timp ce ați citit aceste ultime rânduri, cel puțin doi copii au mai murit undeva pe Terra pentru simplul motiv că nu suntem suficient de mulți cei care nu doar suntem determinați să ne unim pentru a schimba această realitate absolut îngrozitoare, dar avem de gând să trecem la fapte chiar acum, fără a mai aștepta vreo secundă. …Pentru că, mă tem, nu ne mai putem permite luxul niciunei secunde pierdute într-o veșnică așteptare goală de sens!

 

428

Lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne înconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă UMANITATEA, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne scufunde în uitarea de sine și de celălalt.

 

429

Trăim vremuri în care doar împreună cu celălalt mai putem redeveni noi. Globalizarea nu este decât mutația degradată a unui Impuls VIU și absolut necesar – impulsul profund umanist al fraternității universale. Iar „networking”-ul nu e nimic altceva decât eșuarea în corporatism a impulsului care ne trimite mereu către celălalt.

 

430

Nu cred în praful de pușcă. Sunt conștient în același timp că el nu va dispărea de pe Pământ doar pentru că nu cred eu în el. Însă mai sunt conștient și de faptul că dacă rămânem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic în domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie!

Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o LUME întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pământului nu trebuie învățați să devină roboți utili ai unei societăți care nu vede în ei decât elemente de statistică economică.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

431

…Încă o dimineaţă în care, în timp ce sorbeam din ceaşcă într-o cafenea, în juru-mi se desfăşurau scene absurde, cu oameni simţindu-se superiori şi importanţi dinăuntrul costumelor “business” şi al genţilor de piele cu pântece purtătoare de hârtii, telefoane, laptop-uri şi tablete. Dacă viaţa lor ar fi fără sfârşit, atunci absurdul s-ar mai diminua. Însă incursiunea de o plăpândă clipă în viaţa de peste 40, 50 de ani a fiinţelor importante dinăuntrul costumelor “business” duce acest simţământ de superioritate până dincolo de cearcănele absurdului. Întotdeauna am fost de părere că “Memento mori” nu trebuie citit şi asumat în cheia unui pesimism dezangajant. “Memento mori”, dacă este cu adevărat înţeles, înseamnă – în contextul de mai sus – exact aceasta: “De câte ori ai impresia că eşti un om foarte important pentru că deţii o funcţie foarte importantă, nu uita că – inevitabil – peste 40, 50 de ani sigur nu o vei mai deţine. Şi, dacă e aşa, atunci ce altceva, încă şi mai important, ai mai putea găsi în viaţa ta? …Ceva care, odată găsit, te va face să înţelegi că eşti, într-adevăr, o fiinţă importantă. Însă nu pentru că respiri dinăuntrul costumului tău “business”, ci pentru că respiri dinăuntrul unui Univers întreg de fiinţe exact la fel de importante ca şi tine”!

Leacul pentru maladia corporatistului care alocă 90% din propria viață “avansării în carieră” e simplul gând referitor la funcția pe care o va mai ocupa peste 30, 40, 50 de ani… Suntem pentru destul de puțină vreme pe aici. Şi tocmai de aceea – bunul-simț e prietenul cel mai bun! Să-ți dai seama că nu vei trăi veşnic e acel ceva ce te poate feri şi de sclavie, şi de trufie. De sclavie – pentru că vei refuza să fii închis în clepsidra altora. De trufie – pentru că vei fi mereu conştient de absurdul absolut al împăunării la suprafața unui pumn de nisip ce se scurge. “Memento mori” nu e o camuflare a pesimiştilor. Este perspectiva care, paradoxal, te poate trezi către adevărata ta viață…

 

432

Devenim cu adevărat “fiinţe omeneşti” în măsura în care devenim “fiinţe sociale responsabile”. Ce vrea să însemne “a fi o fiinţă socială responsabilă”? – Înseamnă “a simţi că sănătatea, bunăstarea şi fericirea celorlalţi oameni este şi responsabilitatea ta”.

Una dintre principalele cauze ale violenţei globalizate, ale stării conflictuale pandemice rezidă tocmai în faptul că extrem de puţine fiinţe de pe Pământ – chiar şi dintre cele preocupate de cunoașterea de sine – consideră că au o responsabilitate în ceea ce priveşte starea de bine sau de rău a celorlalţi oameni. Lucrurile nu se vor schimba în bine pe Terra decât în clipa în care vom începe, ca oameni, să ne autoeducăm continuu în sensul responsabilizării sociale. Iar a fi socialmente responsabil presupune un întreg complex de calităţi: a-ţi păsa de ceilalţi, a raţiona cu scopul de a găsi soluţii pentru a-i ajuta pe ceilalţi, a acţiona pentru a le fi de folos celorlalţi.

 

433

Cât se poate de pragmatic punând problema, este absolut evident că, până la momentul pensionării, MUNCA ne ocupă O TREIME din viața de adult! Din 24 de ore, dormim o treime și muncim cel puțin altă treime (în fapt, mai mult de opt ore, în cele mai multe dintre cazuri, mai ales dacă punem la socoteală și drumul până la și de la locul de muncă). …Iar atunci vine firesc întrebarea: dacă o TREIME din viață ne-o petrecem lucrând, nu e clar că dacă această treime nu are foarte mult de a face cu OMENESCUL, suntem privați de o viață de OM sănătoasă, echilibrată și armonioasă? De asemenea, fructele muncii noastre pot fi considerate cu adevărat UTILE OMULUI dacă modul în care e organizată activitatea lucrativă care generează aceste produse sau servicii nu e din start unul care să aibă ființa omenească în vedere? …Mai simplu spus, dacă munca noastră e DEZUMANIZATĂ până într-acolo încât lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, cum mai putem oare vorbi despre o „lume a OAMENILOR”!?

 

434

Avem nevoie de o reformă a relației angajator – angajat, precum și a relației companie – client. Atâta vreme cât angajatul va fi tratat doar ca „resursă”, nu și ca om, și atâta vreme cât clientul va fi tratat doar ca „portofel”, nu și ca ființă omenească, munca va continua să genereze darul otrăvit al unei lumi compuse din oameni care restrâng întregul univers la propria făptură. Munca nu trebuie să îmbolnăvească organismul social. Munca, din contră, trebuie să-l însănătoșească! Iar pentru ca munca să declanșeze mecanisme și energii tămăduitoare la nivel social, e necesar ca relațiile angajator – angajat și companie – client să se modifice radical.

 

435

Este nevoie de o completă schimbare a perspectivei, o schimbare care să aibă puterea de a reforma întregul mecanism economic. În momentul de față, organismul social e hidos și aproape nefuncțional. Pe măsură ce tehnologia avansează, capul social e din ce în ce mai mic. Pe măsură ce concurența exacerbează, inima socială e tot mai firavă. Pe măsură ce stomacul social se face din ce în ce mai mare și devine din ce în ce mai important, restul trupului se atrofiază accelerat. Dacă ar fi să ilustrăm lumea oamenilor ca organism social, ar trebui să începem prin a desena pe hârtie un cerc imens. Acela ar fi stomacul, adică acea parte a organismului social numită „economie”, care pare a nu mai servi întregului, ci dezvoltă tot mai mult o viață proprie, de sine stătătoare.

 

436

Într-adevăr, lucrurile au evoluat periculos de mult înspre situația absolut sinistră a unui organ care devorează toate celelalte organe și care ajunge finalmente să se sinucidă în absența unui organism care să îl susțină și pe care să îl susțină. Dacă reducem totul la BANI, vom sfârși, paradoxal, prin a nu mai avea bani deși banii sunt pretutindeni în jurul nostru! Dacă vom permite ca stomacul să se dezvolte exagerat de mult, în dauna celorlalte organe și părți ale corpului, vom sfârși prin a nu mai avea nici stomac, nici corp…

De aceea spun, chiar dacă sunt conștient cât de greu poate penetra acest mesaj printre batalioanele de analize și analiști: economia va susține cu adevărat organismul social abia atunci când nu vom mai reduce totul sau aproape totul la economie! Să nu uităm niciodată de complexitatea ființei omenești și, la scară mare, a ființei sociale!

Ca atare, este esențial să reașezăm economia la locul său în cadrul organismului social. Iar acest lucru nu poate fi realizat decât dacă începem să schimbăm relațiile angajator – angajat și companie – client. Dacă reușim să ajungem la o relație firească, adică una om – om, atunci economia se va întări, banii nu vor mai lipsi, iar organismul social se va însănătoși!

Este esențial, deoarece aceștia sunt cei mai importanți piloni, iar tot restul intră automat în procesul de transformare pozitivă. Unde își petrec cea mai mare parte din timp oamenii? La școală și, apoi, la muncă… Prin urmare, dacă școala și munca sunt reformate, dacă aceste două funcții ale organismului social încep să fie reașezate în parametrii omenescului, întregul va începe să se însănătoșească de la sine, pas cu pas!

 

437

Atunci când lucrezi, întreabă-te mereu dacă ceea ce faci aduce ceva bun pentru oameni sau dacă, din contră, e doar un mijloc pentru a obţine bani din buzunarele acestora!

…Vorbim la nesfârşit despre faptul că „politicienii lucrează doar pentru propriile lor interese”. Bun, dar nu e just să ne întrebăm pentru interesele cui lucrăm, în general, noi toţi? Cel care conduce o companie care vinde diverse produse (ştiind foarte bine că cel puţin o parte dintre ele sunt departe de a fi aşa cum sunt prezentate) lucrează vreo clipă pentru binele oamenilor dacă nu îl interesează, de fapt, decât obţinerea de cifră de afaceri şi profit?

 

438

A raporta totul, tot ce facem, tot ce spunem, tot ce întreprindem la OM este CHEIA pentru însănătoşirea noastră socială şi individuală. Ca principiu, e extrem de simplu. Ca efort de a acţiona altfel decât am fost obişnuiţi timp de decenii – e ceva mai dificil. Necesită voinţă şi menţinerea aprinsă a impulsului interior care ne deschide către ceilalţi, care ne determină să nu ne punem mereu pe noi înşine pe primul plan.

Ce vrea să însemne faptul că „viitorul nu poate fi decât al oamenilor”? – Vrea să însemne că singurul mod real prin care putem ajunge să rezolvăm problemele umanităţii este, în chip firesc, acela al reîntoarcerii către om, către fiinţa omenească. Dacă nu plecăm de la om şi nu ne propunem să ajungem la om, atunci nimic din ce facem nu are cum să iasă bine. E cât se poate de logic şi de simplu…

În plus, dacă privim cu atenţie şi urmărim să înţelegem ce se întâmplă cu lumea noastră, vom constata că aproape tot ce ni se serveşte public are un singur scop – abaterea atenţiei noastre de la propria fiinţă, precum şi de la fiinţa celorlalţi. Discutăm la nesfârşit, facem tot mai multe organizaţii, comitete şi comisii, însă pierdem din vedere esenţialul – raportarea perpetuă la om!

 

439

Pentru a nu ajunge să vadă lucrurile în profunzimea lor – deci pentru a nu avea absolut nicio șansă de a rezolva vreodată problemele cu care se confruntă –, oamenilor li se vorbește cu o constanță impusă doar despre economie, despre crizele economice. Toată discuția se poartă în jurul banilor, de parcă banii, economia ar avea o viață de sine stătătoare, dincolo de om și de societatea omenească. În realitate, este vorba doar despre distragerea atenției. Nu că ar fi rău să se vorbească mult despre mecanismele economice. Dar rău e sigur să se vorbească despre acestea așa cum se vorbește despre mecanismele naturii! Nu e nicidecum același lucru și totuși se întâmplă… Pentru a nu ajunge să străpungă epiderma lumii, pentru a nu ajunge să se cunoască pe sine, pentru a nu ajunge să-și pună problema OMENESCULUI, omul e anesteziat de nesfârșitele discuții despre „starea economiei”. Pe când, însă, și o discuție despre „starea umanității”!?

 

440

Vedeți, economia chiar ajunge să aibă o realitatea a sa, separată de noi, doar în momentul în care cineva reușește să ne convingă de faptul că nimic nu depinde de noi. Cu toate acestea, vă dau un simplu exemplu – în ce fel și cât de repede s-ar schimba viața oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă, dacă noi am decide să cumpărăm doar de la acele companii care aleg să renunțe la o parte din profit pentru a alimenta un fond internațional menit să scoată sute de milioane de oameni din sărăcie!?

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

441

Dacă acceptăm la nivel individual că libertatea și demnitatea presupun asumarea și valorificarea propriei individualități, atunci mai trebuie să facem un singur pas – să acceptăm această realitate și la nivel colectiv. Fiecare dintre țările noastre va fi cu adevărat LIBERĂ și DEMNĂ doar atunci când își va asuma și valorifica propria individualitate. Iar discuția despre individualitatea unei țări și a unui popor depășește cu mult cadrul economic. Până la urmă, dacă nu accepți – ca om – că ești compus doar din necesara burtă care strigă după necesara pâine, de ce ai accepta – ca țară – să funcționezi EMINAMENTE DIGESTIV? …Avem nevoie de organisme naționale la fel de complexe ca cele individuale. A ne închide perspectivele între granițele funcționale ale unui singur organ e a ne văduvi singuri de șansa unui orizont eliberator! 

Am convingerea că tocmai deschiderea unor perspective naționale mai complexe ne va ajuta să rezolvăm și problemele primare, în fiecare dintre țările noastre. Vom ajunge astfel, inspirându-ne acțiunile din complexitatea ființei omenești, la ceea ce îmi place să numesc “Economicul UMANIZAT” – un angrenaj viu în care binele întregului și binele părților care îl alcătuiesc sunt înțelese ca fiind INTERDEPENDENTE.

 

442

Dacă îmi faci o ofertă pur și simplu, înseamnă că pe tine nu te interesează decât ca eu să cumpăr, iar pe mine nu mă interesează decât să-mi vinzi mai ieftin. În acest fel, nu intrăm absolut deloc într-o relație omenească. Omul nu intră în relație cu omul. Fiecare rămâne o monadă separată, care doar vrea să profite de pe urma celeilalte monade.

Dacă însă „discount”-ul, oferta are un sens uman, dacă – de pildă – îmi oferi o reducere de 15% pentru că ajut alți oameni prin ceea ce fac, atunci câștigăm dublu: o dată financiar (cum se întâmplă și în prezent – tu vinzi mai mult, eu cumpăr mai ieftin), dar și a doua oară – uman (tu oferi o reducere pentru a încuraja o faptă bună, iar eu obțin această reducere ca premiu tocmai pentru că am făcut o faptă bună). Iată termeni pe care îi susțin: „Reward-Discounts”, „Reward-Ads”, „Reward Advertising”…

 

443

Pentru “afacerist”, tu nu eşti nimic altceva decât un “buzunar”. Pentru politician, tu nu eşti cu nimic mai mult decât un “vot”. Pentru angajatorul tău, tu eşti doar o “resursă”. Pentru “giganţii online”, tu ai marea “onoare” de a fi doar o “unitate de trafic” sau un „element dintr-o bază de date”. Pentru “mass-media”, eşti de cele mai multe ori numai o “parte a volumului total de audienţă”. Pentru cei care te sună să-ţi vândă ceva, eşti doar un “lead”. Pentru serile de “networking”, eşti doar un “contact”. Pentru sistemul educaţional, nu ai fost niciodată “omul x”, ci doar “elevul x”. …Pentru tine, tu cine eşti!?

 

444

Întregul jargon corporatist este îmbibat de termeni care dezumanizează. Nu poţi vorbi despre un viitor frumos al omenirii, despre o umanitate liberă, angajată ferm pe un drum ascendent, atâta vreme cât vorbeşti despre fiinţa-om ca despre o “resursă umană”. Termenul “resursă umană” reprezintă apoteoza exprimării de tip mineralist. Iar adevărul este acela că, dacă nu suntem capabili să vedem, de pildă, în “cărbune” mai mult decât o “resursă energetică”, inevitabil ajungem să nu mai vedem nici măcar în om altceva decât o “resursă”.

Pe de altă parte, trebuie spus că termenul “resursă umană” este unul cât se poate de sincer. Pentru că realitatea este aceea că, aşa cum roşiile reprezintă o “resursă nutritivă” consumată de om, tot astfel omul devine o “resursă” consumată de corporaţie. Corporaţia este un uriaş care se hrăneşte la propriu cu oameni, cu “oameni-resursă”. Pentru că, nu-i aşa, nu trebuie să ne mănânce cineva carnea şi oasele pentru a se hrăni cu ceva din noi… În egală măsură, gândirea, simţirea şi acţiunea sunt elemente care ne compun. Iar atunci când gigantul corporatist ne foloseşte în interes propriu gândirea, simţirea şi acţiunea, se cheamă că “ne consumă”, că “se hrăneşte cu noi”.

Dar, având în vedere cele de mai sus, o întrebare absolut firească ar fi: este ceva greşit în faptul că suntem “mâncaţi” de către corporaţii? – Răspunsul meu este că depinde de obiectivele respectivei corporaţii! Dacă scopul nu este doar acela al obţinerii de cifră de afaceri şi profit, dacă se urmăreşte în primul rând “îmbunătăţirea vieţii omului”, atunci nu e absolut nicio problemă în a te lăsa consumat, în orele de lucru, de către respectiva corporaţie. Cu atât mai mult cu cât, la nivel individual, timpurile cer ca noi toţi să începem să realizăm că – înainte de toate – ceea ce face fiecare dintre noi ar trebui să aibă în spate motivaţia individuală de a contribui cu forţele proprii la binele semenilor noştri.

 

445

În realitate însă în spatele imensei majorităţi a “afacerilor” – indiferent de obiectul de activitate – se află ca singură motivaţie – BANUL. Banul, cifra de afaceri, profitul – reprezintă obiectivul unic al celor mai multor iniţiative private. Ce altceva poate să ilustreze mai bine acest fapt de netăgăduit decât aceea că inclusiv “ataşamentul faţă de brand” este evaluat financiar, este tradus în termeni pecuniari!? “Îmi place salteaua x” = “potențial de vânzare de 1.000 de lei”. Într-o economie sănătoasă, obiectivele financiare sunt urmărite cel mult în aceeaşi măsură în care sunt urmărite obiectivele umane. Cu alte cuvinte: “Îmi place salteaua X” = “Am făcut sau vând o saltea care îi ajută pe oameni să doarmă mai bine” = “1.000 de lei recompensă”.

 

446

Ce se află exact la polul opus al “fraternității universale”, al comuniunii de oameni iubitori de oameni? – “Networking-ul”. Nu există decât o mică serie de alţi termeni la fel de odioşi şi dezumanizanţi precum cel de “networking”. Căci ce altceva este “networkingul” decât a intra în relaţie cu alte persoane cu singurul şi precisul scop de a profita într-un fel sau altul de pe urma lor? “Relaţii”… “Important, domn’e, e doar să ai şi să îţi tot faci relaţii!”…

Da… Să ne întâlnim cu cât mai mulţi, să facem schimb masiv de cărţi de vizită, să transformăm omenesc-frumoasa strângere de mână într-o încleştare tentaculară a unor ființe-caracatiță, al căror singur obiectiv este acela de a face din celălalt nimic mai mult decât un instrument pentru uzul propriu!

 

447

Pentru “mediul de afaceri”, omul este fie “client”, fie “resursă umană”. Faptul că obiectivul ultim al fiecărei afaceri este banul face ca fiinţa umană să fie dezumanizată până într-acolo încât să devină doar o “resursă” sau o “unealtă”. Pentru “afacerist”, “clientul” este doar “ceva ce se măsoară în bani”. Iar “angajatul” nu este decât “resursa” cu ajutorul căreia se construieşte calea cea mai rapidă dinspre buzunarul clientului către contul din bancă al afaceristului.

Din contră, termenul “Om de afaceri” desemnează individul uman care – deşi este interesat să genereze cifră de afaceri şi profit – are ca principal obiectiv “binele omului”. Dacă ai o afacere şi te interesează, în primul rând, să faci lumea mai bună cu ajutorul afacerii tale, atunci se cheamă că eşti “Om de afaceri”. Altminteri, dacă deţii o companie însă singurul tău obiectiv este acela de a genera cât mai mulţi bani, se cheamă că eşti “afacerist”.

 

448

Oamenii nu sunt “baze de date”. Oamenii sunt oameni!

Sigur, nu termenul în sine este problema, ci atitudinea care îl îmbracă și semnificația care îl umple. Dacă, om de marketing și vânzări fiind, vorbești despre oameni doar ca despre “baze de date”, în sensul strict al unor buzunare din care vrei să extragi cât mai multe bancnote, pentru tine sau pentru afacerea față de care te-ai angajat, atunci e destul de clar ca ai început sa te dezumanizezi.

Evident, obiectivul oricărui departament de marketing sau de vânzări este firesc să fie acela al creșterii cifrei de afaceri și al maximizării profitului. Dacă vrei însă să rămâi om și să nu te transformi în altceva, atunci e absolut necesar să mai adaugi un obiectiv – chiar pe acela al “umanității”. …Ce vrea să însemne aceasta? Este vorba pur și simplu despre a nu uita nicio clipă că cei cărora le vinzi ceva sunt, înainte de toate, oameni. Oameni la fel ca tine și ca cei dragi ție!

Dacă, în calitate de vânzător, vrei să fii, vrei să rămâi și “om”, să fii – adică – “om de vânzări”, atunci nu trebuie să uiți că “prospecții” si “clienții” sunt înainte de orice altceva, aidoma ție, oameni!

O societate omenească sănătoasă nu se poate naște decât din raporturi interumane sănătoase. Or, a privi un alt om doar ca pe un buzunar – evident – nu are cum să reprezinte o relație socială sănătoasă…

 

449

Sentimentele tale sunt stoarse şi puse în oala cu ciorbă a companiilor care investesc în publicitate emoţională. În fiecare zi, o mulţime de “resurse umane” scriu, compun, filmează şi decupează mesaje scrise, audio, vizuale şi în mişcare al căror unic scop este acela de a-ţi mai scoate, pe lângă batista pentru lacrimi, încă un ban din buzunarul alăturat. Pe nimeni nu interesează, de fapt, lacrimile tale. Singurul lucru care îi interesează este cardul tău din portmoneu. Cu cât mai multe lacrimi stoarse – cu atât mai multe plăți cu cardul! Cu cât mai multă “falsă nevoie” generată în corpul tău de dorinţe, cu atât mai puţine bancnote rămase în buzunarul corpului tău acoperit cu haine…

 

450

Dacă ar fi să trăim o veşnicie (sau măcar câteva sute de ani), atunci “Trezeşte banii din viaţa ta” ar putea fi un îndemn şi un efort într-o oarecare măsură de înţeles. Cum însă nu trăim decât câteva decenii pe acest Pământ, a-ţi fixa ca obiectiv principal faptul de “a face cât mai mulţi bani” devine pur şi simplu ceva de neînţeles. Cât despre cei care creează astfel de “programe”, care folosesc oratoria şi tehnica scrisului pentru a-i convinge pe alţii să-i plătească pentru a fi învăţaţi despre “cum să facă mai mulţi bani” – aceşti “guru financiari” sunt pur şi simplu o piedică în calea unei vieţi demne şi cu adevărat profunde a omului.

Desigur, având în vedere greutăţile financiare cu care foarte mulţi oameni se confruntă, este lucru destul de uşor să ajungi să câştigi sume considerabile de bani vorbindu-le altora tocmai despre cum să facă… bani. Îţi trebuie doar puţin exerciţiu în ale vorbitului în public (ceea ce se rezolvă rapid, graţie nenumăratelor cursuri şi “training”-uri de “Public Speaking”) şi capacitatea de a convinge prin ceea ce spui. Totul ţine de marketing şi exerciţiu. Apoi, dacă peste toate acestea (care se pot deprinde) se mai adaugă şi vreo charismă nativă, rezultatele “de la excelent în sus” sunt garantate.

Infinit mai greu este însă să le vorbeşti oamenilor – pe acest fond general de dificultăţi financiare, despre care aminteam mai sus – despre “Cum să trezeşti Omul din viaţa ta”! E greu tocmai pentru că oamenilor li se induce pe toate căile posibile teama de a rămâne fără bani, precum şi convingerea că acest lucru nu poate fi evitat decât printr-o concentrare a întregii fiinţe pe atingerea acestui obiectiv – “mai mulţi bani!”.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

451

Este adevărat sau nu ce spun acei “Guru ai Banilor” referitor la faptul că te poţi îmbogăţi dacă începi să gândeşti, să simţi şi să acţionezi într-un anume fel? – Da, poate fi adevărat. Există o Lege a Rezonanței. Astfel, dacă îţi propui cu adevărat “să faci bani” şi dacă te concentrezi 100% pe asta, poți ajunge să-i obţii.

…Ce te faci însă dacă te-ai născut pe lumea asta (şi) pentru altceva decât pentru “a face bani”? …Din nou, aceeaşi maximă nebunie – hotărâri şi acţiuni ale omului de ca şi când ar fi aici pentru a nu muri niciodată! Hei, dragi guru ai finanțelor, ghiciți ce – indiferent cât de mult “îţi schimbi mentalitatea referitor la bani”, indiferent la câte “sesiuni de training/coaching financiar” participi, indiferent câte cărţi despre “cum se fac banii” citeşti, ba chiar şi în situaţia în care toate acestea au rezultat şi te îmbogăţeşti, peste câteva decenii (în cel mai fericit caz) omul ăla care face acum toate eforturile pentru “a genera cât mai mulţi bani” tot nu se va mai afla pe-aici…

 

452

Ceea ce trebuie să începem să facem în prezent este să… „exorcizăm” marketingul. Tot ceea ce ştim şi ceea ce constituie o “strategie de marketing”, de promovare – să infuzăm cu “grija faţă de om”. Cu alte cuvinte, la baza “produselor” şi a “serviciilor” pe care le dezvoltăm să stea întotdeauna “grija faţă de om”, “dorinţa de a face bine”, de “a-i ajuta pe ceilalţi”. În această nouă paradigmă, chiar dacă avem nevoie în mod firesc de bani, la rândul nostru, pentru a ne putea mişca prin lume, nu banii vor fi principala noastră preocupare, ci tocmai această dorinţă de “a face bine”. Astfel, tot ceea vom întreprinde ca “strategie de marketing” nu va mai fi menit doar a ne aduce cât mai mulţi clienţi, deci bani, ci va urmări și să ajungă în minţile şi în inimile cât mai multor oameni pentru a le fi de folos. Astfel, banii vor deveni o consecinţă, iar nu un scop în sine!

Experienţa de marketing o vom pune de acum în slujba diseminării unei informaţii de care considerăm că semenii noștri au mare nevoie. Semenii noștri, nu clienţii noștri…

 

453

…Închipuiţi-vă numai ce şoc social şi economic s-ar produce dacă mâine toate băncile, toate companiile, toţi oamenii de marketing ar dispărea. Nu, aceasta ar fi calea anarhiei. O cale care nu are nicio legătură cu cosmosul spiritual de care omul are nevoie!

E nevoie, azi mai mult decât oricând, de o Alchimie Socială. În înţelesul tare al cuvintelor! Nu trebuie să respingem sau să eliminăm – de pildă – publicitatea. Sigur că ceea ce înţelegem în acest moment prin “marketing”, prin “publicitate” este ceva absolut hidos. Însă soluţia nu este aceea de a respinge, de a începe să refuzăm, să luptăm împotriva marketingului şi a publicităţii. Soluţia este transmutarea alchimică a elementelor care compun marketingul, care definesc publicitatea.

Desigur, vom aborda de-a lungul timpului multe detalii. Însă esenţialul este şi va fi mereu acesta: a pune Omul înainte de toate! Atâta vreme cât pornim de la şi respectăm acest Principiu (l-am numit Principiul Antropic sau Principiul Umanist), avem toate şansele să transformăm tot ceea ce există pe această Planetă, inclusiv marketingul şi publicitatea.

 

454

În sine, marketingul este ceva absolut în regulă. Degeaba creezi ceva pentru ceilalţi dacă ceilalţi nu ajung să şi afle! Însă toate se leagă – dacă ai creat ceva având ca principal scop faptul de a-i ajuta pe ceilalţi, atunci şi marketingul care promovează creaţia ta va fi cel mai probabil un marketing curat şi corect! Iar dacă cele mai multe campanii de marketing derulate sunt incorecte este mai ales pentru că majoritatea produselor/serviciilor promovate sunt dintru bun început concepute şi lansate în “piaţă” cu singurul scop de a genera venituri, profit – BANI.

Prin urmare, sigur că cea mai bună variantă este aceea în care, încă de la bun-început, cei care concep şi lansează produsul/serviciul fac acest lucru urmărind în primul rând “binele Omului”. Însă, tocmai pentru că în mult prea multe cazuri nu este aşa, soluţia pe care o avem la îndemână – adevărata soluţie, nu cea a anarhiei demolatoare – este aceea de a acţiona de la sfârşit spre început.

Ce vrea să însemne, concret, aceasta? Să începem a răspunde tot printr-o întrebare: ”Ce anume te atinge, de fapt, în calitate de ‘consumator’? Ce ajunge cel mai aproape de tine?”. – Ei bine, cel mai mult te atinge şi cel mai aproape de tine ajunge tocmai mesajul publicitar, care este fructul campaniei de marketing. …Iar pentru a însănătoşi relaţia dintre cel care vinde şi cel care cumpără, putem foarte bine începe prin a însănătoşi însuşi marketingul, prin a purifica într-o cât mai mare măsură mesajul publicitar.

Este motivul pentru care introduc în discuție conceptul de “Reward Advertising”, adică de publicitate bazată pe recompensă!
EXEMPLU: “Donezi bani pentru acțiuni caritabile? Primești 20% REDUCERE la noua gamă de produse!“

 

455

Greşeala multora dintre aceia care – probabil cât se poate de sincer – îşi doresc să ofere “alternative” de marketing sănătoase este aceea că înţeleg prin “alternativă” o întoarcere a spatelui faţă de ceea ce umple până la refuz în acest moment economia reală. Dacă te întorci cu spatele, nu înseamnă că ce se află – acum – în spatele tău va şi înceta, brusc, să existe! Nu, va exista în continuare, se va dezvolta în continuare. Iar efortul tău de a fi “altfel” nu va atrage decât prea puţini oameni doritori de “altfel”.

La un nivel mai profund, trebuie înţeles faptul că – raportat la “mainstream”, la principalul curent – un “altfel” viguros nu poate însemna altceva decât un “la fel” purificat. Dacă ne vârâm capul în nisip şi ne construim o “realitate paralelă”, un soi de “underground spiritual”, nu înseamnă decât că ne refugiem într-o iluzie, în vreme ce partea covârşitoare a umanităţii rămâne captiva unui sistem putred!

Soluţia, în ceea ce priveşte “advertisingul”, publicitatea, marketingul în general – nu este aceea de a le nega, de a le refuza pur şi simplu, ci de a le purifica, de a crea cadrul în care, odată intrate, nu mai pot ieşi decât curate.

 

456

Tot ce ţine de “dezvoltarea” omului este aproape în exclusivitate legat de bani. Părinţii trag de copiii lor să “înveţe”. De ce o fac? Pentru că aşa – cred ei – copiii lor au mai multe şanse să fie fericiţi – faptul de a fi “bun la învăţătură” te va ajuta “să ai o slujbă bună” (=”să câştigi mulţi bani”).

În acelaşi timp, trebuie înţeles şi că a te duce să trăieşti “fără bani” pe-o insulă pustie nu e ceva care să ajute omenirea prea mult. Este, până la urmă, un gest egoist (chiar dacă perfect explicabil). Sunt oameni cărora li se face atât de greaţă de tot acest sistem economico-social încât pur şi simplu nu mai rezistă, simt nevoia să se rupă cu totul. Şi, astfel, unii ajung depresivi, alţii devin şomeri, câţiva “renunţă la tot” şi trăiesc din ce primesc, iar vreo doi-trei rămân să-ncerce să schimbe, cu adevărat, ceva.

 

457

Cine îşi înţelege “evoluţia” altcum decât în sânul colectivităţii umane şi în favoarea acesteia nu înţelege, de fapt, nimic din prezentul pe care îl trăieşte şi pentru care se află, în zilele noastre, pe Pământ.

Doar o reaşezare completă a raporturilor interumane ne mai poate salva ca specie! Câtă vreme vom rămâne în actuala logică a conflictului, în casă, pe stradă, la nivel de ţară, precum şi în aproape toate relaţiile internaţionale, nu ne putem aştepta la nimic bun. Deşi poate părea ceva greu de digerat, realitatea este că războiul nu este altceva decât consecinţa ultimă a relaţiilor interumane cotidiene. Dacă mergem mai departe cu o societate în care omul nu îşi (mai) găseşte locul, atunci vom încheia parcursul regnului uman într-un mare război al tuturor împotriva tuturor.

Cum ne putem aştepta să se îmbunătăţească relaţiile dintre state, atâta vrem cât, la nivelul fiecăruia dintre aceste state, nu se îmbunătăţesc relaţiile dintre oameni!? Cum să nu ajungem să purtăm războaie atâta vreme cât continuăm să ne considerăm angajaţii ca fiind „resurse umane”, câtă vreme continuăm să ne considerăm clienţii potenţiali ca fiind „baze de date calificate”!?

Jargonul corporatist şi, în general, jargonul economic sunt îmbibate de termeni care dezumanizează. Până nu vom opera modificări radicale aici, în sfera relaţiilor economice, în sfera relaţiilor interumane de zi cu zi, chiar nu cred că are vreun sens să ne aşteptăm la un viitor frumos al regnului din care facem parte. Şi cred, CU TĂRIE, că suntem datori să schimbăm ceva, suntem DATORI măcar faţă de copiii lumii!

 

458

Corupție, terorism, inechități salariale, violență împotriva femeilor, discriminare, imigrație masivă – toate acestea sunt simple… consecințe. Dacă vom continua doar să tratăm aceste simptome, nu vom reuși niciodată să le eliminăm. Dimpotrivă, vor găsi mereu căi noi pentru a reveni și pentru a se manifesta în forme din ce în ce mai sofisticate.

Dar care este, atunci, cauza profundă, adevărata maladie care generează toate aceste simptome? I-am putea spune „UmAnemia”, lipsa cronică de umanitate, anemia de umanitate… Nu ar trebui să fim atât de surprinși, de pildă, că Directorul de Dezvoltare de la Google, domnul Ray Kurzweil, lucrează asiduu pentru a ne conecta neocortexul la „cloud”, pentru a uni omul cu computerul. De asemenea, n-ar trebui să fim foarte surpinși nici că Facebook lucrează din greu la „augmentarea” realității, ori chiar la înlocuirea ei completă în favoarea „mai bunei”, „mai frumoasei”, „mai coloratei”… Realități Virtuale. …Nu ar trebui să fim deloc surprinși! Am reușit noi, la nivelul tuturor acestor instituții internaționale cu nume pompoase, să turnăm suficientă UMANITATE în cupele însetate ale cetățenilor lumii? Nu, nu am reușit! Pe cale de consecință, pentru că nu ne-am concentrat de fapt niciodată pe ceea ce ne face, cu adevărat, OAMENI, am creat un spațiu imens pentru… TRANS-UMANISM („omul 2.0” în versiunea noilor Zei ai Tehnologiei Digitale).

 

459

Dacă încă mai credem într-o posibilă poveste frumoasă a umanității, atunci ar trebui să ne prindem de mâini, indiferent din ce țară sau grup politic venim. În propriile noastre țări, precum și în cadrul instituțiilor internaționale, ar trebui să începem rapid să reorganizăm totul în jurul ființei omenești. Ar trebui să derulăm un amplu program transnațional menit să re-umanizeze lumea în care trăim. Adevărata schimbare va veni abia atunci când vom începe să re-umanizăm totul: politica, economia, educația, relațiile internaționale, marketingul, media, TOTUL…

 

460

O generație întreagă se află sub stăpânirea imperiului tehnologiei, incapabilă să mai vadă dincolo de mirajul digital… Omenirea, așa cum o cunoaștem, se află la răscruce de drumuri: Umanism sau Trans-umanism. Fie continuăm să tratăm simptomele (ceea ce ne va conduce, inevitabil, către ceea ce adepții Trans-Umanismului numesc SINGULARITATE – momentul în care Inteligența Artificială devine autosuficientă), fie începem rapid adevărata schimbare (alegând, în locul SINGULARITĂȚII, SOLIDARITATEA omenească)! Ar trebui să ne străduim să ne ridicăm la înălțimea așteptărilor epocii în care trăim! Ar trebui să lucrăm împreună – indiferent cât de diferiți am fi – pentru a re-centra totul în jurul fundamentelor noastre comune. Altminteri, la un moment dat (mult mai curând decât credem), vom ajunge în așa numitul „loc fără de întoarcere”. În acea clipă, nu vom mai fi noi cei care folosesc tehnologia, ci tehnologia va fi cea care ne va folosi pe noi. Civilizația bazată pe CARBON va fi înlocuită de civilizația bazată pe SILICON. Omul de azi va deveni cyborg-ul de mâine (la propriu, nu doar în sens metaforic).

Pentru a concluziona, întrebarea mea este: Suntem în stare să echilibrăm lucrurile, să contracarăm impulsurile dezumanizante venite dinspre Silicon Valley prin efectele re-umanizatoare ale unei noi societăți – o societate care să graviteze cu adevărat, pentru prima dată în istorie, în jurul OMULUI!? 

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

461

Suntem grăbiţi, mereu pe fugă, alergăm braţ la braţ cu timpul, ne oprim doar pentru a ne trage puţin sufletul şi, trei fracţiuni de secundă mai târziu, suntem din nou pe drum. Am vrea să facem o sumedenie de lucruri, să lucrăm, să petrecem timp cu familia, să ne vizităm/invităm prietenii, să ieşim în oraş, să practicăm un anumit sport, să ne uităm la televizor, să scriem, să citim, să iubim, să ne plimbăm printr-un parc la răsărit sau la apus de soare, să ne rezolvăm problemele de sănătate, să dormim, să facem o lungă baie fierbinte după ce ne întoarcem din oraşul îngheţat, să vorbim la telefon, să căutăm informaţii sau să ne relaxăm navigând pe Internet, să reparăm o uşă care nu se mai închide, să facem ordine prin casă, să mergem la cumpărături, să bem un pahar de vin roşu, fiert, cu scorţişoară…

…Ce să faci mai întâi? Avem doar 24 de ore la dispoziţie într-o zi. Din care până la opt ore ni le petrecem dormind şi încă opt (cel puţin) la locul de muncă. Dacă este să mai socotim şi drumul până şi de la serviciu, indiferent dacă avem maşină personală sau nu, ajungem până la urmă să cheltuim între opt şi zece ore pentru o zi de muncă. În total, probabil, mâncăm cam o oră, iar igiena şi tot ceea ce ţine de garderobă ne mai consumă încă cel puţin o jumătate de oră. Până acum, avem undeva între 16 şi 19 ore ocupate. Din 24, mai rămân vreo 4-5, în cel mai fericit caz. Iar aceste 4-5 ore sunt tot ce avem la dispoziţie pentru a ne bucura de tot ceea ce enumeram mai sus. De unde şi veşnica dilemă: “Ce să fac oare mai întâi?”.

Ceea ce vreau să subliniez este doar faptul că suntem nişte oameni cât se poate de ocupaţi, nişte oameni care au din ce în ce mai puţin timp la dispoziţie pentru ei. Nişte oameni care au, tocmai de aceea, nevoie de eficiență. Iar în ecuaţia eficienţei intră, obligatoriu, şi informarea succintă, informarea la obiect. …Și aici intervin “rețelele sociale”, care exploatează oribil această stare de fapt. Conform propriilor statistici, aproape 80% dintre cei care distribuie știri pe Facebook o fac fără a fi citit mai mult decât titlul știrii pe care o trimit mai departe!

 

462

Ia toate impulsurile care circulă acum în oameni spre a da o formă demnă viitorului lor şi deturnează-le. – Aceasta este calea spre deşertul spiritual, spre nisipul fierbinte cu care oamenii vor ajunge să-şi “potolească” setea. Dă-le oamenilor impresia că tot ceea ce faci este “nobil”, este “pentru ei”, este “în interesul lor” şi, între timp, ocupă-te în cel mai mic detaliu ca aproape nimeni să nu mai vadă dincolo de pânza de păianjen pe care o ţeşi în jurul fiinţei lor…

Care credeţi că sunt rolul şi motivaţia originară a naşterii “divertismentului” modern? – Acela de a vă da iluzia relaxării, iluzia socializării. Mai întâi, creezi o societate omenească absolut dementă, în care toţi aleargă – ca-ntr-un coşmar în care Ceasuri gigantice îi urmăresc pretutindeni, cu ticăitul lor demonic – spre nicăieri. Le întinzi nervii şi rezistenţa psiho-somatică la maximum, pentru ca să aibă apoi nevoie de pseudoterapia nivelatoare a “divertismentului” de foarte joasă calitate pe care tot tu îl pui la dispoziţia lor. Îi faci să se teamă de “viitorul lor”, îi reduci la tăcere pe toată perioada “educării” lor (astfel încât să fii sigur că aproape nimeni nu îşi va pune întrebări sau nu va îndrăzni măcar să zică: “Dar, stai puţin…”), le plimbi prin fața minţilor concepte sublime şi îi convingi că “lucrezi pentru pace, pentru armonie şi înţelegere între popoare” (în timp ce tu lucrezi asiduu exact în sensul opus)…

 

463

Oamenii aflaţi acum pe Planetă simt cu multă putere în ei nevoia de a intra într-o relaţie cordială cu ceilalţi. Oamenii – chiar dacă nu conştientizează acest lucru şi acţionează doar ca efect al impulsului care freamătă în ei – simt nevoia să se apropie de oameni. Iar impulsul către fraternitate universală este – şi acesta – deturnat. “Vreţi să fiţi una cu ceilalţi? – Atunci soluţia este Guvernul Unic, globalismul progresist!”…

…Nu, nu aceasta este soluţia. Soluţia se regăseşte în vechiul şi minunatul principiu universal al “unităţii în diversitate”. Ceea ce adaugă omul acestui principiu este însă esenţial – el nu doar constată unitatea în diversitate, în ceea ce priveşte umanitatea însăşi, ci alege această unitate. Omul alege să caute şi să dezvolte – creativ – unitatea umană în diversitatea manifestărilor individuale umane!

 

464

Dacă vom continua să separăm umanitatea de tehnologie, vom eşua lamentabil. Noua şi extrem de puternica tendință a Mileniului 3 este reprezentată de Tehnologie. Cei mai mulţi dintre oameni vor fi pur şi simplu hipnotizaţi de tehnologie, mai ales pe măsură ce noile generaţii preiau Pământul de la cele vechi. Infuzii de umanitate în tehnologie – de așa ceva avem nevoie dacă vrem să evităm eșuarea în anistoria binară!

 

465

Deja avem microbul „tehnologiei noi” răspândit în fiecare celulă. Suntem realmente înnebuniţi să atingem, să avem, să interacţionăm cu fiecare nou model de „smartphone” sau de tabletă. …Ce credeţi că va urma? Dat fiind faptul că ne-am identificat într-atât de mult cu tehnologia, suntem obişnuiţi deja – ca fiind ceva absolut firesc, ceva care ţine de fiinţa noastră – să „testăm” fiecare „device” nou, fiecare „feature” nou, fiecare nouă „invenţie”, fiecare nou „upgrade”. Tocmai de aceea, când SINGULARITATEA va veni, vom fi pur şi simplu înnebuniţi să încercăm. Să fim serioşi… câţi dintre noi ar putea rezista tentaţiei!?

Mai întâi, toată viaţa noastră – în şcoli şi la muncă – este sărăcită spiritual, este depreciată uman. Apoi, pentru că un principiu universal cere ca fiecare gol să fie umplut, e de la sine înţeles că tot vidul spiritual și uman din noi va fi umplut cu altceva. …Cu ce? – Cu Tehnologie!

 

466

Niciunul dintre cuvintele cu care denumim produsele tehnologiei moderne nu este ales întâmplător. Spre exemplu – „smartphone”. Telefonul „inteligent” devine tot mai avansat, tot mai… inteligent. Şi se va dezvolta în continuare, în ritm accelerat, până la punctul în care vom deveni total dependenţi de el. Practic, telefonul „inteligent” va înlocui treptat, fără să ne dăm seama, propria noastră inteligență…

 

467

Toate lucrurile, toate obiectele, uneltele, aparatele şi maşinăriile pe care le folosim, zi de zi, sunt bine-venite şi minunate până în punctul dincolo de care începem să vedem în ele mai mult decât, în realitate, sunt. Să te bucuri de “ultimul răcnet” în materie de telefonie mobilă este absolut ok. Să îţi concepi viaţa în funcţie de calendarul “viitoarelor lansări” e însă ceva absurd. Absurd nu pentru că evoluţia tehnologică n-ar fi importantă – ea este cât se poate de importantă –, ci pentru că tocmai fiinţa aceea care “aşteaptă cu nerăbdare” noul model de “smartphone” e, de fapt, cu mult mai mult decât se știe-a fi…

 

468

“Salvarea” umanităţii nu poate veni pe cale tehnologică. Şi aceasta pentru că nu există o salvare a umanităţii fără o salvare a omului. Iar omul este mult mai mult decât putea-va fi vreodată un robot…

 

469

Inteligenţa “artificială” e numită “artificială” tocmai pentru că e lipsită de viaţă. Ea nu este o inteligenţă “vie”. Însă atunci când vorbim despre riscul ca omul să-şi piardă inteligența “vie” în faţa unei inteligenţe “artificiale”, nu e deloc suficient să ne raportăm doar la conceptul de “singularitate”. Înainte de toate, trebuie să înţelegem că bazele “singularităţii” au fost puse tocmai prin “artificializarea”, în şcoli, a minţii umane.

Dacă şcolile, dacă sistemul de învăţământ şi-ar fi propus să contribuie la păstrarea şi dezvoltarea unei inteligenţe “vii” a omului, atunci nu ne-am mai fi aflat azi deloc în situaţia de a discuta despre concepte precum cel al “singularităţii”.

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

470

Singurul rol firesc (adică în acord cu firescul evolutiv uman) al “inteligenţei artificiale” este acela de sprijin pentru dezvoltarea inteligenţei “vii” a omului. Spre exemplu: faptul că pot accesa oricând, via Internet, informaţii despre un subiect anume, care mă interesează la un moment dat. Acesta este un lucru bun, de imens ajutor pentru “omul modern”. Însă greşeala este aceea că oamenii trec mai departe și încep să se compare cu maşinile. Dacă mă compar cu un robot – în condiţiile în care preţuiesc tocmai ceea ce îi este caracteristic unui robot –, atunci cu siguranţă voi ieşi mereu pe locul doi! Dacă definesc fiinţa umană prin “memorie” şi “inteligență lucrativă”, atunci este firesc să ajung să văd în maşină, într-un robot – un om “mai avansat”, către care “e normal să tind”.

Însă omul real, omul viu, dotat cu inteligenţă “vie”, nu “artificială”, este mult mai mult decât un “aparat de gândit”, un aparat a cărui singură funcţie este aceea de a memora şi, mai apoi, de a reda.

Prin urmare, toţi cei care văd în “singularitate” – în unirea omului cu maşina – un pas mare, un “salt evolutiv imens” pentru fiinţa omenească sunt oameni neconștienți de adevărata lor umanitate. Dacă toată copilăria, adolescența şi tinereţea ți-au fost subscrise obiectivului de a “memora”, de a “reda” şi de a gândi strict “lucrativ”, atunci înseamnă că percepţia ta despre tine este profund alterată. Tu, oricum, deja te consideri a fi “un fel de maşină”. Pe cale de consecinţă, a te “uni cu maşina” nu va reprezenta decât pasul următor, absolut firesc. Dacă tu, că fiinţă umană, te consideri a fi “un fel de maşină”, atunci ce poate fi mai potrivit şi mai de dorit decât chiar să te “uneşti, finalmente, cu o maşină”!?…

În şcoală, eşti educat în aşa fel încât să devii “un automat de gândit, memorat şi redat”. Astfel, este făcut primul şi cel mai important pas către transformarea inteligenţei tale dintr-una “vie”, într-una “artificială”. Apoi, după ce te “angajezi”, treci la nivelul următor – devii “un automat care lucrează”. Inteligenţa ta devine pur “lucrativă”, chiar şi dacă se păstrează “creativă”. Pentru că poţi fi pe deplin “creativ” şi atunci când scopul pentru care creezi este unul ignobil… Cu alte cuvinte, cu “ajutorul” şcolii, inteligența “vie” a omului este transformată în inteligenţă “artificială”. Apoi, inteligența deja devenită “artificială” este “folosită”, este folosită exact aşa cum foloseşti orice computer…

Din punct de vedere educaţional şi economic-social, nu este nicio exagerare în a spune că omul este “o unealtă”, un “computer”, o “inteligenţă artificială”!

…Căci ce anume ar presupune faptul de a avea o “inteligenţă vie”? – Înseamnă, înainte de toate, a fi o “inteligenţă vie”! Atunci când în centrul preocupărilor noastre, fie că vorbim despre şcoală şi educaţie, fie că vorbim despre “viaţa profesională”, punem în mod corect omul, începem pentru prima dată să înţelegem că “a fi” reprezintă un verb mai important decât “a avea”. Inteligenţa “artificială” doreşte doar să aibă şi mai multă inteligenţă “artificială” (pentru că aceasta se traduce prin – putere). În schimb, inteligența “vie” doreşte să fie şi mai mult decât deja este (pentru că aceasta se traduce prin – existenţă conştientă).

Obiectivul inteligenţei “artificiale” este acela de a domina. În vreme ce obiectivul inteligenţei “vii” este acela de a fi. Primul tip de inteligență urmăreşte să “îmbogăţească” lumea pentru a o domina. Cel de al doilea tip de inteligență urmăreşte să îmbogăţească lumea pentru a o înnobila!

Astfel că, înainte de a ne ocupa cu tot soiul de subtilităţi fizice şi metafizice, esenţial este să ne întrebăm cu toţii: “Cat de multă viaţă, cât de multă inteligenţă vie se regăsesc astăzi în educaţie şi în circuitul nostru profesional?”. Dacă nu ne punem întrebarea aceasta, nu avem nicio şansă de a străpunge membrana gândirii superficiale care înfăşoară de miliarde de ori Planeta aceasta într-un ghem de nefirească sfoară…

 

471

Să nu privim – chiar şi aceia dintre noi care ne preocupăm cu astfel de lucruri – către “pastorii Singularităţii” ca spre singurii responsabili de ceea ce urmează să apară pe Pământ. Pentru că ei nu sunt decât capătul lanţului de aur strălucitor care închide în sine fiinţa umană, paralizând-o prin puterea hipnotizatoare a strălucirii sale. Primele zale ale lanţului sunt cele mai importante, acelea sunt cele care, dându-şi mâna, se împreunează malefic închizând primul dintre concentricele cercuri. Iar aceste prime zale sunt: educaţia şi “viaţa” profesională.

De ce tot aşez “viaţa” între ghilimele atunci când mă refer la “viaţa profesională”? – Pentru că, în realitate, tocmai acolo găsim cea mai puţină “viaţă”. În ceea ce a devenit “munca” astăzi nu sunt de găsit aproape deloc elemente ale “viului”!

“Viaţa profesională”, pentru a fi demnă de a fi numită cu adevărat – “viaţă”, ar trebui să fie un singur lucru: acel efort depus de fiinţa omenească (conştientă de sine în lume ca fiinţă omenească) cu scopul de a le fi de ajutor celorlalte fiinţe omenești.

…Să medităm asupra acestei definiţii noi a “vieţii profesionale”: “acel efort depus de către fiinţa umană (conştientă de sine în lume ca fiinţă umană) cu scopul de a le fi de ajutor celorlalte fiinţe umane”…

…Abia aceasta ar merita, cu adevărat, să fie numită “viaţă” profesională. Altminteri, nu e decât “inteligenţă artificială în acţiune”. …Pentru că inteligenţa “artificială” nu îşi pune niciodată problema consecinţelor, a efectelor în plan etic ale deciziilor şi acţiunilor sale. Acesta este doar apanajul inteligenţei “vii”. Inteligenţa “artificială” doar “face ceea ce i se cere”. Inteligenţa “vie”, în schimb, caută să vadă, să înţeleagă dacă “ceea ce i se cere” este şi “corect”.

Spre ilustrativ exemplu – doar o inteligenţă “artificială” ar putea să execute “fără remuşcări” ordinul de “a crea un text publicitar prin intermediul căruia să vindem acel produs execrabil care ne încarcă de atâta vreme cu acele nedorite costuri de stoc”. O inteligenţă “vie” ar înţelege imediat cât de incorect este să încerci să faci aşa ceva şi nu şi-ar găsi liniştea până când nu ar schimba starea de fapt sau până când nu ar găsi un alt “loc de muncă”.

De asemenea, în cadrul “şcolii”, doar gândire “artificială” poate fi aceea care este an după an (mulţi ani), oră după oră (multe ore), minut după minut (multe minute) şi secundă după secundă (multe secunde) “educată” să “memoreze” şi să “redea” pentru “a trece examenul”, pentru “a lua o notă bună”. Din contră, o inteligenţă “vie” ar fi aceea pe care școala adevărată – ceea ce numesc “Școala Omului” – ar educa-o an după an (mulţi ani), oră după oră (multe ore), minut după minut (multe minute) şi secundă după secundă (multe secunde) în aşa fel încât să “digere mental şi spiritual” orice informaţie înainte de a o “înghiţi”, înainte de a şi-o asuma. O inteligență vie va căuta mereu să-şi însuşească o “cunoaştere a lumii” la fel cum ne integrăm în fiecare celulă hrana ingerată, să devină un motor de “creativitate perpetuă”, un “perpetuum mobile” creativ, pus în slujba binelui celorlalţi.

 

472

Tot ce ține de ban, de domeniul economic a ajuns să aibă o viață de sine-stătătoare. Ne-am obișnuit și am fost obișnuiți să privim economia ca pe ceva exterior omului, ca pe ceva care are viață proprie, așa cum e natura care ne înconjoară. Iar de aici au plecat cele mai multe dintre problemele contemporane.

De ce e fals, de pildă, să spui că nu îți permiți eradicarea sărăciei la nivel național și mondial? Pentru că, oricâte „slide”-uri deștepte ai prezenta, nu vei putea niciodată nega o realitate evidentă: considerăm, în schimb, că ne PERMITEM cheltuieli cu nesfârșit de multe zerouri în coadă pentru înzestrare militară și război efectiv! Cu alte cuvinte, ne permitem să alocăm o bună parte din banii oamenilor pentru ură și război, dar nu ne permitem să alocăm măcar aceeași sumă pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor…

Fapt este că lucrurile nu au cum să se schimbe cu adevărate în bine atâta vreme cât nu începem să DECIDEM cu adevărat cu privire la banii noștri!

În primul rând, e necesar să devenim cu toții conștienți că tot ceea ce intră în sfera ECONOMICULUI nu se bazează pe ceva abstract, ci pe ceva cât se poate de concret – pe banii noștri! Toate analizele, statisticile, studiile, toate tratatele și doctoratele despre economie sunt posibile doar pentru că banii noștri există. Iar banii noștri există pentru că, mai întâi, noi existăm. Războaiele există pentru că există bani care le finanțează. Iar banii care le finanțează VIN DE LA NOI, nu de altundeva! Să nu ne facem vreo iluzie în acest sens! Suntem perfect responsabili de ceea ce se întâmplă în lume cu ajutorul banilor noștri!

Iar ceea ce trebuie să se schimbe e tocmai modul nostru de relaționare cu propriii bani (întreg bugetul unei țări se bazează pe banii cetățenilor acesteia, banii țării sunt de fapt banii noștri). Vrem, suntem de acord ca banii noștri să fie folosiți pentru război sau mai degrabă pentru vindecare și eradicarea sărăciei?

Pentru a ilustra mai puternic această întrebare, această provocare, vă cer să vă imaginați pentru câteva clipe următoarea scenă: aveți 100 de lei în mână și întâlniți pe stradă un copil flămând și bolnav și un ins care strânge bani pentru „industria de apărare”. Cui îi dați banii dumneavoastră? Către cine transmiteți suta dumneavoastră de lei?

…E timpul să începem să ne imaginăm pe noi înșine în cât mai multe astfel de situații. Doar așa vom ajunge să luăm deciziile corecte și să ne implicăm, să acționăm, doar dacă vom trăi fiecare clipă a vieților noastre conștienți de faptul că tot ce se întâmplă în lume și cu lumea este în directa noastră responsabilitate!

 

473

Sigur că mulți dintre dumneavoastră au donat sau donează bani pentru oameni săraci sau bolnavi. Însă nu despre acest lucru este vorba, ci despre a începe să cerem ca banii rezultați din munca noastră, din taxele și impozitele plătite, să fie direcționați plecând de la principii uman-sănătoase! Sigur, de pildă, că într-o lume dominată încă major de logica prafului de pușcă se alocă mulți bani pentru înzestrare militară. Însă dacă ne uităm puțin pe statistici și vedem câți oameni au murit sau au suferit pentru că nu avem drumuri bune, pentru că nu s-au putut trata sau opera, pentru că nu au avut ce pune pe masa lor și a copiilor lor, ajungem rapid la concluzia că ultimii aproape treizeci de ani au produs un număr enorm de victime din cauze nemilitare…

S-a vorbit și se vorbește foarte mult, de pildă, despre o contribuție pentru cheltuieli militare de 2% sau chiar de 4% din bugetul anual al statelor membre NATO. Din nou, ca și în aproape toate celelalte discuții, problema se pune complet greșit. Iar acest lucru are o cauză simplă: nici măcar pentru o clipă, abordările nu au de a face cu ființa omenească! Dacă pe liderii lumii „civilizate” i-ar interesa cu adevărat soarta oamenilor acestei planete, atunci ar discuta, la modul cel mai serios, despre o alocare bugetară similară pentru eradicarea sărăciei extreme pretutindeni pe glob!

Pentru a înțelege ce se întâmplă la nivel global, ar trebui să ne întoarcem de fiecare dată la lucrurile simple, elementare. De pildă: dacă ați avea de ales între a dona 2% din salariul dumneavoastră pentru înarmare și a dona cele două procente pentru niște copii care se culcă în fiecare seară flămânzi, ce ați alege? Ei bine, EXACT așa e și cu lumea cea mare… Este întocmai așa, deoarece banii ăștia cu care se jonglează la scară mare sunt, de fapt, banii dumneavoastră! Ei nu vin din neant. Vin din taxele și impozitele pe care le plătiți. Și, atunci, nu ar fi firesc să fiți consultați? „Ce anume vreți să facem cu 2% din banii dumneavoastră?” – așa ar trebui să sune întrebarea adresată de politicieni cetățenilor!

Nu mai acceptați ca alții să hotărască în locul dumneavoastră dacă mergeți la război sau nu, dacă sponsorizați moartea sau nu, dacă alegeți să investiți în conflict sau în ajutor financiar pentru cei care chiar au disperată nevoie de ajutor financiar! E timpul ca Planeta asta să le fie redată Oamenilor, să devină cu adevărat o Planetă a Oamenilor. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, este absolut necesar să ne implicăm cu toții, la scară mică și la scară mare. Vreau să cred că cei mai mulți dintre oameni vor alege Viața. Vreau să cred că cei mai mulți dintre semenii mei vor alege să investească în Viață, nu în Moarte!

 

474

500.000 de oameni au murit în Siria în ultimii ani și 2.000.000 au fost răniți! Speranţa de viaţă a scăzut dramatic, de la 70 de ani, în 2010, la 55 de ani, în 2018! Și să nu-mi spună NIMENI că, în ceea ce privește Siria, statele occidentale sunt binele absolut, pur, inocent și imaculat! În Siria, singurii inocenți sunt civilii răniți și civilii care mor…

…Să mai adunăm aici şi sinistrele numere mari din celelalte state unde s-a desfăşurat extraordinarul experiment occidental numit “Primăvara arabă”!? Pe scurt, marea reușită: Egipt – război civil, Libia – război civil, Siria – război civil, Irak – război civil, Yemen – război civil…

Aceasta și nu alta este radiografia reală a lumii în care trăim! Știți, în acest context, cât cheltuie umanitatea ANUAL pe arme și activități militare? 1,7 TRILIOANE de dolari! Asta se scrie așa: 1.700.000.000.000 $…

De decenii postmoderne, suntem târâți în războaie care nu sunt ale noastre. De zeci de ani de contemporaneitate supertehnologizată, ni se spune pe cine să iubim și pe cine să urâm, cine „trebuie” să fie prietenul nostru și cine „trebuie” să fie dușmanul. De aproape un secol de „dezvoltare în ritm accelerat” suntem „protejați”, în calitatea noastră de oameni, de tot mai multe organisme și instituții, cu nume din ce în ce mai bune și rezultate din ce în ce mai proaste.

Cheltuielile militare mondiale au totalizat 1.747 de miliarde de dolari într-un singur an! Pentru a pune capăt sărăciei extreme la nivel mondial în 20 de ani, Jeffrey Sachs (autor, “Sfârșitul sărăciei”) a calculat un cost anual de aproximativ 175 de miliarde de dolari. …Vedeți asemănarea extraordinară? Într-un singur an, cheltuielile militare mondiale totale ar fi suficiente pentru a acoperi 10 ani din cei 20 estimaţi de Sachs. 175 de miliarde de dolari x 10 = 1.750 de miliarde de dolari. Acest lucru înseamnă că, în cazul în care cheltuielile militare mondiale totale ar fi utilizate pentru eradicarea sărăciei extreme, ar fi nevoie de doar doi ani…

Acum, cine ar îndrăzni să spună că Pământul este bine guvernat? …Numai atunci când suficient de mulți oameni îşi vor fi trezit inimile față de ceilalți, această monstruozitate va ajunge la un sfârșit!

…Și atunci? Sunt eu cel “naiv” când repet aproape obsesiv că singura șansă este să reorganizăm societatea noastră în jurul OMULUI!? …Ori naivi sunt cei care cred că o mai putem duce multă vreme așa cum suntem acum!?…

 

475

Lucrurile sunt minunat sau (depinde de perspectivă) îngrozitor de simple. Avem varianta în care ne ducem zilele mai departe în actuala paradigmă, discutând – din punctul meu de vedere – total pe lângă subiect. E varianta în care perorăm ad infinitum în cheia analizei de „politică externă”, de „relații internaționale”, de „dinamică militară”. Asta facem de (prea multe) decenii… Sigur, e un lucru care, pe unii dintre noi, ne face să avem siguranța de sine a insului care e convins că înțelege „exact” cum funcționează lumea. …Sau mai avem varianta în care lăsăm deoparte tot ce ne face să ne simțim niște extraordinari „experți” și ne mai oferim și șansa unor interpretări care să plece de la realități foarte simple – atât de simple încât aproape nimeni nu le ia în calcul. De pildă, am putea să ne punem problema că, de când ne știm, nu am ieșit cu milioanele în stradă pentru a protesta împotriva faptului că trilioane de euro/dolari se duc anual pe bugete militare (adică pe MOARTE, chiar dacă ne place foarte mult să ne mințim că ar fi vorba despre altceva). Când am protestat ultima oară împotriva alocărilor bugetare enorme, la nivel mondial, pentru război, pentru activități militare?!? Are sens să ne văităm că e război, că e terorism peste tot în jurul nostru, câtă vreme nu avem nicio problemă cu faptul ca mii de miliarde de euro se duc anual pe armament, în loc să le direcționăm către eradicarea sărăciei extreme care omoară câte un copil de pe glob – semen nevinovat de-ai noștri! – la fiecare câteva secunde!?!

Dacă lumea are conducători care direcționează trilioane de dolari anual către armament și activități militare și dacă aceeași lume mai are și cohorte de „analiști” și „experți” care ne asigură că e foarte bine așa, atunci de ce naiba arată lumea în halul în care arată? Am ajuns unde am ajuns pentru că i-am lăsat să facă toate tâmpeniile posibile cu banii noștri… Și am mai ajuns unde am ajuns și pentru că am ales de prea multe ori să ascultăm toate bazaconiile marilor „experți”, când până și faptul de a sta cu ochii în tavan ar fi fost o activitate preferabilă…

Este sărăcia lucie o condiţie esenţială pentru înflorirea terorismului? Evident, DA! Este pur şi simplu DEMENŢĂ faptul că într-un singur an se cheltuie la nivel global 1,7 trilioane de dolari pentru buget militar!? Repet: doar într-un an, s-au cheltuit 1,7 TRILIOANE de dolari (adică 1.700 de MILIARDE de dolari) pentru buget militar. Aceasta în condițiile în care suma cea mai mare (alte surse iau în calcul sume mai mici) despre care se spune că e necesară pentru a eradica sărăcia la nivel global este de 3,5 trilioane de dolari (adică 3.500 de miliarde de dolari). 

Vă las pe dumneavoastră să verificați calculul de mai sus. În câţi ani s-ar putea eradica sărăcia pe această planetă (adică una dintre CAUZELE fundamentale ale terorismului), în situaţia în care e nevoie de 3,5 trilioane de dolari, iar cheltuielile militare se ridică la 1,7 trilioane de dolari anual?!?

Sunt sătul până la revoltă de toate aşa-zisele “analize”, de cohortele de intelig(h)enţi care ne explică prin punerea degetului pe hartă ce ar trebui făcut, unde ar trebui “atacat”! Lucrurile sunt înnebunitor de simple: dacă Planeta asta frumoasă chiar ar fi condusă de nişte persoane inteligente şi cu adevărat interesate de bunăstarea fiinţei omeneşti, de nişte persoane normale la cap şi la inimă, totul s-ar putea schimba în bine fulgerător de repede!

Nu e vorba despre “lipsă de soluţii” la nivelul celor care ne conduc (spre prăpastie) destinele, e vorba (cum a fost mereu) de LIPSĂ de OAMENI… De aici pleacă totul. Şi aici se şi încheie!

 

476

Am spus-o deja de multe ori. O voi repeta încă o dată: idealul păcii şi al convieţuirii paşnice pe planeta Pământ nu va putea fi niciodată atins în condiţiile în care sute de miliarde de dolari iau, an de an, drumul șenilelor de tanc şi al bombardierelor de ultimă generaţie, în loc să fie gestionate în sensul eradicării sărăciei în regiuni precum Asia, Africa şi America de Sud. Totul face parte dintr-un joc dincolo de imaginaţia oricărui om cu suflet sănătos. Și nu mai rămâne decât o singură explicaţie: oamenii aceştia, „mai marii” aceştia sunt, efectiv, bolnavi! „Acei nebuni care conduc lumea”, după cum sună titlul unei cărţi. Pentru că nu e cu putinţă să numeşti şi să consideri „sănătos” un individ care decide, în capul lui, că e mai bine şi mai util să foloseşti o mie de miliarde de dolari pentru obiective militare decât pentru fonduri de întrajutorare şi stimulare economică, pentru educaţie şi alfabetizare, pentru cultură şi valoare.

Orice mi s-ar spune, nu sunt câtuşi de puţin idealist, sunt doar un realist lucid. Şi sunt convins că, dacă o ţinem tot aşa, vom sfârşi prin a ne autodistruge. Nu e pesimism. E statistică. Şi bun-simţ!

Trilioane de dolari continuă să se transforme, în fiecare an, în tun şi în praf de puşcă. Acele miliarde de dolari care s-ar fi putut foarte bine transforma în pâine şi în praf de copt. Iar cine spune că e naivitate sau utopie e deja cuprins de maladie! Abia aştept să cunosc omul care vrea să te ucidă pentru că l-ai ajutat să-şi potolească foamea, să îşi îmbrace trupul, să îşi lepede frustrarea!…

…Dacă un copil bolnav, malnutrit e pe cale a se stinge lângă un cufăr plin cu bani, eu aleg ca partea mea din acel cufăr să-i vindece boala, să-i potolească foamea, în loc să îngrașe conturile celor care fac tot posibilul să ne convingă că a direcționa un trilion de dolari în fiecare an către bugete militare e ceva normal!

“Luptă cu foc împotriva focului!” – acesta este dictonul contemporan. Tare mă tem însă că incendiul nu prea poate fi oprit turnând benzină! Iar lumea aceasta chiar nu e doar a piromanilor care se deghizează în pompieri…

 

477

Legat de problema migrației… Evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu în acest sens. Însă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume CIOCNIREA frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare!

În același timp, cel mai rău lucru ar fi să ajungem să ne urâm între noi. Refugiații să ne urască pentru că nu îi primim, iar noi să-i urâm pe refugiați pentru că ciocnirea frontală a celor două culturi ne afectează modul de trai. Dacă ajungem la ură reciprocă, înseamnă că păpușarii din umbră au reușit!

Ceea ce ar fi de făcut e altceva. Hai să ne întrebăm, pentru început, ce anume (că „cine” anume e destul de limpede) a generat această criză a refugiaților. – Un război teribil. …Iar acum, că ne-am găsit răspunsul, să mergem mai departe – ce anume a generat acest război? Cumva faptul că țările afectate NU au fost tratate de civilizația Vestului ca țări populate de OAMENI? Cumva faptul că am ajuns să vorbim despre impunerea unui „bine” cu ajutorul armelor și cu prețul unor sute de mii de „victime colaterale”?

Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. – Tot ce trebuie e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat în toate aceste țări. Atunci, în loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți în dezvoltarea acestor țări, iar nu în înarmarea lor… Așa se rezolvă lucrurile! Doar așa și foarte repede… Iar noi, ca cetățeni, ca locuitori ai acestei Planete, ar trebui să vorbim deschis în acest sens și să propunem soluții în această direcție.

Ne va ajuta cu ceva pe noi, îi va ajuta cu ceva pe alții dacă ne aliniem în spatele celor care ne spun că doar glasul armelor trebuie să se facă auzit pentru a se ajunge la… pace!? Nu, nu ne va ajuta la nimic să devenim clonele altora, cyborg-ii teleghidați ai celor care ne vor necuvântători. Ne va ajuta enorm, în schimb, dacă vom purcede la a da semnalul unei altfel de politici la nivel internațional. Ne va ajuta cu adevărat, pe noi și pe semenii noștri ale căror țări au fost sistematic distruse, dacă vom avea o poziție în plan internațional din care să răzbată OMENESCUL. Doar atunci când, în centrul relațiilor internaționale, vom așeza OMUL, ființa omenească, va veni și ziua izbăvirii noastre ca specie – ziua izbăvirii de sub-uman, de urât, de oribil și sinistru!

Concluzia e una singură – nu vom reuși să ne schimbăm în bine propria lume decât dacă vom acționa constant și cu hotărâre în sensul re-UMANIZĂRII ei!

 

478

Niciun cadru legislativ nu poate rezolva prin el însuși problema discriminării sau a conflictului dintre națiuni. Desigur, recomandările, rezoluțiile redactate și votate de către instituțiile internaționale își au rolul lor, dar nu sunt în niciun caz suficiente! Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că un climat real de dialog începe să se dezvolte în rândul cetățenilor lumii. Iar un astfel de climat nu poate fi asigurat decât printr-un schimb intercultural permanent. Nu e vorba doar despre rezolvarea unor cazuri punctuale. Avem de a face cu o problemă generală și generalizată – absența comunicării, lipsa înțelegerii reciproce reprezintă un focar permanent de tensiune și conflict.

Nu este vorba doar despre o problematică economică. Mă tem că e vorba de mult mai mult decât atât! Uneori, chiar mă întreb – cât de mult cunoaștem despre specificul altor națiuni? Chiar turnăm întotdeauna același conținut în cupa conceptelor generale pe care le utilizăm? Cât de mult știu eu, în mod real, despre modul în care aceste concepte sunt percepute de către colegii mei din celelalte țări? De câte ori se întâmplă, de fapt, să nu vedem că folosim aceleași cuvinte în timpul dezbaterilor noastre, în vreme ce, în mod real, avem abordări și definiții fundamental diferite referitor la aceste concepte?

Singurul mod prin care putem asigura o mai bună înțelegere reciprocă, o mai bună comunicare între culturile noastre este acela al derulării unor programe permanente în acest sens. Să luăm un singur exemplu edificator – cel al… „rușilor”. De câte ori am auzit asta: „Rușii amenință Europa”!? …Ei bine, trebuie să înțelegem că, exact în timp ce spunem sau auzim asta, zeci de milioane de ruși nu fac altceva decât să meargă la muncă, să-și crească fiicele și fiii, să-și plătească taxele, să se spele pe mâini, să-și cânte cântecele – să facă, adică, EXACT ce facem și ceilalți, oamenii celorlalte popoare! Și atunci… n-ar fi mult mai benefic pentru noi toți să încercăm, măcar, să ne înțelegem unii pe alții mai bine? …Iar acesta este doar un caz. Putem la fel de bine să completăm spațiul cu numele oricărei alte națiuni.

Ziua în care vom începe să ne raportăm la ceilalți ca la noi înșine va fi ziua însănătoșirii noastre morale și sociale. „Toți pentru unul și unul pentru toți” nu e doar un celebru motto literar. Ar trebui să reprezinte numele singurei autostrăzi spirituale suficient de încăpătoare pentru noi toți, una pe care se poate circula în deplină siguranță. …Nu mai avem alte opțiuni. Pur și simplu! Fie colapsăm și ne pierdem cu totul UMANITATEA, fie reușim să trecem, ÎMPREUNĂ, peste acest prag, să depășim această veritabilă CUMPĂNĂ A UMANITĂȚII, devenind astfel mai conștienți și mai puternici! Avem nevoie să începem să ne oferim unii altora din semnificațiile profunde ale comorilor spirituale și culturale pe care le deținem. Doar acest schimb VIU va putea demara PROCESUL de ÎNSĂNĂTOȘIRE!

 

479

Se face vorbire la nesfârșit despre „valorile internaționale”. Dar oare cei care nu se mai plictisesc să se audă pe sine vorbind sunt conștienți și de cât de diferite ne sunt percepțiile în privința acestor valori? Turnăm oare cu toții același conținut în conceptele comune? Ce înțelege un francez prin „democrație” sau „suveranitate” e oare exact ce înțelege un britanic, un român, un american, un indian sau un neozeelandez, pentru a da doar câteva exemple din sutele disponibile? Cât de diferit se aude, de fapt, același cuvânt în diferitele peșteri în care stăm închiși? Asistând la diverse discuții între oameni veniți din tot felul de țări, am tot mai mult impresia că toate uneltele tehnologiei moderne nu fac decât să ne vândă iluzia unei mari comunități umane! În realitate, strigăm cu toții din interiorul unor peșteri goale…

În tot acest context, diplomații de carieră care câștigă câte ceva (nu neapărat pentru țările lor – asta pare a fi devenit ceva demodat, primează acum interesele transfrontaliere…) sunt cei care cunosc exact ce înțelege francezul prin „democrație”, prin „justiție”… Ei știu, de asemenea, ce reprezintă aceste concepte pentru indian, pentru brazilian, pentru australian, pentru iranian, pentru egiptean ș.a.m.d.. Cu alte cuvinte, sunt unii care știu exact care este situația (faptul că înțelegem cu totul altceva din același concept, în funcție de țara unde trăim) și care nu semnalează această stare de fapt, ci dimpotrivă – tac mâlc și caută să PROFITE! Când au nevoie de francez, adaptează discursul la ce știu că înțelege francezul când îi zici, de pildă, „justiție” sau „democrație” sau „libertate”. Când au nevoie de italian, vorbesc pe limba lui. Și tot așa… Dintr-un context și dintr-un interes într-altul…

Întâlnirea semnificațiilor conceptelor a fost anulată. I-a luat locul un periculos joc al clișeelor, pe care câțiva știu să-l joace foarte bine, iar cei mai mulți nu-l înțeleg absolut deloc. Iar finalitatea, din păcate, este una singură – ne vom îneca într-o mare a clișeelor exact în timp ce suntem convinși că suntem cei care salvează lumea…

 

480

Lucrurile sunt atât de amestecate, iar capacitatea de înțelegere a realităților din alte țări a devenit atât de mică, încât aproape orice decizie luată în cadrul instituțiilor internaționale devine un demers cvasiabsurd. 

Ne îndreptăm, tot mai mult, către introversiune instituțională. La adăpostul „valorilor comune”, superficialitatea începe tot mai mult să legifereze, să impună reguli și norme. Iar acest lucru este foarte, foarte rău! Pentru că națiuni întregi ajung să fie umilite în propria lor țară, voința lor SUVERANĂ ajunge să fie pur și simplu aruncată la coș doar pentru că un raportor internațional se dovedește complet incapabil să înțeleagă realitățile din țara lor (sau pentru că slujește interesele unei entități metastatale).

Singura scăpare de aici e întoarcerea cu fața către OM. …Și nu, nu e tot un clișeu. E țărmul pe care îl văd dintotdeauna, chiar dacă abia întrezărindu-se peste creasta semeață a câte unui val…

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

481

Să luăm în discuție, spre ilustrativ și edificator exemplu, “Uniunea Europeană” (UE)… Mi se par foarte superficiale cele mai multe dintre comentariile pe marginea aşa-zisului “Brexit” (ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană). Sigur, dacă vrem să continuăm să ne jucăm de-a instituţiile internaţionale, o putem face. Cum arată însă lumea noastră, lumea oamenilor, deşi ne jucăm deja de mult prea multe decenii de-a instituţiile şi programele internaționale?… UE, ca și alte instituții și uniuni internaționale, nu e nimic altceva decât un uriaş cu picioare de lut. Iar totul pleacă de la faptul că în centrul acţiunilor şi preocupărilor sale se află orice altceva mai puţin fiinţa omenească! Tocmai de aceea, majoritatea comentariilor “analiștilor” și “experților” în ceea ce priveşte aşa-numitul „Brexit” sunt complet goale de conţinut. Până la urmă, din CE anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite mai multe state? – Concentrarea, înainte de toate, pe om, pe fiinţa omenească! În lipsa acestui centru, acestui Soare capabil să ţină totul în echilibru, toate planetele, toate sistemele, instituţiile şi construcţiile omului o iau razna, se ciocnesc între ele şi duc, mai repede sau mai încet, către o entropie avansată a sistemului celui mare care e Lumea Omului!

Dacă Marea Britanie a ieşit din această construcţie pe care o numim cu plecăciune cvasi-religioasă „Uniunea Europeană”, nu cred că ne ajută la ceva dacă nu mai prididim cu comentariile referitoare la „influenţele în plan economic” şi „schimbarea pieţei muncii”. Oare nu vedem noi, nici măcar în ceasul al 12-lea, că NU despre aşa ceva este vorba? Oare nu înţelegem nici măcar ACUM că tocmai faptul că ne-am axat pe „economic”, pe „economie” ne-a dus aici? Unde mai e omul, unde mai este fiinţa umană în toate aceste instituţii şi construcţii? Unde l-am uitat, unde a rămas?

Este dispus cineva să realizeze cu adevărat că, dacă ne-ar pasă cu adevărat de… OM, la nivel instituţional internațional, atunci pur şi simplu nu am avea cum să ajungem la conflicte, nici măcar economice? Dacă omul ar conta cu adevărat, atunci conflictele nu şi-ar mai avea rostul şi niciun stat nu ar mai încerca să îşi impună propriile interese în dauna altor state. Dacă am înţelege, la nivel micro, fiecare dintre noi, dar şi la nivel macro, la nivelul marilor instituţii internaționale, că doar fiinţa omenească este cea care contează cu adevărat, atunci lucrurile ar începe să se rezolve de la sine.

Paradoxal, soluţiile sunt foarte simple. Iar cine se uită pieziş la astfel de idei are deja mintea ocupată de virusul clişeelor. Oare nu vedem că, pe măsură ce venim cu noi şi noi aşa-zise „soluţii” economice, lucrurile o iau din ce în ce mai mult razna? Cât ne va mai lua până vom înţelege!?

 

482

Care “UNIUNI”? O “uniune” reală a unor țări ar presupune o apropiere reală între cetățenii respectivelor țări. Tocmai în acest sens, al unei UNIUNI reale, profunde, UMANE, nu s-a făcut ABSOLUT NIMIC! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne împiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem însă o îmbunătățire profundă a traiului oamenilor, suntem obligați să ne dăm jos căştile de REALITATE VIRTUALĂ pe care ni le-au aşezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase. …Şi să privim realitatea drept în ochi: UNIUNILE și ORGANIZAȚIILE internaționale pe care le tot slăvim sunt doar coloși cu picioare de lut, care nu au la bază OMUL şi grija față de OM! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei BIROCRAȚII INTERESATE! …Iar singura şansă de a schimba aceasta este întoarcerea la fundamentele corecte. Fundamente care înglobează economicul, dar care îl și depăşesc cu mult… Câtă vreme vom reduce totul la ECONOMIC, nu vom avea nicio UNIUNE! Ci doar nişte instituții folosite de conducătorii din umbră pentru a subjuga economic şi politic toate statele lumii…

„Uniune” nu înseamnă neam de clone… Nu ne putem întoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic închise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Însă nu în sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și în mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu în sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci în sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg LIBER să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care își asigură reciproc prosperitatea.

Lumea în care trăim, lumea cea mare, arată atât de rău pentru un singur motiv fundamental – Omul profund nu își găsește niciun loc printre preocupările celor care (ne) conduc. Că e birocrație, că e  „tehnocrație”, că e conducere națională, că e conducere internațională – peste tot aceeași meteahnă funciară: omul profund nu se află cu adevărat în centrul preocupărilor. …Avem nevoie de reaprinderea OMENESCULUI – în noi și în instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală! Orice altceva e doar concert de sticle goale…

 

483

Acest mesaj este pentru cei care înțeleg că niciunul dintre noi nu mai poate fi fericit în microuniversul său fără ca ce se întâmplă cu ceilalți să îl afecteze. Acest mesaj este pentru cei care pricep că războiul, conflictele violente, terorismul nu sunt doar consecințe ale unor alegeri greșite de politică externă, ci mai ales efectul nepăsării – nepăsarea față de chinurile semenilor noștri. Pentru că, înainte de toate, nepăsarea ucide!…

…De ce aș fi eu dușmanul tău, omule care citești acum ce tocmai scriu în fapt de noapte? …Dacă te întâlnesc pe stradă și te văd însetat, apă îți voi da să bei, te voi ajuta să îți potolești setea și nu te voi întreba mai întâi dacă avem aceleași crezuri. Pentru că setea e aceeași, indiferent de convingerile noastre diferite! …Dacă te întâlnesc pe stradă și te văd înfometat, voi împărți pâinea mea cu tine, fără să-mi pese dacă vorbim aceeași limbă. Pentru că foamea e aceeași, indiferent cum sună cuvântul „foame” în limba fiecăruia dintre noi! …Dacă te întâlnesc pe stradă și te văd căzut pe caldarâm, te voi ajuta să te ridici și nu te voi întreba mai întâi dacă votezi la fel ca mine. Pentru că dorința mea de a te ajuta și nevoia ta de a fi ajutat sunt lucruri care nu au nicio legătură cu alegerile noastre politice sau de altă natură!

De ce aș fi dușmanul mărețului popor rus, ai cărui scriitori mi-au încărcat spiritul cu sens, ai cărui compozitori îmi păstrează sângele cald și viu!? De ce aș fi dușmanul mărețului popor american, a cărui sete inițială de democrație a generat esența drepturilor omului sau a cărui tehnologie – corect folosită – ne ajută chiar în această clipă să comunicăm atât de rapid, de eficient, de ușor!? De ce aș fi dușmanul mărețelor popoare arabe, când simt cum capăt profunzime ori de câte ori le ascult muzica plină de mister, când știu cât de mult le datorez din tot ce sunt științele astăzi? De ce aș fi dușmanul măreței Chine, din a cărei antice înțelepciuni spiritul mi se adapă, de unde timp de mii de ani omenirea seva și-a extras? De ce aș fi dușmanul măreței Indii, străbătută în lung și în lat de atâtea înțelesuri, de atâta viață spirituală, de atâta profunzime de sens? De ce aș fi dușmanul mărețelor popoare africane, atât de bogate în resurse, atât de generoase sufletește și, în același timp, atât de sărace, atât de oropsite, popoare ai căror copii mor chiar în timp ce eu scriu și chiar în timp ce dumneavoastră citiți, doar pentru că, la nivel global, nu ne stabilim corect prioritățile atunci când decidem pe ce trebuie cheltuite trilioane de dolari anual? De ce aș fi dușmanul mărețului popor israelian sau al mărețelor popoare europene, a căror cultură, a căror spiritualitate și ale căror științe au mișcat de atâtea ori umanitatea către alte zări?

 

484

“Visul” acestei cărți e doar un vis, cu siguranță, pentru cei care s-au obișnuit să trateze totul superficial, să se lăfăie în jacuzzi-ul propriului pragmatism iluzoriu. Pentru cei care consideră inutilă o discuție despre reașezarea tuturor instituțiilor și relațiilor în matca OMENESCULUI, cartea aceasta este doar un ghem de utopii, e doar artă pentru artă, ceva complet lipsit de finalitate practică. Însă vă întreb – dacă privim cu propriii noștri ochi lumea care ne înconjoară, o lume construită de zidarii „pragmatismului” economic, ce vedem? Este o lume zdravănă la cap și la suflet una în care foamea și bolile sărăciei extreme închid sau sunt pe cale să închidă ochii a sute de MILIOANE de oameni ai acestui Pământ, a sute de milioane de semeni de-ai noștri chiar în timp ce eu scriu și dumneavoastră citiți aceste rânduri?!? Ce „pragmatism” economic este acesta? Cumva unul îndreptat împotriva OMULUI, împotriva noastră, a tuturor?

Aici este cheia! Nicio discuție, nicio decizie, nicio măsură, nicio instituție, niciun partid, NIMENI nu va reuși să aducă bunăstare reală și pace pe acest Pământ dacă nu se pleacă mai întâi de la o reconstrucție a tuturor instituțiilor, publice și private, în jurul ființei omenești profunde.

Ce este cu adevrat „bunăstarea”? Satisfacerea nevoilor primare și a dorințelor mele și atât? Sau satisfacerea nevoilor primare și a dorințelor mele ȘI ale semenilor mei? Poți fi cu adevărat fericit, pământean al Mileniului III, dacă știi și simți foamea și boala celor lăsați să moară, aici sau acolo, în țara ta sau în orice altă țară?

Știți care este problema noastră fundamentală? Ne raportăm în abstract la realități! Vorbim de pildă despre sărăcia unor copii care mor de foame, dar nu ne ducem să și vedem unul. Credeți-mă, faptul de a-ți petrece măcar câteva minute lângă un copil murdar și înfometat este o experiență care te schimbă cu totul și definitiv, pentru tot restul vieții tale! Din clipa în care VEZI cu ochii sufletului tău drama, tragedia lumii în care trăim, din clipa în care într-una dintre camerele inimii tale începe să locuiască acel copil sărac și bolnav, tu NU mai poți fi același! Din acea clipă, îți va veni literalmente să spargi televizorul când îi vei auzi vorbind in abstracto pe tot felul de specialiști și mari experți în economie! Eu am acel copil în mine, acel copil sărac și bolnav al bolnavei lumi a oamenilor. De când l-am întâlnit, trăiește acolo, într-una dintre camerele inimii mele. Și va trăi acolo cât îmi va fi dat și mie să trăiesc.

 

485

Nu cred în veridicitatea afirmaţiei conform căreia cititorul dictează conţinutul ziarului. La fel de neadevărat este şi că telespectatorul este cel “vinovat” – pentru că “cere” – de calitatea înspăimântător de proastă a mult prea multor emisiuni televizate. “Panem et circenses”, vechea formulă încetăţenită de poetul roman Juvenal, este şi va rămâne veşnic actuală. Iar show-ul de televiziune modern este poate reprezentarea cea mai notabilă în contemporaneitate a “circului”, a “spectacolului” antic. Emisiunea de divertisment actuală este celălalt capăt al firului care se întinde până la “circul” antic. Care, la rândul său, a avut parte de timpuri mai bune şi mai rele.

Sublimarea estetică a afectelor joase, prin intermediul tragediilor greceşti, a constituit, fără îndoială, cea mai înalt calitativă saturare a nevoii fiinţei umane de expansiune, de ieşire din sine. Pentru că asta căutăm, fie că este vorba despre citirea unui roman, participarea, din sală, la un spectacol de teatru sau vizionarea unui film, – ieşirea din sine, depăşirea graniţelor propriei personalităţi şi integrarea în ceva mai mare decât noi, ori cel puțin mai mare decât ne-am obișnuit noi să credem că suntem.

Nevoia aceasta a omului de, n-aş zice evadare, ci, mai degrabă, “expandare” este cât se poate de firească şi se cere satisfăcută. Devine o problemă însă modul cum este acoperită. Pentru că nici antichitatea nu a cunoscut numai perioada tragediei greceşti, ci şi pe cea a Colosseum-ului, a “reality-show-ului” sângeros cu gladiatori. Şi atunci, ca şi acum, exista posibilitatea de a crea în două feluri pe marginea dorinţei omeneşti mai-sus amintite. Fie te preocupa în mare grad şi omul ca atare, căruia îi ofereai, ca artist, întregul tău respect, dând naştere unor spectacole menite să purifice sufletul şi să trezească spiritul, fie organizai la anumite intervale de timp spectacole grandioase – precum cele din Roma antică –, orfane însă de orice estetică şi etică, spectacole care îţi erau cum nu se poate mai folositoare, dat fiind faptul că orientau pulsiunile rudimentare către altceva, consumându-le înainte de a-i veni cuiva ideea să le organizeze împotriva ta.

Şi acum ca şi atunci, emisiunile de “divertisment” pot beneficia fie de o geometrie bidimensională, publicitar-cathartică, fie de una unidimensională, publicitară şi atât. Primul tip de emisiune ar putea împăca nevoia de varză colorată a publicului telespectator cu capră de muls bani a televiziunilor şi a ofertanţilor de publicitate.

Bani ar ieşi cu siguranţă destui şi din emisiuni de divertisment inteligente şi originale, menite în mare măsură să eleveze spiritul telespectatorului plătitor. Tratarea alchimică a emoţiilor primare în retortele media este necesară şi posibilă. E mult mai simplu însă, nu-i aşa, să arunci oase de carton parfumate şi strident colorate unor oameni aduşi de spate de propriile tale producţii! Le oferi ani în şir aceleaşi tâmpenii crase şi apoi te scuzi, perorând doct că starea de aproape neverosimilă superficialitate a consumatorului de televiziune proastă este opţiunea şi “vina” acestuia, că societatea ta de televiziune n-ar supravieţui – vezi Doamne! – dacă ai produce, din când în când măcar, şi calitate. Un lucru este însă cert: habitudinea moţăirii orizontale e incompatibilă cu mersul biped al minţii!

 

486

Rătăcim o viaţă întreagă undeva între subiect şi predicat. Suntem un microunivers corupt de verbele regulate şi neregulate. Suntem mereu “cei care fac”. Chiar şi atunci când ni se pare că tăcem, de fapt “facem tăcerea”. Nu ştim cu adevărat să ne oprim. Să luăm, cu adevărat, o Pauză. Să ancorăm toate corăbiile în dană.

“Astăzi este ziua liberă a lucrurilor!”, spunea, la un moment dat, abia trezită din vis, mama mea. O străfulgerare onirică şi, în acelaşi timp, prilej de excurs speculativ. – Ce-ar fi dacă, într-o dimineaţă, am constata cu uimire că nimic, dar absolut nimic nu mai funcţionează? Telefoane, automobile, televizoare, radiouri, computere… O dimineaţă în care tehnologia ne refuză. Când nimeni nu ne cheamă şi când nu putem chema pe nimeni. Când singurul verb de pe agendă este “a fi”. 

Ce adâncă mirare ne-ar cuprinde atunci pe toţi! Să realizezi, dintr-odată, că în mijlocul furtunii, dincolo de toate obiectele care zboară care-încotro, e acel “con de linişte”. Şi că acolo te afli tu! În puritatea, unicitatea şi esenţa ta. Necolorat de pensula niciunui atribut. Nealterat de nicio întrebare şi neamuţit de niciun răspuns. 

 

487

Am ferma convingere că cine nu a avut măcar pentru o clipă pornirea şi dorinţa de a îngenunchia şi de a împreuna mâinile în semn de rugăciune în faţa cerului de seară incendiat de-un Soare piroman a trăit cu adevărat degeaba. Sau cine s-a trezit, dintr-odată, că pomii sunt verzi deja şi încărcaţi de floare. Sau cine, în timpul unei torenţiale ploi de vară, nu a ieşit afară, fără ceva deasupra capului, bucurându-se de abundenţă şi de atingerea apei şiroind liber peste obraji. Cine nu a ajuns să înţeleagă şi să simtă că plouă pentru ca firul de iarbă să crească, iar firul de iarbă creşte pentru a exista ploaia…

 

488

Uneori, nu e un lucru chiar atât de tragic nici să „pierzi” o noapte! Am cunoscut oameni obsedaţi să nu risipească niciun minut de somn, pentru a fi „fresh and ready” a doua zi, dimineaţa, în vederea unei noi zile de muncă. Ceea ce, la un moment dat, nu mai e de înţeles…

Pentru că, în fond, îmi permit să intervin cu o întrebare: de ce muncim, cu toţii? Fie că lucrăm cu pasiune sau nu, fie că orele trec într-o clipă sau, dimpotrivă, sunt leneşe precum o apă la câmpie, până la urmă este clar că muncim, cu toţii, pentru a trăi (foarte bine, mai bine sau pur şi simplu). Iar tocmai acest verb este şi cheia de care trebuie mereu să ţinem seama – „a trăi”. Ce înseamnă a „trăi” (a „trăi” omeneşte, iar nu doar a „vieţui”, precum exponenţii regnului vecin)? Înseamnă, printre altele, a nu uita să te bucuri, când te trezeşti, de faptul pur şi simplu că respiri. Din nou, în continuare, pentru o nouă zi… A nu uita să îţi laşi privirea să înoate în oceanul de culori care te înconjoară…

A-ţi aminti cum este să păşeşti, desculţ(ă), prin iarba crudă… A te culca, pe spate, în nisip, şi a privi cum norii îşi dau roată-n cer… A asculta cântecele vii şi verzi ale orchestrelor înaripate… A zâmbi Lunii atunci când pe lama-i ascuţită privirea îţi alunecă domol… A îmbrăţişa un copac pentru că aşa îţi vine, dintr-odată, să îmbrăţişezi viaţa… Să scormoni în mâlul mării după scoici pentru a-ţi orna castelul de nisip (care e minunat, chiar dacă trece, pentru că totul trece şi e minunat)…

Natura este lirică prin excelenţă. Fiece floare, fiece frunză, fiece fir firav de iarbă par să cânte dimpreună, cu mii de glasuri diferite, acelaşi etern şi tainic cântec al iubirii. O muzică venită de dincolo de lume, de spaţiu şi de timp străbate în tot ce-a fost să fie. Sunt sunete divine mirific orchestrate. Şi întreg universul se mişcă în acordurile absolutului. Lumea toată-i un copil zănatec care joacă dansul vieţii fără a putea să se oprească. Iar din harpa sa de aur, un moşneag cu barbă lungă din veci melodia-şi modelează, – mereu nouă şi etern aceeaşi…

 

489

Două chestiuni foarte importante, esenţiale trebuie înţelese şi asumate, la nivel individual şi colectiv, dacă vrem cu adevărat să trecem la timona propriului destin şi dacă vrem să evităm colapsul civilizaţiei noastre.

Prima chestiune esenţială: toate aspectele vieţii noastre fizice nu pot fi cu adevărat înţelese decât în relaţie cu viaţa noastră spirituală. Pentru că noi nu trăim două vieţi în două lumi – una fizică şi una spirituală – şi nu suntem două fiinţe – una fizică şi una spirituală. Suntem O fiinţă care trăieşte într-O singură lume. Iar lumea noastră este şi una spirituală în toate secundele existenţei noastre pământeşti. Faptul că ne aflăm în acest trup şi în această lume, fizică, nu înseamnă că am încetat vreo clipă să trăim şi în spirit, în lumea spirituală. În fapt, trăim într-o singură lume, manifestată şi percepută diferit în funcţie de organele noastre de percepţie. Ca atare, pentru a înţelege cu adevărat lumea noastră fizică, trebuie să ne preocupe în egală măsură şi înţelegerea lumii noastre spirituale. Sau, altfel spus, dimensiunea fizică a existenţei noastre nu poate fi niciodată cu adevărat înţeleasă decât dacă ne preocupă şi înţelegerea dimensiunii spirituale a existenţei noastre. În concluzie, a fi conştient de tine însuţi, a înţelege lumea din jurul tău şi a acţiona conştient pentru a o schimba în bine presupune interesul pentru cunoaşterea dimensiunii spirituale, CONCRETE, a existenţei tale şi a lumii din jurul tău. Cine nu e conştient de spriritul său, de spiritul celorlalţi şi de lumea spirituală în care ne aflăm în fiecare clipă a existenţei noastre pământene NU poate schimba cu adevărat ceva în bine, poate fi cel mult un instrument al unor forţe spirituale, bune sau mai puţin bune… Un OM LIBER, cu adevărat, este un om care e conştient de dimensiunea sa spirituală şi de dimensiunea spirituală a lumii din jurul său aşa cum e conştient şi de dimensiunea sa fizică şi de dimensiunea fizică a lumii din jurul său. Nu există libertate fără cunoaştere şi conştientizare…

A doua chestiune esenţială: cine consideră că cele ale lumii fizice trebuie consumate în timpul existenţei noastre fizice, iar cele ale lumii spirituale trebuie consumate “când trecem dincolo” se iluzionează sau cade în capcana care i-a fost abil întinsă. Realitatea, oricât de dur ar suna, este aceea că, “dincolo”, vei fi exact atât de conştient de tine şi de lumea spirituală pe cât de mult te-a interesat aici, în dimensiunea ta fizică, să afli, să cunoşti lucruri despre dimensiunea ta spirituală. Cum bine se spune, cunoaşterea ta de acum e lumina ta de atunci! Ceea ce cunoşti, asimilezi acum despre lumea spirituală va fi exact lumina care te va ajuta să vezi o dată ce vei “trece dincolo”…

De înţelegerea şi asumarea acestor două chestiuni esenţiale depinde tot viitorul imediat al civilizaţiei omeneşti: nimic nu poate fi schimbat cu adevărat în bine dacă nu pornim de la realitatea dimensiunii spirituale a existenţei noastre şi nimic nu poate fi înţeles cu adevărat despre dimensiunea noastră spirituală decât dacă ne interesează acest lucru în timpul existenţei noastre fizice.

 

490

Faptul că cei mai mulţi oameni nu cunosc nimic concret despre spiritul lor şi despre lumea spirituală în care trăiesc în fiecare clipă a vieţii lor le conferă o enormă putere celor care lucrează pentru a-i ţine în beznă. Dacă toţi oamenii ar şti, atunci cunoaşterea ar fi libertate şi evoluţie. Dacă doar câţiva ştiu, atunci cunoaşterea devine putere şi influenţă. În prezent, ne aflăm cu toţii într-o etapă a evoluţiei noastre în care nu e doar indicat, ci absolut OBLIGATORIU ca TOŢI oamenii să aibă ocazia de a cunoaşte adevărurile, faptele despre viaţa lor spirituală, despre lumea spirituală. Acest lucru nu se întâmplă însă din două motive. Primul: o parte dintre cei care ştiu controlează aproape tot ce se întâmplă pe Planetă. Ei controlează politica, economia, educaţia, munca, relaţiile dintre state. Sunt cei care au creat, care menţin şi care dezvoltă ceea ce numim “Sistemul”. Sistemul are scopul de a împiedica oamenii să cunoască adevărul şi să trăiască în deplinătatea demnităţii lor umane. Sistemul a fost creat pentru a-i ţine pe oameni în beznă, pentru a-i convinge să trăiască într-un soi de stare de vis, fără legătură cu realitatea. Ceea ce li se prezintă şi li se oferă oamenilor ca „realitate” este doar un vis, o construcţie iluzorie. Iar scopul, contrar a ceea ce se discută chiar şi în rândul celor care vorbesc despre „Sistem”, nu este acela de a menţine un anumit raport de putere în sens strict materialist. Cei care întreţin Sistemul nu vor doar putere materială. Nu, este vorba despre mult mai mult decât atât. Cei care au creat şi care menţin Sistemul vor, pentru ei şi pentru forţele din spatele lor, PUTERE SPIRITUALĂ! Iar această putere spirituală nu poate fi dobândită decât dacă cei asupriţi sunt ţinuţi în beznă, în acea stare de visare permanentă. Un om care află, care e interesat să cunoască realitatea spirituală nu poate fi controlat. Abia acela este cu adevărat un om liber. Pentru că libertatea garantată de constituţii, sisteme legislative şi tratate internaţionale este doar un cadru formal. În realitate, fără a cunoaşte concret realitatea spirituală a vieţilor noastre, nu putem vorbi despre libertate. Pentru că nu ai cum să fii cu adevărat liber decât dacă ŞTII!

Aşadar, deşi ne aflăm, cum spuneam, într-o etapă a dezvoltării noastre când devine nu util, ci OBLIGATORIU ca toţi să avem şansa de a cunoaşte cât mai multe lucruri concrete despre spiritul nostru şi despre lumea spirituală, o parte dintre cei care cunosc foarte bine această lume spirituală vor să ţină această cunoaştere doar pentru ei. Acest „exclusivism” le conferă „elitelor” de la adevăratul vârf al piramidei decizionale o putere fabuloasă. Putere care, aşa cum spuneam, nu vine din bani şi avuţie, ci din faptul că ei ŞTIU, în vreme ce pe ceilalţi îi împiedică să afle! Aici este PUTEREA lor! Doar aici! Orice altă haină a puterii lor e doar o haină, doar un efect, doar o consecinţă! Nici banii lor nu reprezintă PUTEREA lor! Nici armele lor nu reprezintă PUTEREA lor! PUTEREA lor constă în realitate în faptul că ei ŞTIU, iar pe oameni îi împiedică să afle!

Ca atare, mă văd nevoit să repet din ce în ce mai mult un adevăr de a cărui înţelegere şi asumare depinde totul: Sistemul NU poate fi învins prin luptă anti-Sistem. Această luptă anti-Sistem este doar o altă iluzie fabricată tot de către Sistem pentru a ne ţine adormiţi şi ocupaţi. Sistemul nu poate fi învins, cu adevărat, decât dacă se prăbuşeşte de la sine atunci când nu mai are bază, când rămâne fără fundaţie. Iar fundaţia Sistemului este una singură – PUTEREA celor care ŞTIU şi care, în acelaşi timp, îi împiedica pe ceilalţi să AFLE! Aceasta este baza, piatra de temelie, fundaţia Sistemului!

…Iar dacă fundaţia Sistemului este PUTEREA celor care ŞTIU în vreme ce îi împiedica pe ceilalţi să afle, atunci rezultă cât se poate de clar că singurul mod prin care Sistemul poate fi cu adevărat învins este acela ca tot mai mulţi oameni să AFLE! Dacă oamenii AFLĂ, dacă oamenii ŞTIU, dacă oamenii încep să CUNOASCĂ adevărul, realitatea concretă a lumii spirituale, atunci PUTEREA celor care întreţin Sistemul dispare într-o clipită, atunci Sistemul însuşi se prăbuşeşte, de la sine, lipsit fiind de FUNDAŢIA IGNORANŢEI!

Astfel, devine clar că singura cale corectă este aceea a ÎNŢELEGERII şi a RĂSPÂNDIRII MESAJULUI! …Şi aici, iată, ajungem la al doilea motiv pentru care oamenii rămân în bezna materialismului deşi se află cu toţii în etapa evoluţiei lor când ar trebui să cunoască realitatea propriului spirit şi a lumii spirituale. Acest al doilea motiv poartă un singur nume: COMODITATEA!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<

 

491

Vorbeam, mai devreme, despre faptul că O PARTE dintre cei care ŞTIU îi ţin în bezna materialismului pe ceilalţi pentru a-şi asigura PUTEREA, puterea lor şi, mai ales, a forţelor întunecate din spatele lor. Dar mai există şi o altă PARTE… Mai există şi cei care ŞTIU şi şi-au asumat misiunea de a-i ajuta şi pe ceilalţi să AFLE! Nu toţi cei care cunosc dimensiunea spirituală a vieţii omeneşti încearcă să dobândească putere menţinându-i în beznă pe semenii lor. Mai sunt şi cei care, din contră, încearcă să îi ajute pe ceilalţi să se trezească, să iasă din starea de perpetuă visare şi să devină oameni treji, oameni care şi-au deschis ochii şi care VĂD! Există şi aceşti oameni şi nu sunt în niciun caz puţini! Marea lor problemă, însă, este aceea că nu lucrează încă ÎMPREUNĂ, la nivel planetar. În vreme ce acţiunea celorlalţi e perfect coordonată, acţiunea celor care vor să îşi ajute semenii să VADĂ este de cele mai multe ori solitară, neaşezată într-o orchestră vizibilă. Sigur, aceasta nu înseamnă nicidecum că acţiunea lor nu e concretă şi cât se poate de binefăcătoare. Este! Nu înseamnă nici că acţiunile solitare ale celor care vor să îşi ajute semenii nu sunt părţi ale unei orchestre. Sunt! Doar că e nevoie ca acea orchestră să devină vizibilă. Este imperios necesar ca cei care acţionează de cele mai multe ori solitar spre binele şi trezirea celorlalţi să se afle, să se cunoască între ei. Este vital să se creeze vizibil aceste legături, astfel încât orchestra Luminii să iasă la suprafaţă, să iasă din ceaţă, să devină VIZIBILĂ! Acest lucru îi va ajuta atât pe cei care acţionează solitar, cât şi pe cei care încă nu s-au trezit. Pe cei care acţionează solitar îi va ajuta pentru că se vor simţi, dintr-odată, parte a unui întreg VIZIBIL, iar pe cei care încă nu s-au trezit îi va ajuta pentru că vor VEDEA în jurul lor, în lumea lor o ALTERNATIVĂ la tot ceea ce li s-a prezentat până acum ca fiind „lumea”.

 

492

Ceea ce conferă nota paradoxală a timpurilor noastre este faptul că Internetul oferă în acelaşi timp cel mai rapid mediu de diseminare a informaţiei, dar şi cel mai bun şi mai rapid instrument de manipulare.

Este vital să se înţeleagă faptul că impulsul spiritual către fraternitate umană este cel care a creat mediul propice apariţiei şi dezvoltării reţelelor sociale, şi nu invers! Nu reţelele sociale au generat nevoia oamenilor de a fi împreună, ci nevoia oamenilor de a fi împreună, la scară planetară, a generat apariţia reţelelor sociale! Însă modul cum au evoluat aceste reţele sociale şi ce efecte generează ele la scară naţională şi planetară nu pot fi înţelese decât dacă ne raportăm la impulsul spiritual către fraternitate. Dacă ne raportăm la acest impuls, atunci şi doar atunci putem să evaluăm dacă actualele reţele sociale servesc acest impuls sau, din contră, îl deturnează.

Ce presupune, concret, impulsul spiritual către fraternitate umană globală? Este vorba, în esenţă, despre a pune ceea ce faci, ceea ce gândeşti şi ceea ce simţi în slujba semenilor tăi. Nu în sensul unei depersonalizări, aşa cum e cazul în contra-impulsul către globalism. Ci în sensul unei permanente griji pentru celălalt, o grijă izvorâtă din profunzimile propriului spirit, iar nu o „grijă” artificială, generată de un anumit tip de complezenţă socială…

 

493

Ceea ce nu ştiu ateii sau cei pur şi simplu neinteresaţi de realitatea propriului spirit este că şi propriul lor „ateism” sau „materialism” este tot o consecinţă a unor manifestări de esenţă pur spirituală. În sensul că cei care întreţin şi propagă ateismul, materialismul la nivel planetar nu sunt nicidecum atei şi materialişti, ci spiritualişti angrenaţi într-o lucrare împotriva sensului corect al evoluţiei umanităţii. Există centre, despre care oamenii nu ştiu absolut nimic, de unde este propagat şi întreţinut materialismul care îi împiedică pe oameni să devină conştienţi de lumea cât se poate de concretă a spiritului. Astfel, deşi poate părea paradoxal la o privire oarecum superficială, propovăduitorii materialismului sunt, în fapt, spiritualişti care nu vor ca oamenii să devină conştienţi de propriul lor spirit! Iar modul în care propovăduiesc şi propagă materialismul aceste persoane este în strânsă legătură cu fiinţe şi forţe spirituale cât se poate de concrete – fiinţe şi forţe adverse, care se opun evoluţiei omenirii. Mai direct spus, cei care îi adorm pe oameni şi îi conving că nu există spirit sunt nu doar perfect conştienţi de realitatea spiritului, dar şi perfect conştient angrenaţi în lucrarea unor spirite care urmăresc deturnarea sensului corect al evoluţiei omului. În acest mod se pune în scenă tragi-comedia societăţii contemporane… În timp ce oamenii sunt aşezaţi într-un cadru educaţional, politic, economic şi social care îi adoarme şi îi face să trăiască de ca şi când nu ar avea un spirit şi de ca şi când nu ar exista o lume spirituală cât se poate de concretă, cei care îi aşază în aceste cadre nu sunt doar perfect conştienţi de realitatea propriului spirit şi a lumii spirituale, dar şi slujesc perfect conştient anumite fiinţe spirituale care doresc ca oamenii să nu ştie nimic despre spiritul lor şi despre lumea lor spirituală! Aceasta este tragi-comedia societăţii în care trăim…

 

494

Ceea ce contează cu adevărat nu este originea virusului sau polemicile privitoare la măşti, vaccinuri şi aşa mai departe. Ceea ce contează cu adevărat este să ne oprim şi să încercăm să folosim acest moment ca pe o oportunitate, mai degrabă decât să ne plângem sau să ne contrazicem între noi de dimineaţă până seara. Ceea ce contează cu adevărat este să ştim să folosim momentele cruciale, să nu le pierdem, să nu ne pierdem.

Vrem să ne întoarcem la lumea de dinainte de virus sau vrem să folosim momentul ca pe o oportunitate pentru a ne re-crea lumea!? Credem că lumea de dinainte de această pandemie era una bună sau suntem conştienţi că acum avem ocazia unică de a ne construi o cu totul altfel de lume, de societate omenească? Înţelegem noi oare că, dacă nu ne trezim şi nu folosim acest moment pentru a schimba NOI lumea NOASTRĂ, atunci păpuşarii vor schimba EI lumea NOASTRĂ? Înţelegem noi oare măcar faptul că lumea de dinainte de pandemie NU se va mai întoarce?

Această pandemie reprezintă o oportunitate egală pentru oameni şi pentru manipulatorii de oameni! Acest lucru este ESENŢIAL şi de înţelegerea şi asumarea lui depinde tot ce va urma! Ideal ar fi ca cei mai mulţi să realizeze rapid că tot ce vor manipulatorii, păpuşarii este ca oamenii să-şi piardă timpul contrazicându-se şi rezumându-se la a se revolta împotriva unor lucruri minore dorindu-şi DOAR întoarcerea la ce era înainte. Este ca în acel celebru banc… Un om, foarte supărat pentru că nu mai suporta aglomerația din casa unde locuia, merge la un înțelept și îl întreabă ce poate face. Înțeleptul, fără să șovăie, îi spune să bage în casă și porcul, și vaca, și oaia, și găinile, apoi să revină după două săptămâni. Ei bine, două săptămâni mai târziu, la prima oră a dimineții, absolut distrus, omul revine și îi spune înțeleptului că situația lui a devenit acum pur și simplu îngrozitoare. …Fără să ezite, înțeleptul îi spune omului să scoată acum din casă animalele, câte un animal pe zi, și să revină la sfârșit. …Trec câteva zile și, radiind de fericire, omul se întoarce și îi spune înțeleptului că e foarte, foarte fericit, că sfatul său a fost genial și că, în sfârșit, pentru prima dată, nu se mai simte înghesuit în propria casă!

…Evident, la fel ca și în bancul de mai sus, atunci când oamenii vor reveni la viața de dinainte de restricții, vor avea impresia că totul este perfect, că sunt foarte fericiți și, mai ales, foarte liberi. În realitate, ei doar se vor fi întors la starea de dinainte…

TOT ce vor acum păpuşarii este ca:

  • oamenii să-şi piardă vremea contrazicându-se;
  • oamenii să fie dezbinați astfel şi mai mult, fiind astfel introdus un nou element despărţitor;
  • oamenii să piardă momentul crucial în care ar fi putut să deschidă ochii, să înţeleagă rostul vieţii lor pe acest Pământ şi să dea mână cu mână pentru a începe să-şi creeze EI ÎNŞIŞI lumea LOR!

 

495

Este contextul acestei pandemii momentul favorabil pentru o absolut necesară RESETARE? Este! Se ocupă oamenii de acaestă “RESETARE”? Nu, nu se ocupă! Oamenii sunt ocupaţi cu ştirile, cu polemicile, cu noua vrajbă. Între timp, de “RESETARE” se ocupă tot păpuşarii, tot “ELITELE”, tot marii manipulatori!

Adevărata RESETARE presupune o reaşezare a întregii lumi pe fundaţia omului profund, a omului ca fiinţă spirituală. Pentru că este singurul, absolut SINGURUL lucru care ne poate uni cu adevărat, dincolo de diferenţele dintre noi. Avem, cu toţii, un SPIRIT! Suntem fiinţe SPIRITUALE, iar aceasta este, dincolo de ce ne desparte, ceea ce ne apropie!

 

496

Această mişcare nu are deloc coloratură politică, naţională sau internaţională. Soluţia pentru marea criză a umanităţii nu este şi nu poate fi una de factură politică. Atâta vreme cât criza este una eminamente spirituală, soluţia nu poate fi decât tot una de factură spirituală. Nu poţi rezolva politic o problemă spirituală.

În prezent, miliarde de oameni aşteaptă implementarea unor măsuri politice şi economice care să rezolve marile probleme ale umanităţii. Doar că NICIO măsură politică sau economică NU va rezolva NICIO problemă dintr-un motiv foarte simplu: atâta vreme cât cauza profundă este una spirituală, soluţia nu poate fi decât tot una spirituală. Problemele politice, economice, sociale sunt efecte, nu cauze. Cauza este una eminamente spirituală. Astfel, adevăratele soluţii trebuie să implice tot spiritul omului. Apoi, abia, se vor putea vedea efectele şi în plan politic, economic, social.

Dar ce vrea să însemne această “cauză eminamente spirituală” a problemelor lumii? – Este vorba despre faptul că omul a uitat (sau, mai bine spus, a fost determinat să uite) de ce se află pe Pământ, alături de semenii săi. Nu ne aflăm aici venind din nimic şi sfârşind în nimic după câteva decenii. Suntem aici pentru că fiecare dintre noi are de parcurs un lung drum al evoluţiei personale. Şi suntem aici ÎMPREUNĂ pentru că avem de parcurs ÎMPREUNĂ un lung drum al evoluţiei regnului nostru spiritual.

Nu vom depăşi niciodată, în mod real, conflictele internaţionale, conflictele interrasiale, conflictele de orice fel până când nu vom începe să reaşezăm toate relaţiile interumane pe singura piatră de temelie cu adevărat indestructibilă – SPIRITUL OMENESC! Iar “spiritul omenesc” nu este nici o abstracţiune filosofică, nici o preocupare strict duminicală. Spiritul omenesc este natura noastră profundă, natura de dincolo de natură. Este esenţa noastră transbiologică. Dincolo de trupul fizic, de biologie, este o lume cât se poate de concretă, o lume nesfârşită pe care suntem chemaţi să o explorăm, în noi înşine şi în afara noastră. Iar motivul pentru care în Valea Siliconului a luat naştere curentul “transumanist”, care promite depăşirea biologicului prin unirea cu tehnologia, cu Inteligenţa Artificială, este acela că omul nu mai ştie nimic sau aproape nimic despre propriul său spirit. Cu alte cuvinte, nevoia subconştientă a omului de a transcende biologia eşuează în transumanismul artificial, în transumanismul de silicon tocmai pentru că adevărata esenţă transbiologică, cea spirituală, nu mai este cunoscută, percepută.

Super-inteligența actuală, cu care ne lăudăm atât de mult şi pe care o preţuim în detrimentul tuturor lucrurilor din trecutul nostru pe care acum le considerăm “puerile”, este o inteligenţă complet despiritualizată, o inteligenţă rece, seacă, pur materialistă. Dezvoltarea tehnologică nu este o problemă în sine. Problema este că am uitat de propriul nostru Spirit! Şi, atunci, tot ce dezvoltăm ca fiinţe care au uitat de propriul spirit, de propria esenţă, de propria natură superioară – devine nociv pentru noi înşine. În momentul în care eşti conştient de propriul spirit şi de lumea spirituală în care trăieşti în fiecare secundă a vieţii tale pe acest Pământ, vei dezvolta o tehnologie care te va ajuta să evoluezi spiritual, nu să te îneci într-un ocean de materialism super-tehnologizat.

Tot ceea ce fac oamenii în prezent este aşezat pe un fundament complet greşit, ireal. Iar acesta şi este motivul pentru care tot ceea ce fac oamenii în prezent, chiar şi atunci când sunt foarte bine-intentionați, nu poate să conducă decât către prăpastia civilizaţiei omeneşti. Într-o lume care este construită fără spirit, omul real, omul-Spirit nu poate supravieţui. Şi, atunci, se autodistruge cu ajutorul super-inteligenței artificiale şi al super-tehnologiei sale golite de orice amprentă a spiritului…

 

497

Ceea ce înţeleg şi comunică actualii decidenţi planetari prin „Marea Resetare” nu are absolut NICIO legătură cu adevărata RESETARE de care umanitatea chiar are nevoie acum. Este doar încă un mod prin care impulsurile spirituale corecte sunt deturnate şi în locul lor sunt impuse contra-impulsuri menite să ne rupă complet de dimensiunea spirituală.

O aşa-zisă “resetare” care nu pleacă de la impulsuri spirituale nu poate ajuta deloc umanitatea. Discuţia nu trebuie purtată în acelaşi mod în care a fost purtată până în prezent. Nu e suficient să înlocuim o gândire economică prin altă gândire economică. Trebuie să încetăm să mai privim economia ca o nouă religie. Economia nu are o existenţă de sine stătătoare. Ea este ceea ce este doar pentru că noi suntem ceea ce suntem. Dacă ne dormim vieţile şi ne lăsăm conduşi de ca şi când nu am avea un spirit, atunci economia, indiferent cum ar fi gândită, nu va face decât să ne afunde şi mai mult în mlaştina materialismului. Dacă, dimpotrivă, devenim tot mai conştienţi de spiritul nostru şi de lumea spirituală în care trăim, atunci economia va fi una care va respecta cu adevărat fiinţa umană şi va ajuta umanitatea pe drumul evoluţiei sale spirituale.

Aşadar, adevărata “resetare” nu este una economică sau politică, ci una esențial-umană, în sensul reaşezării omului în om, în sensul reaşezării tuturor relaţiilor dintre oameni pe baza respectului reciproc real care se naşte cu adevărat abia atunci când devenim conştienţi de lumea spirituală din care facem parte. Aceasta este singura “resetare” reală. Orice altceva e tot o continuare a vechiului drum, numai că în altă formă, ca un nou somnifer menit să ne adoarmă, un somnifer nou, ori un somnifer vechi cu nume nou…

 

498

Adevărata “resetare” presupune încetarea perioadei de dominare a celor-care-nu-știu de către cei-care-știu. Oamenii trebuie să înţeleagă ce vrea să însemne, concret, această “trezire” despre care tot vorbesc. Nu este o chestiune abstractă, nu e nici doar o metaforă. E ceva cât se poate de concret. Marea “RESETARE”, cea reală, nu poate veni decât ca efect al “marii treziri”. Iar trezirea înseamnă un singur lucru: aplecarea oamenilor către cunoaşterea lumii spirituale, cu toate legile, forţele şi fiinţele ei. Oamenii au nevoie de ceea ce numai o ştiinţă a spiritului le poate oferi. Pentru că oamenii nu sunt doar trupurile ce-i poartă prin lume, deşi aceste trupuri sunt desăvârşite. Oamenii sunt spirit, iar acest spirit nu e doar o metaforă sau o abstracţiune filosofică. Este ceva cât se poate de concret, cum cât se poate de concretă este şi lumea spirituală. Iar, având în vedere realitatea dimensiunii spirituale a omului, având în vedere că evoluţia umanităţii este una de natură spirituală, rezultă că niciuna dintre actualele probleme ale lumii nu poate fi rezolvată altfel decât prin trezirea interesului faţă de lumea spirituală.

 

499

Ceea ce oamenii numesc „ştiinţă” este o realitate, dar o realitate a suprafeţei, nu a adâncurilor. Ştiinţa actuală este o ştiinţă a epidermei lumii, a foiței subţiri care ascunde o lume despre care oamenilor nu li se permite să afle. Şi nici nu se va schimba această situaţie, oamenilor nu li se va permite, în continuare, să afle nimic câtă vreme nu devin interesaţi de toate aceste lucruri. Acesta este cercul vicios în care ne aflăm: pentru a nu îşi mai putea continua evoluţia corectă, oamenilor li se oferă orice altceva, mai puţin ADEVĂRUL despre ei şi despre lumea profundă, spirituală din care fac parte, iar pentru ca acest lucru să se schimbe este necesar ca aceiaşi oameni, care sunt anesteziaţi individual şi social încă de când se nasc, să înceapă să caute, să solicite ADEVĂRUL. Este, trebuie să recunoaştem, o situaţie aproape imposibilă! Singura soluţie este ca cei care acum dorm să se trezească, în vreme ce toată societatea, tot sistemul în care au fost plasaţi şi sunt menţinuţi au tocmai menirea de a nu le permite să se trezească. Totul depinde de TREZIREA spiritelor oamenilor, însă, în acelaşi timp, TOTUL se face pentru menţinerea lor în adormire…

În plus, oamenilor trebuie să li se respecte liberul arbitru, voinţa. Oamenii trebuie să aleagă, chiar dacă nu ne convin alegerile lor, chiar dacă ştim că sunt greşite. Însă, pentru a putea alege, chiar şi greşit, oamenii au nevoie de ambele opţiuni. Nu se poate spune că ai ales câtă vreme nu ai avut de fapt niciodată cunoştinţă de a doua variantă! Şi aici ajungem la esenţa acestui mesaj – la nivel planetar, oamenilor trebuie să li se ofere şi această a doua variantă: varianta spirituală (care înglobează şi dimensiunea materială, fizică), în comparație cu cea pur materialistă (care exclude total spiritul).

E foarte important să fie înţeleasă exact definiţia materialismului. Pentru că şi acum, în timp ce citiţi aceste rânduri, Pământul e plin de persoane care sunt convinse că trăiesc spiritual, dar care, în realitate, nu au făcut decât să îşi rafineze puţin materialismul. Mult din ceea ce oamenii consideră „viaţă spirituală” nu e, în fapt, nimic altceva decât materialism camuflat. Adevărata cunoaştere a lumii spirituale şi adevărata trăire întru spirit nu reprezintă nici o activitate ocazională, duminicală, nici o visare vagă despre ceva înţeles mai degrabă în sens metaforic. Spiritul nu e deloc vag, e cât se poate de concret. Lumea spirituală nu e doar o metaforă sau o sublimare intelectuală a unei nevoi de mai mult, de mai profund, de taine şi înţelesuri. Lumea spirituală este lumea reală, cea care înglobează activ şi determinant lumea materială, fizică, în care ne aflăm temporar. Da, este o lume în care se manifestă „forţe” şi „energii”, dar aceste forţe şi energii sunt generate de fiinţe spirituale concrete, ele nu apar din neant, din nimic. Există materialismul brut, al celor care consideră că nu există nimic în afară de materie. Dar mai există şi materialismul rafinat, al celor care vorbesc despre „forţe” şi „energii” spirituale, fără a vorbi vreodată şi despre fiinţele spirituale care produc aceste forţe şi energii. Pe de o parte, avem de a face cu materialiştii care cred că totul se poate explica în termenii forţelor şi energiilor materiale. Pe de altă parte, avem de a face cu ceilalţi materialişti – care cred că totul se poate explica în termenii „forţelor” şi „energiilor” spirituale. În fapt, cei din urmă nu fac decât să rafineze materialismul primilor! Ei sunt familiarizaţi cu terminologia ştiinţei materialiste şi atunci transferă elementele acestei terminologii în sfera spiritului. Astfel, ajung să vorbească doar despre „forţe” şi „energii” spirituale, fără a face vreodată referire la fiinţele spirituale care le produc.

Dimpotrivă, un om care e cu adevărat deschis către cunoaşterea spirituală ştie că situaţia este exact pe dos. Nu trebuie să mutăm termenii materialişti în sfera spirituală, ci, din contră, avem nevoie să devenim capabili să observăm cum spiritul se află în toată materia pe care ne-am obişnuit să o privim ca ceva dat, de sine stătător. În loc să explicăm lumea spirituală prin „forţe” şi „energii”, adică prin concepte împrumutate din ştiinţa materialistă, ar trebui să devenim capabili să explicăm lumea materială prin acţiunile concrete ale unor fiinţe spirituale concrete.

Problema fundamentală a ştiinţei actuale este aceea că nu crede decât în ceea ce vede. Iar faptul că această realitate e o mare problemă, o mare fisură la însăşi fundaţia ştiinţei actuale poate fi demonstrat printr-un simplu exemplu: ribozomii! …Ei bine, ribozomii au fost descoperiţi la jumătatea secolului XX de către biologul şi cercetătorul român George Emil Palade. Descoperirea a schimbat total înţelegerea despre celulă şi despre cum funcţionează aceasta. Însă, vedeţi dumneavoastră, ribozomii existau foarte bine şi înainte de jumătatea secolului XX, când au fost descoperiţi… Însă ei pur şi simplu NU existau pentru ştiinţă!

Pe măsură ce tehnologia avansează, ştiinţa începe să descopere tot mai multe lucruri noi, lucruri pe care aceeaşi ştiinţă nici nu le lua în calcul în urmă cu câteva decenii, ca să nu mai zic secole. Însă ce e foarte important de subliniat şi înţeles este faptul că tot ceea ce descoperă ştiinţa EXISTA înainte să ajungă ştiinţa să descopere! Pare un truism, un adevăr banal, dar e extrem de important! Cine înţelege acest adevăr simplu, elementar – poate înţelege şi faptul că, dacă ştiinţa actuală, cu ale ei instrumente, nu poate detecta lumea spirituală, aceasta nu înseamnă sub niciun chip că lumea spirituală nu există. Lumea spirituală există la fel cum existau şi ribozomii înainte să-i fi descoperit ştiinţa prin intermediul biologului Palade…

Sigur, aici ar fi multe de spus, despre multe detalii s-ar putea discuta. Pentru că nu toate descoperirile ştiinţifice sunt făcute publice, cel puţin nu imediat. Chiar acum, în timp ce scriu, în timp ce citiţi, există nenumărate centre unde sunt descoperite şi experimentate lucruri despre care nu se va vorbi public în viitorul apropiat. Mai ales industria militară şi, în special, ca subramură a acesteia, industria de spionaj şi contraspionaj se ocupă deja de decenii cu studierea aşa numitelor „fenomene extrasenzoriale”. Cine crede că „citirea gândurilor” sau, chiar, influenţarea de la distanţă a gândirii cuiva sunt simple bazaconii sau elemente SF din filmele hollywood-iene – e foarte, foarte naiv! E clar că habar nu are ce se întâmplă deja de zeci de ani pe Pământ, prin metode din ce în ce mai avansate şi mai sofisticate…

În realitate, chiar şi această ştiinţă materialistă, la care fac referire, cunoaşte deja mult mai multe lucruri despre realitatea de dincolo de simţurile fizice decât şi-ar putea imagina cei mai mulţi dintre locuitorii acestei Planete! Însă nu le veţi afla prea curând şi dumneavoastră pentru că, de le-aţi afla, pur şi simplu NU aţi mai putea să continuaţi să trăiţi la fel ca până acum. Viaţa dumneavoastră s-ar schimba radical, perspectiva dumneavoastră ar fi una radical diferită fie şi doar ca urmare a accesului la ceea ce până şi ştiinţa materialistă cunoaşte deja despre lumea „extrasenzorială”, despre dimensiunea de dincolo de simţuri, despre ceea ce NU poate fi perceput prin simţurile noastre obişnuite, naturale! …Însă cei care conduc ostilităţile pe Pământ nu doresc ca dumneavoastră să vă schimbaţi perspectiva despre viaţă, despre realitate. Vă vor adormiţi, anesteziaţi, captivi ai unei bule de săpun iluzorii pe care v-au creat-o şi în care v-au aşezat încă de la naştere!

Dincolo de ceea ce vi se prezintă ca „realitate atestată ştiinţific”, există nenumăraţi… „ribozomi” – unii deja identificaţi, alţii încă nu. O realitate aşa-zis „paralelă” despre care unii au hotărât că dumneavoastră NU trebuie să cunoaşteţi nimic. Dar o realitate care EXISTĂ chiar dacă miliarde de oameni nu o cunosc încă!

 

500

Ne-au expropriat sensurile. Ne-au deportat rosturile. Ne-au aruncat afară din noi și până când nu vom găsi drumul înapoi NIMENI și NIMIC nu ne va putea cu adevărat vindeca! Contururile clare ale reașezării lumii oamenilor în propriul destin nu se vor întrezări decât când ne vom opri din înaintarea oarbă pe înfundatele alei. Cu ochii larg deschiși, să pornim a ne întoarce în primul rând în noi. Pentru că marea CRIZĂ prin care trecem, pretutindeni pe planetă, e înainte de toate una IDENTITARĂ. Lumea omului va rămâne o lume a superficialului sub-uman până în clipa în care omul se va fi turnat pe sine în propria cupă…

Omenirea profundă este îngropată sub un munte de impostură. Actori de duzină joacă roluri de doi lei, după un scenariu de doi bani. Nimic dinlăuntrul vieții profunde a ființei omenești nu răzbate dincolo de epiderma discursului politic, nimic cu adevărat viu nu străpunge stratul gros de clișee. Cei care vor să conducă milioane de oameni sunt, în mod evident, ființe care nu și-au condus propriul spirit, propria conștiință nici măcar câteva zeci de clipe…

Cum să fim încrezători că vom ajunge să culegem fructe vii, câtă vreme sub ochii noștri sunt puse în cernoziom semințe de plastic!?

Ridică-te, omule, ridică-te deasupra oceanului de superficialitate în care te-au aruncat și în care plutești spre beneficiul celor care te vor anesteziat, lipsit de spirit viu, lipsit de tine! Este SINGURA șansă… a ta și a lumii celei mari! Orice altceva e doar praf în vânt… Câtă vreme nu se va atinge masa critică a oamenilor treji, absolut NIMIC nu se va schimba în bine pe Planeta care ne găzduiește specia…

Este necesar să alegem – adevărata NOASTRĂ mare RESETARE sau falsa LOR mare RESETARE?

Cei care ne ţin în întuneric sunt şi cei care ne îndeamnă şi ne învaţă să “luptăm” împotriva întunericului, să ne pierdem preţiosul timp şi să ne consumăm frumoasele vieţi cărând cu roaba întunericul afară din cameră! În fapt, tot ce trebuie să facem este să ieșim din carusel, să ne oprim preţ de câteva clipe şi să facem un simplu gest – să aprindem lumina în vieţile noastre! Simpla aprindere a luminii va face întunericul să dispară. Pentru că întunericul nu este nimic altceva decât absenţa luminii. Nu putem şi nu are niciun rost să ne chinuim să cărăm întunericul cu roaba afară din cameră… Nu-l putem face să dispară decât dacă, într-un fel sau altul, APRINDEM LUMINA!

Să fie Lumină! Fie să FIM!

Puteți citi toată cartea gratuit. Dacă apreciați că vă este de folos, mă puteți susține cumpărând-o (24 de lei). >>> Clic aici <<<